As vrea ca completez ce a inceput Radu cu Lipizer si sa incerc sa il asez pe architect si in timp si, cu putinele cunostinte, sa arat cate ceva despre stilul care l-a consacrat – neogoticul, stil ce deriva din gotic si care in Europa s-a manifestat la final de secol XVIII si inceput de secol XIX. O perioada de puternica dezvoltare a Bucurestiului este cea de dupa introducerea Regulamentului Organic (1831-1832). Kiseleff is aseaza aparatul administrativ in Bucuresti acordand o mare atentie dezvoltarii orasului. Este perioada in care Bucurestiul aproape isi dubleaza populatia, pana la unirea din 1859 – de la 70 000 la 1831 ajungand la 120 000 la 1859. Se ridica noi cladiri si astfel in Principate vin arhitecti din toata Europa - Michel Sanjouand, Balsano, Iacob Melik, Xavier Villacrosse, Anton Hefft, Karl Hartl, Heinrich Feiser dar si dalmatul Luigi Lipizer. Fiecare dintre acestia, si multi altii, punandu-si amprenta pe ceea ce a insemnat si inseamna Bucurestiul. Desi eu nu ii cunosc inca destinatia initala, poate o banuim cu totii, CASA BRESLELOR, aflata pe strada Stelea Spatarul, la numarul 10 arata la prima vedere exact ca o hala cu destinatie comerciala din Evul Mediu.
Creeaza senzatia de ziduri puternice, acoperis crenelat, normal, creneluri decorative, o aluzie la independenta militara si un simbol al statutului social, ferestrele de la etaj cu traforuri multiple, tipic pentru fereastra gotica, fronton decorat, arcade frante si, cel mai sugestiv din punctual meu de vedere, nisele cu statui. De obicei nisele cu statui erau caracteristice stilului gotic religios. Aici probabil ca figurinele reprezinta diversi meseriasi.
Coloanele dintre ferestre nu prea se incadreaza in stil, parand mai de graba sa apartina unui stil romanic, ceva mai ingaduitor cu coloanele, mai puternic ornamentate, in cazul de fata spiralate. Capitelurile nu fac parte nici ele din stilul neogotic. Sunt imitatii mai stilizate ale stilului Doric, cel cu frunze de acant.
In schimb, pe colturile cladirii exista un alt element specific – coloanele detasate (capitelul insa se diferentiaza si de data asta). Coborand la primul nivel ferestrele aduc vag cu stilul neogotic, traforurile fiind acum mai mult ghicite, stilizate si colturoase. In rest sunt simple, apropiindu-se de stilul Queen Anne, cu ochiuri mici de geam.
Un alt element caracteristic stilului este braul, si el crenelat, ce inconjoara pe cele doua fatade utile cladirea .
Intrarea are o usa gotica tipica – forma de frunza, muluri multiple fasonate si fronton iesit in afara. Nu este decorata.
Calcanul caldirii este gol, in vant, si judecand dupa ferestrele neotiganesti ce par taiate ulterior, la momentul constructiei era lipita de ceva.
Am incercat sa ma apropii sa vad ce se intampla acolo, dar situatia era tensionata in curte, o dudie a iesit si a pus o hartie prin care atentiona ca nu mai doreste sa fie deranjata si nici sa inchida ea poarta dupa nepoftiti. Poftim de mai intreaba ceva…
As vrea ca completez ce a inceput Radu cu Lipizer si sa incerc sa il asez pe architect si in timp si, cu putinele cunostinte, sa arat cate ceva despre stilul care l-a consacrat – neogoticul, stil ce deriva din gotic si care in Europa s-a manifestat la final de secol XVIII si inceput de secol XIX. O perioada de puternica dezvoltare a Bucurestiului este cea de dupa introducerea Regulamentului Organic (1831-1832). Kiseleff is aseaza aparatul administrativ in Bucuresti acordand o mare atentie dezvoltarii orasului. Este perioada in care Bucurestiul aproape isi dubleaza populatia, pana la unirea din 1859 – de la 70 000 la 1831 ajungand la 120 000 la 1859. Se ridica noi cladiri si astfel in Principate vin arhitecti din toata Europa - Michel Sanjouand, Balsano, Iacob Melik, Xavier Villacrosse, Anton Hefft, Karl Hartl, Heinrich Feiser dar si dalmatul Luigi Lipizer. Fiecare dintre acestia, si multi altii, punandu-si amprenta pe ceea ce a insemnat si inseamna Bucurestiul. Desi eu nu ii cunosc inca destinatia initala, poate o banuim cu totii, CASA BRESLELOR, aflata pe strada Stelea Spatarul, la numarul 10 arata la prima vedere exact ca o hala cu destinatie comerciala din Evul Mediu. 
Creeaza senzatia de ziduri puternice, acoperis crenelat, normal, creneluri decorative, o aluzie la independenta militara si un simbol al statutului social, ferestrele de la etaj cu traforuri multiple, tipic pentru fereastra gotica, fronton decorat, arcade frante si, cel mai sugestiv din punctual meu de vedere, nisele cu statui. De obicei nisele cu statui erau caracteristice stilului gotic religios. Aici probabil ca figurinele reprezinta diversi meseriasi. 
Coloanele dintre ferestre nu prea se incadreaza in stil, parand mai de graba sa apartina unui stil romanic, ceva mai ingaduitor cu coloanele, mai puternic ornamentate, in cazul de fata spiralate. Capitelurile nu fac parte nici ele din stilul neogotic. Sunt imitatii mai stilizate ale stilului Doric, cel cu frunze de acant. 
In schimb, pe colturile cladirii exista un alt element specific – coloanele detasate (capitelul insa se diferentiaza si de data asta). Coborand la primul nivel ferestrele aduc vag cu stilul neogotic, traforurile fiind acum mai mult ghicite, stilizate si colturoase. In rest sunt simple, apropiindu-se de stilul Queen Anne, cu ochiuri mici de geam. 
Un alt element caracteristic stilului este braul, si el crenelat, ce inconjoara pe cele doua fatade utile cladirea . 
Intrarea are o usa gotica tipica – forma de frunza, muluri multiple fasonate si fronton iesit in afara. Nu este decorata. 
Calcanul caldirii este gol, in vant, si judecand dupa ferestrele neotiganesti ce par taiate ulterior, la momentul constructiei era lipita de ceva. 
Am incercat sa ma apropii sa vad ce se intampla acolo, dar situatia era tensionata in curte, o dudie a iesit si a pus o hartie prin care atentiona ca nu mai doreste sa fie deranjata si nici sa inchida ea poarta dupa nepoftiti. Poftim de mai intreaba ceva…
.jpg)
10 comentarii:
Foarte interesant imobil, trebuie să fac o vizită până acolo, să văd unde este frontonul despre care vorbeşti!
Atenţie la ordinele clasice, nu poate fi vorba de ordinul doric, poate cel mult un ordin compozit.
Am spus ca am vagi urme de cunostinte de arhitectura si am scris ca este un caitel doric stilizat. Asa cum si coloana pare rupta din ordinul romanic, model vegetal spiralat.
Frontonul (-oanele), daca nu ma inseala privirea e (sunt) chiar in poze. Daca nu e (sunt) asa de decorat (-e) cum ar trebui ... sa ne scuze Lipizer si toti arhitectii deranjati de ignoranta-mi.
Te rog să accepți scuzele mele, dacă am părut sarcastic. Comentariul meu era în sprijinul unei corecte informări a celor care citesc. Nu sunt nici eu arhitect.
http://en.wikipedia.org/wiki/Doric_order
http://en.wikipedia.org/wiki/Pediment
Vedeti? D'aia eu nu ma bag in detalii arhitectonice prea mult, ma mentin la istoria locului :)
Oricum de apreciat ca studiul caselor e atat de aprofundat.
Casa Breslelor este bine ascunsa, eu am descoperit-o abia anul trecut, deviindu-ma de la Hristo Botev inspre Spatarul Stelea.
Arhitecti sau nu, e o treaba excelenta scormonirea Bucurestiului. O sa purced prin oras sa gasesc adresele caselor descrise pe blog :). Thanks si spor la lucru in continuare
Am decis ca primei persoane cu care o sa fac cunostinta sa ii spun ca sunt arhitect (ca George sin Seinfeld) sa vad care este reactia. Asta nu inseamna ca am inceput sa ma cred. Acestea sunt comentariile unui profan. Asa cum am zis nu stiu ce sa spun despre casa drept pentru care m-am aruncat in niste descrieri care e posibil sa nu le stapanesc.
@ armyuser intr-adevar a fost putin ironic comentariul tau, dar nu m-am suparat avand in vedere ca te consideram arhitect. Acum e deja altceva... :)) Se vede ca esti mult mai in masura sa iti dai cu parerea la astfel de probleme decat sunt eu.
Ba mai mult, astept informatii suplimentare despre aceasta casa, sau oricare alta de aici. Consider ca eu am ce sa invat de la altii si poate si altii de la mine. Asa ne imbogatim cunostintele.
Cine stie ce e cu casa aia, ce rol a avut ea si de ce a fost construita sa spuna.
Raman la parerea mea ca 85% din informatiile pe care le-am dat sunt corecte. Restul e confuzie nevinovata. Daca gresesc procentul accept corectiile si explicatiile cu cea mai mare placere.
Si sa nu uit, am scris doric aiurea, corect. Este corintic. A fost o simpla confuzie. Am scris textul undeva pe la ora 1 noaptea asa ca poate e scuzabil. Frunzele se folosesc la stilul corintic. Doric este cel mai simplu, coloanele nu au nici macar baza in multe cazuri.
Nu o sa modific textul ca sa citeasca lumea si comentariile.
Nu mă deranjează deloc dacă ştergi comentariile mele de la acest articol. Eu sunt de părere că puţină rigoare nu strică, inclusiv în ceea ce facem din pasiune, în timpul nostru personal.
Eu apreciez foarte mult ceea ce citesc aici, dovadă că revin şi că pe undeva am pus o legătură către acest site.
Of, of... Unde am ajuns. Am spus ca de la oboseala si din graba am scris doric in loc de corintic. Tu ai semnalat greseala, pe buna dreptate - oricum, tarziu mi-am dat seama de greseala. Am zis apoi in comentariu ca nu o sa modific in text, doric cu corintic, ca sa nu apara mesajele ca fiind aiurea. Doamne fereste, de ce sa sterg mesajele tale? Nu am nici cea mai mica intentie cu atat mai mult cu cat, asa cum am zis, le consider avizate.
Vezi ca si noi am pus legatura la blogul tau.
Acum sper ca am lamurit-o.
LOL, da, este lămurită în detalii!
Şi eu sunt curios care e povestea casei ăsteia... Mai forez şi eu, poate găsesc ceva.
Trimiteți un comentariu