vineri, 26 iunie 2009

Casa Liebrecht Filipescu- arhitect Luigi Lipizer.

Despre Luigi Lipizer am fost incapabil sa aflu prea multe informatii. Un arhitect dalmat care a proiectat cateva cladiri in Bucuresti prin anii 50-60 ai secolului 19. Dar uitandu-ma mai atent la aceste cladiri regret ca nu a fost mai prolific. Sunt construite in stil neogotic, ceea ce le face destul de speciale in contextul acestui oras. Cea mai cunoscuta este Casa Universitarilor, asa cum i s-a zis dupa nationalizare sau casa Liebrecht Filipescu. A fost construita pentru Cezar Liebrecht, seful Postei in epoca lui Cuza. Un individ care se pare ca stia prea bine ca atunci cand controlezi posta, controlezi informatiile, asa cum ne invata si Newman. La acea vreme si in aceste locuri era insa de neimaginat o afacere Watergate. Totusi, pozitia avuta e posibil sa nu ii fi folosit asa de mult, intrucat dupa abdicarea lui Cuza, Liebrecht a parasit si el tara. Urmatorul proprietar a fost maresalul Gheorghe Filipescu, pare-se un important mason, care a avut functii importante si in vremea lui Cuza, si dupa venirea lui Carol. Exista si o rozeta gotica, printre copaci, coloane rasucite, creneluri, ferestre in arc frant. Si aceasta cladire a devenit restaurant, ca tot se vorbea despre asta in postarea precedenta. Asta nu e rau, oamenii au ocazia sa vada si pe dinauntru casa. Eu unul n-am intrat acolo niciodata. O alta casa facuta dupa planurile lui Lipizer este casa Bosianu din parcul Carol. Sa precizam ca la vremea la care casa a fost construita parcul Carol nu exista, meteahna de a distruge spatiile verzi prin PUZuri bine mestesugite a aparut mai tarziu. Constantin Bosianu, proprietarul original al casei a fost prin ministru pentru cateva luni in 1865, a fost si primul decan al Facultatii de Drept. Casa, dotata cu un turnulet este in prezent in proprietatea Observatorului Astronomic. Inconjurata de o adevarata padurice, aflata dincolo de un gard, mi-a fost imposibil sa o fotografiez. Am doar o poza ceva mai veche, din care mare lucru nu se intelege, dar adaug o fotografie gasita in prezentarea arhitectului Octav Dimitriu, care s-a ocupat de restaurare, plus o imagine din cartea lui Narcis Dorin Ion, Bucuresti: in cautarea micului Paris. edit: O poza foarte frumoasa a postat binic in panoramio

17 comentarii:

Lucian Vasile spunea...

Seamănă foarte mult cu Palatul Ergas - Mamaciu din Ploiești (actual Teatru Ciufulici sau de copii), construit pe la 1860...

ana spunea...

frumos. as fi pariat ca rozeta aia incadreaza in vitraliu daca nu faceai poza mai de aproape :D

binic spunea...

http://www.panoramio.com/photo/4982784. Facuta prin gardul pe care l-ai fotografiat tu. Poti folosi si poza mea daca vrei.

radu spunea...

multumim de link

radu spunea...

da, am vazut palatul ergas mamaciu. pentru curiosi: http://www.ziarulprahova.ro/files/news/14/m_13855.jpg . nu stiu cine e arhitectul.

Stefan spunea...

Foarte misto, felicitari !
Eu nu sunt chiar atat de incantat de existenta restaurantului, desi, recunosc, cateva mese acolo mi-au dezvoltat universul cunoasterii - un chelner, nu ii dau numele, au poate e sef de sala, sa ma scuze, ne-a tinut cateva prelegeri la aperitive despre cum e impartita casa si personajul care a ocupat o (h)aripa intr-o perioada anume. Personajul despre care povestea, facand vinul mai alunecos, era Duduia. Da, chiar Elena Lupescu. De unde am dedus eu, in mintea mea, nu cu glas tare, ca poate la ceas de seara a venit macar o singura data si Carol Caraiman. Poate am facut pipi in acelasi veceu.
Mi se pare putin extremist sa ne bucuram ca e restaurant, astefel mai vedem si noi ceva. Intr-un fel asa e, putea sa apartina lui Irinel Columbeanu sau Nicu Gheara si sa aiba si ei palat ca altii. Caz in care nici macar pe trotuar nu treceai. Restaurantul putea sa arate mai sofisticat, mai pe masura arhitectului.
O sa incercam sa incheiem subiectul Lipitzer in Bucuresti cu Biserica Sf Spiridon si apoi Casa Breslelor. In treacat spunem ca se pare ca a supravegheat reparatiile bisricii Kretzulescu, intre 1859 - 1860.
Un arhitect despre care se stie foarte putin si care a dat foarte mult orasului.

Raiden spunea...

Am o imagine fantastica de la 1900 cu Institutul Meteorologic Filaret, o sa o postez pe blog intr-un viitor apropiat.

Ma enerveaza ca e prea ascunsa de copaci aceasta casa fantastica. Nu s-a auzit de TOALETAREA vegetatiei la noi, din pacate.

Lucian Vasile spunea...

Radu, nu sunt foarte sigur, dar arhitectul Palatului Ergas Mamaciu s-ar putea să fie Christian Kherch (sper să fie asta ortografia), un sas din Brașov. A fost arhitect șef al comunei Ploiești pe la 1868.

armyuser spunea...

Felicitări pentru imagini!

După opinia mea, atunci când nu vrei să fii original, cu orice preț, ca arhitect, este de preferat să fii adeptul consecvent al unui stil istoric, cu riscul ca punerile în operă să (a)pară teleportate în timp și spațiu.
Din București au dispărut în câteva etape de rescriere a țesutului urban mai multe imobile inspirate de stilul neogotic, care contribuiau din plin la imaginea sa de oraș eclectic.

Raiden spunea...

@ armyuser - sa zicem poarta Arsenalului Armatei?

Dragos Bora spunea...

Am aflat de existenta articolului "Vila Bosianu intre politica si astronomie” de Magda Stavinschi
în Magazin istoric din martie 2008.

armyuser spunea...

@Raiden / Da, mă gândeam şi la poarta Arsenalului, dar şi la un imobil despre care povestea Emanuel Bădescu, dispărut în anii de început ai trasării axelor principale ale Bucureştilor!

Mădălin spunea...

Excelent ! Habar n-aveam de casa asta pan azi, atat padure e in jurul ei si o mascheaza... si de cat ori n-am trecut pe-acolo !

Branxu spunea...

@armyuser&raiden

Sunt trei motive pentru care avem foarte puţine clădiri neogotice în Bucureşti:

1. Incendiul din 1847 acesta distrugând în mare parte clădirile neogotice construite în perioada post regulamentara.

2.Neogoticul a fost mai întâi de toate o moda, un stil oficial. A fost instaurat ca atare în anii domniei lui Bibescu Vodă şi continuat în timpul domniilor lui Barbu Ştirbei şi Cuza, practicat fiind de arhitecţi din imperiul habsburgic. Urcarea pe tron a Principelui Carol şi sporirea influentei franceze în perioada lui Napoleon al 3-lea a dus la schimbarea stilului oficial într-un stil neoclasic adus de arhitecţi francezi.

3.Lipsindu-i rădăcinile istorice care sa îl aducă în zona ideologica şi estetica de "Gothic Revival" a fost, în Valahia şi Moldova, mai mult un stil formal decorativ. Nu a beneficiat de reperele stilistice ale trecutului şi a fost lipsit de un vocabular estetic şi formal unitar, ceea ce l-a făcut vulnerabil schimbărilor de moda. Chiar azi am fost prin Lipscănie şi am remarcat o clădire clar neogotică care au primit decoraţiuni în limbaj clasicizant.
Probabil ca la fel s-a întâmplat şi cu multe altele. Voi posta fotografia, mâine probabil.

PS. La Hanul Rosu nu se gândeşte nimeni?

Anonim spunea...

s-a gandit radu oltean la hanul rosu. si la hanul verde, ca sa nu fie acuzat de pedeseroza.
http://art-historia.blogspot.com/2009/03/hanul-rosu-hanul-verde-si-podul-rahova.html

Stefan spunea...

Asa, si? Nu am inteles ce vrei sa spui. E o gluma?

pakistani matrimonial rishta spunea...

Thanks for sharing please help of my website roofing company
roofing contractors