Raritati 19 - Placuta Art Deco

Revenirea este grea.
Placuta se gaseste pe aceeasi strada ca si numele scris.

Hotelurile Union şi Stănescu- arhitect Arghir Culina

Cu hotelurile Union şi Stănescu (numit ulterior Negoiu) Arghir Culina se apropie şi mai mult de art deco. Am încercat în ultimul an pe parcursul mai multor episoade o prezentare cronologică a câtorva clădiri ale acestui arhitect, dar am dat un pic peste cap lucrurile. Oricum, imobilul din Hristo Botev precede cele 2 hoteluri, care sunt cam din aceeaşi perioadă cu blocul de lângă Cişmigiu, iar hotelul Ambasador este mai recent. 

 (imagine din cartea BUCURESTII ANILOR '30 - Aristide Stefanescu, Ed. NOI) 

Inaintea existentei unui hotel Union pe strada Câmpineanu (vide supra), a fiintat acolo un han numit chiar Union, de unde si vine numele hotelului, unul dintre ultimele hanuri ale Bucurestilor cu una dintre primele cafenele ale orasului. Vechiul hotel Union fost amenajat prin anii 1930. Vis-à-vis de han era hotel Regal. Pe locul lor au fost construite noile hoteluri Stănescu, în 1928-1929, si Union 1932-1934. Asa se face ca cele doua hoteluri vor intra in circuitul turistic alaturi de alte 4 – Bulevard, Splendid, Athenee Palace si Grand Hotel, la categoria hoteluri de lux. 

 

(imagine din cartea BUCURESTII ANILOR '30 - Aristide Stefanescu, Ed. NOI)

 (imagine din cartea BUCURESTII ANILOR '30 - Aristide Stefanescu, Ed. NOI)

Dupa o restaurare in anii 70 a hotelului Union au venit anii de dupa 1989 cu aparitia firmelor multinationale si nevoia de spatii pentru birouri. Asa se face ca ambele au fost complet renovate, in unele locuri nu tocmai fericit. Astazi in fostul hotel Stanescu zace BRD-GSG (poate si altii) iar in Union doar altii, despre care nu pot sa dau detalii.

Pentru alte imagini vezi şi site-ul Bucureştii Vechi. Foarte bune sunt si cele de la Andreea.

Să mai adaug doar că inginerul Emil Prager a fost din nou colaboratorul arhitectului A.C. Cât despre turnul care striveşte mai nou hotelul Stănescu, numai de bine. 

  P.S.-semnalare de la Adrian: planul complementar imaginii cu hotelul Union initial gasiti la: https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5F6wkvI7Ya10BzIzVZ3faHRInXTf3pmoycOz6wpyPDWUloREShTm4Fe8563ABOg7cSVx8HQ2IqMXzLUld-iZBp7KxP8pA9FPSPWwVLD6n6ZNr6FyFBxgSXcFH5YfKpipAC9VoW4-pvTA/s1600-h/aliniere_4_+strada+Academiei+circa+1867_1870.jpg

Palatul Societatii Functionarilor Publici (ARCUB) - Arhitecti Radu Culcer si Ioan C. Rosu

 

  

In anii in care in New York - Statele Unite se ridicau cladiri precum Empire State Building sau Chrysler Building si in Bucuresti stilul ART DECO isi face simtita prezenta, nu la fel de impunator insa. Botezat abia in anul 1925, stilul Art Deco s-a lansat ca miscare a inceputului de secol 20 si, se zice, a fost inspirat de automobile. Nu si-a propus sa reduca la o forma simplista cladirile. Din contra, stilul celebreaza detaliul si complexitatea. Cele doua exemple de mai sus sunt graitoare (cum ar fi formele arcuite ale Chrysler Building, derivate din modele clasice – un turn gotic, cu gargui si turla), dar daca ne referim strict la Bucuresti putem spune ca au fost vremuri in care tineam pasul cu tot ce era nou si mai ales de bun-simt. Palatul telefoanelor, blocurile Stanescu si Union, Tribunalul Bucuresti (Judecatoria Ocolului VIII), Imobilul Asigurarea Romaneasca, Palatul Societatii Functionarilor Publici, etc.

 

 ASIGURAREA ROMANEASCA

 

 Nu prea stiu ce sa spun de data asta. Din pacate literatura este saraca si tot asa este si timpul meu. Precum si vointa de a ma mai dedica unui subiect astfel incat sa ajung intr-o biblioteca publica, alta decat a mea, care poate deveni publica, depinde de … public. Apelezi la internet cat curpinde, sapi, cauti carti scanate “la negru”, gasesti putin, putinul este copie la indigo iar in plus mai lanseaza si Raiden provocare cu Bucurestii semicunoscuti "cladiri bucurestene semi-cunoscute" iar Armyuser raspunde, printre altele: actualul imobil ArCub de pe Batistei No 14 – deci o necunoscuta. Ce sa mai intelegi? Unde mai pui ca si imaginile sunt putine si sarace. Si ca sa nu ies din tipar, asa le am si eu.

 Am tras dinspre Intercontinental din cam toate pozitiile desfrunzite. Am luat si 2-3 de pe Batistei si jur ca m-as fi aproiat si mai mult daca nu incepuse frichineala intre soldatii din fata ambasadei poporului american prieten, la vederea aparatului foto. Asa ca imaginile cu intrarea, precum si cu toate reliefurile de pe fatada dinspre ambasada SUA, va  las sa le descoperiti si singuri. Daca as fi vrut sa fac pozele sunt convins ca as fi reusit. Am gasit pretextul cu obiectivul pazit. Mereu gasesc pretexte. Asa si acum – am gasit un pretext sa pun cateva poze cu o cladire despre care nu am spus nimic.

Cadou de la Raiden (multumim!)

Ce nu trebuie sa uit sa adaug este ca prima data cand am patruns mai mult de holul intrarii a fost cand am primit degeaba (ce pleasca) un album Radu Olteanu cu autograf.

 Interioare cu linii bine definite, oglinzi, decoratiuni, boiserie (placare cu lemn a suprafetelor, labriuri si podele), scari  imtatie monumentala, asezate sub forma arcelor concentrice pentru a intari senzatia de adancime. Mobilerul care este folosit mi se pare de un prost gust teribil in comparatie cu interiorul si modul in care se prezinta. Imgini din interior gasiti pe site la ei www.arcub.ro

Faptul ca despre arhitecti pomenesc la final nu este decat un mod de a incheia spunand ceva intr-un articol care sa fie pe tiparul celor cu care ne tot chinuim – imobilul si arhitectul sau arhitectii. Ioan C Rosu si-a mai pus semnatura pe un bloc de locuinte de pe Bulevardul Regina Maria sau vila Ticau din strada Dr Poloni. Radu Culcer e cunoscut pentru planurile initiale (1914) ale cladirii Staţiunii Zoologice Sinaia (societate infiintata in 1922).

Casa Emil Prager- arhitect Arghir Culina

Nu ştiu ce aş putea spune aici. Nici n-aş vrea să dau informaţii greşite, nici măcar nu ştiu prea multe despre casă, sunt şi cam apatic, scuze. Am prezentat pâna acum 2 imobile de raport ale lui Arghir Culina, cel puţin la unul colaborând cu inginerul şi antreprenorul Emil Prager, longevivul (1888-1985) meu fost co-licean, dacă putem spune aşa. Acest al treilea episod din pseudoserialul Arghir Culina prezintă o vilă în care a locuit Emil Prager. Casa e construită în 1931-1932 iar direcţia art deco este evidentă. Parcă citeam pe undeva (oare în 'Povestiri ale domnilor/ doamnelor din Bucureşti', by Victoria Dragu Dimitriu?) că Prager ar fi locuit într-un bloc lângă Biserica Albă. Cu numele Casa Prager a fost cunoscută şi recent demolata vilă proiectată de Henriette Delavrancea. Paul Smărăndescu ar fi proiectat şi el două case Prager. Să amintim şi de o altă casă Prager, cea de pe Calea Victoriei (aici fără legătură cu Emil Prager- dar oare era rudă cu Sigmund Prager? a se vedea Bucureştii Vechi). În ce măsură au fost reşedinţele inginerului sau proprietăţile lui nu ştiu să zic (sau ale altui Prager?). Probabil detalii se pot afla din cartea fostului ministru cederist Nicolae Noica, Emil Prager - un model (editura Maşina de Scris 2004). În Ziarul Financiar a apărut acum câţiva ani un articol de prezentare a acestei cărţi. Este redat acolo un fragment din confesiunile fiicei lui Emil Prager, Anca Costa Foru: In 1931, Emil Prager isi cladeste in Bucuresti o casa pentru familia sa, care intre timp sporise la patru copii, prin nasterea a inca unui fiu si a mea, ultima nascuta.

1931, deci probabil e vorba de vila prezentată aici. Am omis să spun, dacă era nevoie, se află în piaţa Quito, pe strada Paris. Continuă citatul:

[...]casa in care la sfarsitul anilor '40 ne-am inghesuit vreo opt familii straine, in discordie, si in care am devenit dupa nationalizare chiriasi, supravegheati atent, nu doar de sectorist. Margareta Prager avea sa moara si ea tot acolo, in 1952; nu avusese capacitatea de cicatrizare a barbatului ei si moartea fiului o prabusise. Iar in primavara lui 1961, in 24 de ore (care - ce e drept - s-au lungit la 48, dar nu mai mult!) am fost evacuati din locuinta manu militari, pentru a o lasa la dispozitia Corpului Diplomatic. Care este si astazi beneficiarul ei.

închei cu o imagine veche, aceeaşi sursă ca întotdeauna

- the end -