O casă aflată probabil la finalul vieţii. O găsiţi pe Splai, lângă Podul Hasdeu. Am remarcat-o de multa vreme, de când troleibuzul 91 întorcea acolo. Un aspect mai puţin obişnuit, de castel. Construcţia se pare că ar data din 1907. Iat-o mai întâi într-o poză făcută acum 4 ani.
Despre arhitectul cu nume amintind de un autor de best-seller nu am putut afla decât că a mai construit ceva case prin Bucureşti, posibil sa nu mai existe nici una. Despre Pomipliu Eliade, criticul literar mort la puţina vreme dupa ridicarea clădirii aflăm mai multe amănunte de la
Andrei Pippidi. Articolul e scris acum 4 ani, când casa tocmai fusese vândută. Mă întreb dacă locatarii de azi sunt cei care au cumpărat casa atunci, mă cam îndoiesc. Sau or fi luat-o pe 2 lei şi atunci se explică oarecum degradarea accentuată din ultimii ani.
Într-o discuţie pe yahoo groups, Silvia Colfescu spunea că B P Hasdeu, prieten cu Pompiliu Eliade a făcut câteva sugestii privind planurile casei (un hol octogonal, probabil corespunzând turnului). O oarecare asemănare cu
Castelul Iuliei Hasdeu exista.
Imaginile cu detalii parcă accentuează sordidul. Şi încă n-am pozat rufele puse la uscat şi geamurile sparte.
La sfarşit, o imagine de arhiva, de pe CD-ul adesea citat. Gardul e acelaşi.
P.S. Augustin Ioan, Dilema, nr 318
Există o casă în maniera Vilei Rotonda a lui Palladio, dar mult mai recentă, care pare părăsită, la intersecţia Splaiului Independenţei cu Podul Hasdeu. Pare părăsită acum, sau locuită, poate, de fantomele unor bătrîni. E într-o stare complet derelictă, dar tocmai stranietatea arhitecturii ei mă impresionează. O văd zilnic în drum spre casă. Este, cred, cea mai atipică locuinţă din Bucureşti, cea mai de neîncadrat stilistic şi, totodată, foarte elegantă în tipologia ei. Dacă e să aleg o singură casă din Bucureştiul vechi pentru a fi cu orice chip păstrată şi pusă în valoare, pe ea aş alege-o.
O casă aflată probabil la finalul vieţii. O găsiţi pe Splai, lângă Podul Hasdeu. Am remarcat-o de multa vreme, de când troleibuzul 91 întorcea acolo. Un aspect mai puţin obişnuit, de castel. Construcţia se pare că ar data din 1907. Iat-o mai întâi într-o poză făcută acum 4 ani.
Despre arhitectul cu nume amintind de un autor de best-seller nu am putut afla decât că a mai construit ceva case prin Bucureşti, posibil sa nu mai existe nici una. Despre Pomipliu Eliade, criticul literar mort la puţina vreme dupa ridicarea clădirii aflăm mai multe amănunte de la Andrei Pippidi. Articolul e scris acum 4 ani, când casa tocmai fusese vândută. Mă întreb dacă locatarii de azi sunt cei care au cumpărat casa atunci, mă cam îndoiesc. Sau or fi luat-o pe 2 lei şi atunci se explică oarecum degradarea accentuată din ultimii ani.
Într-o discuţie pe yahoo groups, Silvia Colfescu spunea că B P Hasdeu, prieten cu Pompiliu Eliade a făcut câteva sugestii privind planurile casei (un hol octogonal, probabil corespunzând turnului). O oarecare asemănare cu Castelul Iuliei Hasdeu exista.
Imaginile cu detalii parcă accentuează sordidul. Şi încă n-am pozat rufele puse la uscat şi geamurile sparte.
La sfarşit, o imagine de arhiva, de pe CD-ul adesea citat. Gardul e acelaşi.
P.S. Augustin Ioan, Dilema, nr 318
Există o casă în maniera Vilei Rotonda a lui Palladio, dar mult mai recentă, care pare părăsită, la intersecţia Splaiului Independenţei cu Podul Hasdeu. Pare părăsită acum, sau locuită, poate, de fantomele unor bătrîni. E într-o stare complet derelictă, dar tocmai stranietatea arhitecturii ei mă impresionează. O văd zilnic în drum spre casă. Este, cred, cea mai atipică locuinţă din Bucureşti, cea mai de neîncadrat stilistic şi, totodată, foarte elegantă în tipologia ei. Dacă e să aleg o singură casă din Bucureştiul vechi pentru a fi cu orice chip păstrată şi pusă în valoare, pe ea aş alege-o.
.jpg)
