marți, 28 decembrie 2010

Un bloc de pe Bulevardul Dacia. Arhitecti- Ioan si Tiberiu Niga

La final de an doresc să vă reţin atenţia circa 4 minute pentru a vă prezenta un foarte frumos bloc (poate imobil de raport sună mai adequat?) de pe Bulevardul Dacia. Numărul 46, cred. Un bulevard pe care multe lucruri interesante ar fi de inventariat, dar densitatea ambasadelor face foarte riscant acest gen de întreprindere. Ştiţi cu toţii clădirea, aţi trecut pe lângă ea de zeci şi sute de ori, dar poate ca n-aţi ridicat privirea prea insistent. Eu unul n-o făcusem, până acum vreo lună. Arhitecţii sunt Ion şi Tiberiu Niga (tată şi fiu?). Mai cunoscut între cei 2 este Tiberiu, autor al multor construcţii bucureştene (şi nu numai), între care atipicele locuinţe din ceea ce unii numesc mica Lisabona, alţii parcelarea Căţelu, apoi blocurile din Piaţa Palatului, un alt imobil pe Bd Dacia (faţă în faţă cu acesta), diverse vile sau blocuri pe la şosea, pe Calea Victoriei, pe Lascăr Catargiu, ansamblul de blocuri de pe Bulevardul Basarabia etc etc etc. După mintea mea, apar elemente neoromâneşti, neogotice, ba chiar neoplazice (închiderea balconului la nivelul superior. Totuşi, îmi amintesc că mai era unul care se opunea acestor modificări arhitectonice, făcute în definitiv pentru confortul oamenilor năpăstuiţi, aşa că nu mai comentez asta. Se ştie, l-au împuşcat acum 21 de ani). Mariana Celac et al, op. cit. descrie blocuşorul ca fiind un insolit colaj transtemporal. Eu nu ştiu vorbi aşa frumos, vă urez La Mulţi Ani şi vă las cu imaginile.

duminică, 19 decembrie 2010

Raritati 17 - gargui

Noroc că pe data de 1 decembrie 2010 (ziua naţională, vă amintiţi, nu?) am fost "deviaţi" de către poliţişti - iî loc să avem acces la Arcul de Triumf pe bulevardul Prezan, ei ne-au trimis pe bulevardul Mărăşti urmând să facem apoi stânga pe Averescu şi de acolo... pe unde vrem. Asa se face ca am găsit un balcon cu cu trei laturi pe fiecare existând câte o scurgere cu un gargui. O formă deosebită pe care vă invit să o admiraţi.


luni, 13 decembrie 2010

Moştenirea liberală. Casa "Guţă" Tătărăscu – Arhitect Alexandru Zaharia


Bucureştiul ăsta începe să mă sufoce. Vrea să mă omoare. Are un dinte împotriva mea. E ca un bătrân răutăcios. Încerc să îi fac bine şi el mă agasează. Evident nu fac decât să mă justific. Îmi justific nepriceperea în arta fotografică. E greu să scoţi un aparat foto pe străzi cum este Polonă, mai ales în zona parcului Ioanid, acolo unde începe şi Dumbrava Roşie, stradă pe care eşti un suspect şi dacă scoţi mâna din buzunar. Am avut noroc însă. Vizavi de casa Tătărăscu (Heritage) este o ambasada cu miliţian şi chioşc la poartă. Fireşte că îl deranjează că pozez o casă în proximitatea obiectivului său. Dacă, aşa cum stau eu cu spatele, am un obiectiv in … ceafă, şi îl scot şi, prefăcându-mă că fotografiez altceva, între timp trag zeci de cadre cu el, miliţianul,  în poziţii nefiresc de relaxate? Cred că aş putea sa scriu o cărticică cu locuri şi date unde m-am întâlnit cu astfel de specimene. Mai ales ăstia de la miliţie. Cum te văd cu aparatul cum ies din cuşca aia a lor şi işi ridică ameninţător centironul sau işi pipăie pulanul, bastonul ăla adica. 
Dar ziceam ceva de noroc – am avut, aşa e. Între mine şi el era o dubă albă, suficient de lungă cât să mascheze ilegalitatea pe care am comis-o. Nu era şi suficient de subtire, din punctul meu de vedere, cât să am spaţiu de manevre. Atât cât a fost am profitat ca să o pot arăta şi eu aici. 






Deşi i-am transformat numele într-un soi de renume, aceea a moştenirii liberale, având în vedere că de la Guţă Tătărăscu a ajuns, cu greu şi cu revendicări, la fiica sa pentru ca apoi pe filieră să intre conu Dinu Patriciu, casa Tătătrascu, devenită restaurant – Heritage, pare că nu este (nu era) nici pe departe ceea ce se dorea a fi – cel mai select restaurant din Bucureşti. Spun nu era pentru că deocamdată este închis. Se spune la gazetă că tot Patriciu se face “vinovat” de asta – el a închis si restaurantul. Probabil pentru reorganizare. Nu fac o recenzie a meniurilor şi nici nu mă interesează cam ce se mânca acolo, dar am găsit câteva comentarii pe net legate de organizarea unui restaurant aspirant la o stea Michelin. Cam rău pentru ei. Bine că l-au închis deocamdată.  Cea mai expresivă descriere mi s-a părut aia cu chelnerul care încerca să vorbească franţuzeşte deşi nu era nevoie.

Service scandaleux, nul et non professionnel.... Nonsieur le maitre d hotel,si je decide de boire un vin Roumain ne venait pas me dire qu un Bordeau sera mieux,Vendez avant le vin et puis acepter la commande du client. ma soupe de poisson etait tiede et la moitier sur les rebord,de plus le menu terre et mer etait pour moi et c est mon invite qui a tous recu ,j ai a chaque fois changer les plat de place alors Bravo pour la nulite de mon repas, C est pas comme ca que vous aurez une Etoile Michelin. Christian leroy (Belgique) Christian Leroy (Belgique)

Heritage- un nume pompos de restaurant pentru o mancare mediocra...am rezervat in urma cu cateva zile o masa , in zona nefumatori si am constatat ca aceasta era situata pe balconul vilei in care functioneaza restaurantul.Cam nepotrivit pentru un restaurant de first class. managerii restaurantului doresc sa obtina o stea in celebrul ghid francez Michelin, pentru moment nu pot decat sa viseze la asta! serviciul este lipsit de coerenta,vinul rosu nu este servit in carafa,sticlele de apa minerala lasate in dezordine langa sticla de vin, chelnerul se prosteste sa vb franceza chiar si atunci cand nu este cazul! mancarea este banala.prea multe fite si prea putina consistenta!

In Bucuresti, exista restaurante bune, foarte bune si Heritage. (frumos spus, nu?)

Din Ziarul Financiar* aflăm si o parte din numele cu renume care fac (făceau? – câti or mai fi rămas…) parte din acţionariat. Oameni cu greutate, la figurat, cred, care au reuşit in multe domenii dar nu şi în a manageria un restaurant de lux - Robert Rekkers - CEO al Bancii Transilvania, Anca Ioan - fost CEO al Tiriac Holdings si Rasvan Radu, presedintele executiv al UniCredit Tiriac. Dovada eşecului este faptul că restaurantul este închis iar Patriciu s-a implicat sa îl salveze. Plus comentariile de mai sus.




 Stilul arhitectural cred ca e unul eclectic (aşa se zice, nu?) o combinaţie de stil neoflorentin cu neoromânesc. Arhitectul Alexandru Zaharia mai are o lucrare prezentă la noi, tot o vilă in stil neoflorentin. Câteva decoraţiuni cu motive neoromâneşti, cu păuni („friza”cu lei e în aceeaşi manieră dar nu ştiu de unde alţi lei în afara ălora din portofel). Nu ştiu dacă aţi observat, dar totate stilurile amestecate aici sunt NEOceva. La baza fiecărei coloane a balconului se află câte o stemă a vechilor provincii românesti. Cel puţin aşa am tras eu concluzia. Văd Moldova, Dobrogea, Ţara Românească şi o chestie cu 2 flori. Nu stiu de unde vine. Iar pe celelalte două, laterale, am omis să fotografiez. Mai multe explicaţii nu mai dau. Cine nu cunoaşte vede atât cât văd şi eu. Iar cine cunoaşte stie să interpreteze mai bine iar eu risc să mă fac de râsul lumii (cunoscătoare). Ca de obicei aştept critici şi apostrofări.










Nu pot să închei fară să pomenesc puţin de proprietarul casei de la numarul 19 de pe stada Polonă. Gheorghe „Guţă” Tătărascu, de 2 x prim ministru al Romaniei, controversat om politic liberal, contestat de toată lumea. Nici el nu cred că mai ştia ce să mai creadă. Se ştie că a fost premier între 31 ianuarie 1934 – 28 decembrie 1937 şi 24 noiembrie 1939 – 4 iulie 1940. A fost exclus din PNL in 1938. In 1944, la 15 decembrie, înfiinţează una dintre dizidenţele din PNL şi anume Partidul Naţional Liberal – Gh. Tătărăscu care susţinea ca România să iasă din război şi să se alăture URSS. Mai mult, în mai 1944 încheie un acord cu PCR, iar în 1945, la 6 martie, participă la formarea unuia dintre cele mai ruşinoase guvernări - Petru Groza. Cam asta este.
Să nu uit – ziceau în gazetă* ca cea mai scumpă masă de prânz la Heritage era 125 euro. Cam cat ne-ar costa pe noi să scoatem blogul din amorţeala.

*Articolul din Ziarul Financiar a apărut în 21 octombrie 2008 sub semnătura Alinei Pahoncia. Un alt articol interesant despre temă tot in ZF este apărut si tot de Alina Pahonica semnat – este vorba despre actualul proprietar al casei, fiul Sandei Tătărăscu  Negropontes, decedată la 29 noiembrie 2009. Ea a fost unul dintre cei care au reînfiinţat PNL dupa 22 decembrie 1989. O prezentă elegantă şi mai ales discretă.

In final câteva poze de familie, ale familiei Tătărăscu - soţia omului politic, fostul premier la masa de lucru (cu o fotografie a omului politic I G Duca), Sanda Tătărăscu şi Tudor Tătărăscu - publicate (odată) pe site-ul restaurantului www.heritage-restaurant.eu (link inutilizail astăzi, doar ca eu pun deoparte din timp). Multumesc pentru că au fost publice şi că am putut să le salvez. 
În Jurnalul Naţional şi un articol despre viaţa doamnei Sanda Tătărăscu Negropontes.







Last edit - am primit de la Dan Roşca - BUCURESTII VECHI, odată cu felicitari, pentru care îi mulţumesc, şi o poză inedită, casa Guţă Tătărăscu păzită de poliţia legionară. Citeam iîtr-o carte despre inestetica actualului gard de la această casă. Văzându-l acum pe cel vechi înclin să cred ca se potrivea mult mai bine. Mulţumiri şi pentru imaginea pe care o pun mai jos.







joi, 2 decembrie 2010

Raritati 16 - cartus ornamental

Inca nu stiu ce naiba pot sa spun despre aceasta reprezentare. Ce a vrut proprietarul de a pus asta pe perete? Un cap de liliac, bot de felina, cu bust de femeie, aripi desfasurate si o privire strabica totul ascuns sub cracile unei plante cataratoare pare destul de ciudat pentru o casa din Bucuresti, o casa parasita, cel putin asa pare, aflata pe strada general Praporgescu.

Eu doar am gasit-o. Explicatii nu am, cu atat mai mult cu cat casa nu are o arhitectura impresionanta. 
Vreun proprietar excentric?

miercuri, 17 noiembrie 2010

3 în 1 cu Statie Ciortan

Nu mă voi lega în această seară de edificiile foarte cunoscute ale lui Statie Ciortan, un reprezentant al stilului neoromânesc, dacă nu greşesc. Vă voi supune atenţiei 3 case, fără prea multă vorbă. Nu prea am chef de vorbă. Dacă poanta nu s-ar fi uzat mai rău decât aia cu 'ori suntem golani, ori etc' aş fi pus titlul 'Ciortane, ce-ţi mai place să faci case la colţ!'. De fapt, cred că nu numai deasa folosire a poantei era problema. Poate că ar trebui să ascult acum la tv, cică e un mare blogger invitat. Să invăţ cum să scriu ca să nu pară toată treaba asta un dicteu suprarealist, ci o postare despre Statie Ciortan. În fine, în poza de mai sus locuitorii sectorului şase au recunoscut Administraţia Financiara de pe strada Popa Tatu, loc de stat la cozi infinite. Apropo, Palatul Administraţiei Financiare din Ploieşti este proiectat de acelaşi arhitect. Posibil şi alte clădiri cu destinaţie similară din Bucureşti. 1917 este anul construcţiei. Impresia mea este că s-au făcut cândva nişte renovări care au cam simplificat faţadele. Foarte repede trecem în 1926, la intersecţia străzilor Maria Rosetti cu Vaslie Lascăr. O construcţie destul de celebră si aceasta, imobilul cu farmacie. Probabil a existat o farmacie acolo încă de la inaugurarea clădirii şi nu cred că destinaţia spaţiului a fost alta vreodată. Sigur, vizavi e un fenomen pe care l-am pozat şi eu, dar mi-a luat-o Hungry Mole înainte. Detaliile farmaciei însă, mai neo-, mai paleo-, mai româneşti, mai cosmopolite, numai aici. Şi ultima prezenţă pentru acest episod ultrascurt, la care scriu de vreo lună cu pauze şi de vreo 6 minute fără: Casa dr Mihailovici, de pe Calea Călăraşi. Parcă era o farmacie şi acolo. Aici nu cunosc anul construcţiei, bănuiesc sfârşitul deceniului 3. Hornurile alea vechi erau foarte spectaculoase. Oricum, arătoasă şi cât de cât bine păstrată. Parterul e mai problematic, noroc că nu prea se vede de jeepuri. Iia uite, ornamente art nouveau: Degradare: Dar din avion nu se vede. Între timp la tv Botezatu urlă ca nu el e Lache. Semn ca trebuie să pun punctul. La buna vedere, dacă o fi să mai fie! Vă las într-o companie deosebită- o fereastră şi un balcon de mare rafinament.
 
Spuneam ca o sa revin cu o povestioara despre casa Mihailovici. Am reusit sa mai aflu cate ceva mai tarziu decat am crezut. Ca si in cazul casei (farmaciei) Hotaranu si aceasta a fost construita (si tot de Statie Ciortan) cu intentia clara de a fi farmacie. Am avut ocazia, cum spuneam in comentariu, sa intru in casa si sa vad cate putin. Intradevar este impresionanta. Ce nu am vazut dar mi s-a spus este ca in pivnita este adevarata comoara - este pivnita cu bolta si cu stalpi grosi de caramida. In rafturile de acolo sunt inghesuite "milioane", dupa cum se exprima povestitorul, de eprubete, sticlute si recipiente farmaceutice, aflate in dotare inca de la bun inceput, toate aranjate ingrijit un rafturi de lemn masiv bogat decorate. Deci omul facuse o investitie serioasa si pe termen lung.
Parterul (si pivnita) destinat a fi farmacie iar etajul era pentru a fi locuit. Doctorul a avut 2 fiice. Casa a fost terminata prin 1945. Nu stiu exact cat au apucat sa locuiasca cei din familie acolo, fetele au emigrat in Germania, acolo s-au si maritat si au murit fara mostenitori, iar casa a fost nationalizata la foarte putin timp dupa ce a fost termintata. Doctorul Mihailovici s-a spanzurat in interiorul casei. Investitia, probabil nu mica, s-a dus pe apa sambetei; si in acest moment casa tine de primarie, au aparut la un moment dat niste rude de gradul "n" dar care, cum plastic mi s-a explicat, au fost driblate. Am inteles ca cel putin un apartament de la etaj a fost cumparat de un medic stomatolog.
Inca o chestie interesant de mentionat este aceea ca numele doctorului poate fi citit deasupra intrarii. Este daltuit pe peretele peste care au pus placuta aia cu MACELARIE. Este si asta o raritate, nu?