Hotelurile Union şi Stănescu- arhitect Arghir Culina

Cu hotelurile Union şi Stănescu (numit ulterior Negoiu) Arghir Culina se apropie şi mai mult de art deco. Am încercat în ultimul an pe parcursul mai multor episoade o prezentare cronologică a câtorva clădiri ale acestui arhitect, dar am dat un pic peste cap lucrurile. Oricum, imobilul din Hristo Botev precede cele 2 hoteluri, care sunt cam din aceeaşi perioadă cu blocul de lângă Cişmigiu, iar hotelul Ambasador este mai recent. 

 (imagine din cartea BUCURESTII ANILOR '30 - Aristide Stefanescu, Ed. NOI) 

Inaintea existentei unui hotel Union pe strada Câmpineanu (vide supra), a fiintat acolo un han numit chiar Union, de unde si vine numele hotelului, unul dintre ultimele hanuri ale Bucurestilor cu una dintre primele cafenele ale orasului. Vechiul hotel Union fost amenajat prin anii 1930. Vis-à-vis de han era hotel Regal. Pe locul lor au fost construite noile hoteluri Stănescu, în 1928-1929, si Union 1932-1934. Asa se face ca cele doua hoteluri vor intra in circuitul turistic alaturi de alte 4 – Bulevard, Splendid, Athenee Palace si Grand Hotel, la categoria hoteluri de lux. 

 

(imagine din cartea BUCURESTII ANILOR '30 - Aristide Stefanescu, Ed. NOI)

 (imagine din cartea BUCURESTII ANILOR '30 - Aristide Stefanescu, Ed. NOI)

Dupa o restaurare in anii 70 a hotelului Union au venit anii de dupa 1989 cu aparitia firmelor multinationale si nevoia de spatii pentru birouri. Asa se face ca ambele au fost complet renovate, in unele locuri nu tocmai fericit. Astazi in fostul hotel Stanescu zace BRD-GSG (poate si altii) iar in Union doar altii, despre care nu pot sa dau detalii.

Pentru alte imagini vezi şi site-ul Bucureştii Vechi. Foarte bune sunt si cele de la Andreea.

Să mai adaug doar că inginerul Emil Prager a fost din nou colaboratorul arhitectului A.C. Cât despre turnul care striveşte mai nou hotelul Stănescu, numai de bine. 

  P.S.-semnalare de la Adrian: planul complementar imaginii cu hotelul Union initial gasiti la: https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5F6wkvI7Ya10BzIzVZ3faHRInXTf3pmoycOz6wpyPDWUloREShTm4Fe8563ABOg7cSVx8HQ2IqMXzLUld-iZBp7KxP8pA9FPSPWwVLD6n6ZNr6FyFBxgSXcFH5YfKpipAC9VoW4-pvTA/s1600-h/aliniere_4_+strada+Academiei+circa+1867_1870.jpg

Casa Emil Prager- arhitect Arghir Culina

Nu ştiu ce aş putea spune aici. Nici n-aş vrea să dau informaţii greşite, nici măcar nu ştiu prea multe despre casă, sunt şi cam apatic, scuze. Am prezentat pâna acum 2 imobile de raport ale lui Arghir Culina, cel puţin la unul colaborând cu inginerul şi antreprenorul Emil Prager, longevivul (1888-1985) meu fost co-licean, dacă putem spune aşa. Acest al treilea episod din pseudoserialul Arghir Culina prezintă o vilă în care a locuit Emil Prager. Casa e construită în 1931-1932 iar direcţia art deco este evidentă. Parcă citeam pe undeva (oare în 'Povestiri ale domnilor/ doamnelor din Bucureşti', by Victoria Dragu Dimitriu?) că Prager ar fi locuit într-un bloc lângă Biserica Albă. Cu numele Casa Prager a fost cunoscută şi recent demolata vilă proiectată de Henriette Delavrancea. Paul Smărăndescu ar fi proiectat şi el două case Prager. Să amintim şi de o altă casă Prager, cea de pe Calea Victoriei (aici fără legătură cu Emil Prager- dar oare era rudă cu Sigmund Prager? a se vedea Bucureştii Vechi). În ce măsură au fost reşedinţele inginerului sau proprietăţile lui nu ştiu să zic (sau ale altui Prager?). Probabil detalii se pot afla din cartea fostului ministru cederist Nicolae Noica, Emil Prager - un model (editura Maşina de Scris 2004). În Ziarul Financiar a apărut acum câţiva ani un articol de prezentare a acestei cărţi. Este redat acolo un fragment din confesiunile fiicei lui Emil Prager, Anca Costa Foru: In 1931, Emil Prager isi cladeste in Bucuresti o casa pentru familia sa, care intre timp sporise la patru copii, prin nasterea a inca unui fiu si a mea, ultima nascuta.

1931, deci probabil e vorba de vila prezentată aici. Am omis să spun, dacă era nevoie, se află în piaţa Quito, pe strada Paris. Continuă citatul:

[...]casa in care la sfarsitul anilor '40 ne-am inghesuit vreo opt familii straine, in discordie, si in care am devenit dupa nationalizare chiriasi, supravegheati atent, nu doar de sectorist. Margareta Prager avea sa moara si ea tot acolo, in 1952; nu avusese capacitatea de cicatrizare a barbatului ei si moartea fiului o prabusise. Iar in primavara lui 1961, in 24 de ore (care - ce e drept - s-au lungit la 48, dar nu mai mult!) am fost evacuati din locuinta manu militari, pentru a o lasa la dispozitia Corpului Diplomatic. Care este si astazi beneficiarul ei.

închei cu o imagine veche, aceeaşi sursă ca întotdeauna

- the end -

Imobilul UGIR- arhitect Constantin Moşinschi

Un exemplu spectaculos de arhitectura fascista, sau sa-i zic mussoliniana? O lucrare executata de Constantin Mosinschi (arhitect) si Emil Prager (inginer) in 1938. Iar UGIR vrea sa insemneze, desigur, Uniunea Generala a Industriasilor din Romania. Principalul material de constructie imi pare a fi travertinul, la care posteritatea a adaugat si materiale textile viu colorate. E mai greu de vazut, dar portiunea centrala a cladirii are 4 coloane cilindrice (fara capitel) care se intind pe toata inaltimea cladirii; cred ca portic se numeste treaba asta. Monumentalismul si clasicismul cladirii sunt date in principal de aceste coloane. Dar mai vedem ceva din ele? Macar daca ar iesi un leu tare din toata carpeala asta. Un alt punct de interes al imobilului sunt reliefurile lui Mac Constantinescu, inca neacoperite, dar cele de la nivelul inferior cam pierdute printre fire. O glorificare a muncii fizice care pesemne ca a fost foarte pe placul comunistilor, sculpturile fiind lasate la locul lor. As fi dorit sa gasesc si o poza mai veche, in care sa se vada cladirea asa cum trebuie. Sunt sigur ca poza asta exista pe undeva pe internet si poate imi va fi semnalata. Pe situl UGIR am gasit 2 imagini, una cu schita cladirii, alta de pe vremea cand reclamele abia incepusera sa o acopere (un G perfect? What the fuck was that?) Pe forumul tramclub am dat de o imagine in care se intrevad circa 44% din imobil (anii 60, aproximativ. Unde erau toate firele alea pe care le-am pozat?). Last, but not least, o fotografie facuta de Raiden blocului Eva (acum vreun an probabil), din care am decupat zona de interes. Nu mai lipsea decat chemarea la lupta pentru leul tare. (edit- am inlocuit imaginea initiala cu una de calitate mai buna,primita de la autor) P.S. Lucian Vasile ne trimite niste poze vechi de peste 60 de ani (multumim foarte mult), facute de W. Pragher care arata cladirea in toata splendoarea ei. Nu remarcasem nici inscriptia 'UGIR' si nici ornamentele din fier forjat (care sunt la locul lor, acoperite partial de reclame si lipsite de contrast cu fundalul). P.S.2 Primim si de la Raiden (multumim!) doua poze, pe una am mentionat-o deja, cealalta este o perspectiva dinspre vest