sâmbătă, 30 mai 2009

Pe sub streşini


Citez din cartea lui Petre Oprea amintita in postarea precedenta (cartea se ocupa de case cu pictura murala): Intre 1905 si 1915, unele case burgheze, realizate economicos de mici antreprenori si ca atare lipsite de excesiva ornamentatie arhitecturala folosita la majoritatea constructiilor particulare din acea vreme, pentru a fi totusi mai aratoase sunt pictate la exterior, dupa o desueta moda italiana, ai carei mesteri, aflati la Bucuresti, o introduce si o practica drept o noutate. Aceasta decoratie, plasata intotdeauna de-a lungul peretilor dintre fereastra si acoperis putea fi, pentru comanditarii mai putin pretentiosi sau cu mai putina dare de mana, o simpla friza bandou, alcatuita din rinceaux-uri combinate cu elemente decorative grecesti, realizate din sablon, fie zugravite (culori de apa), fie in ulei.
Una dintre cele 2 case cu astfel de pictura prezentate in carte se afla pe strada Negustori. Presupunand ca numerotatia caselor nu s-a schimbat in ultimii 25 de ani, la adresa respectiva am gasit o casa recent renovata, care nu mai pastreaza nici o urma de pictura exterioara. Celalta casa se afla pe strada Occidentului si, desi in 1986 se spunea ca pictura este in stare avansata de deteriorare, ea este in continuare bine vizibila. Decoratii grecesti, si in stilul Renasterii, pe undeva apare si numele arhitectului, C Cora (sau aparea, eu n-am reusit sa il identific). Numeroasele fire aflate in zona mascheaza frizele mai bine decat zecile de ani scursi.



























Am mai intalnit inca 3 astfel de case. Una dintre ele este in Piata Lahovari (str Take Ionescu 29), este facuta dupa planurile arhitectului Gregoire Marc (autor al casei Coanda, bd Lascar Catargiu, tot nr 29). Aici pictura este mai dichisita, dar si mai kitsch as zice. Pare sa fi fost restaurata, este intr-o stare foarte buna.


















Urmatoarea intalnire este pe strada Slanic, o casa despre care nu am nici un fel de date. Renovata pe jumatate si strivita intre noile constructii din zona. Decoratia seamana mai curand cu arta populara romaneasca, dupa mintea mea.








In fine, ultima casa, pe care am descoperit-o acum vreo luna, dar pe care n-am mai fost capabil sa o gasesc zilele trecute, cand am vrut sa-i mai fac niste poze se afla in zona str Radu Calomfirescu- Stelea Spatarul. O casa micuta, cu cele mai frumoase picturi intre toate cele prezentate, dupa parerea mea. Art nouveau, as zice. Mi-ar placea sa revin cu un nou episod, dar nu cred ca voi mai gasi suficiente exemple.







vineri, 29 mai 2009

Casa Nicolae Petrascu – Arhitect Ion Mincu

Piata Romana numarul 1 Cine sa se mai plimbe prin zona Piata Romana si sa se mai uite sa descopere ceva frumos in spatele unor pomi, la umbra unor cafenele de lux sau ascuns privirii de taximetre si covrigarii? Miros de pipi si ziduri coscovite gasim peste tot. Nu mai bagi in seama. Lasi capul jos si treci mai departe. Am patit-o si eu. Ani de zile am intrat in Amzei prin Mendeleev. De sute de ori am consumat covrigi de la simigeria din spatele celebrei (pe vremuri) berarii Turist, acum devenita cafeneaua oamenilor de afaceri care nu prea au ce face. Ba chiar am baut si o bere in picioare acolo. Absolut niciodata nu am mutat privirea mai catre dreapta, unde troneaza erect closetul de la Romana, devenit celebru datorita (din cauza?) notelor informative ale lui Vadim Tudor – cineva il manjea cu cacat pe Ceausescu. A fost nevoie sa vad cateva poze vechi ca sa ii disting din detalii si sa aflu cine a proiectat aceasta casa si gata, interesul e trezit. Am privit-o si m-am intrebat cum de nu am vazut-o pana acum. Starea casei reflecta exact interesul pe care autoritatile locale il arata pentru acest oras. E mai important sa faci mici uriasi, carnati kilometrici si torturi de mare tonaj. Desi vina cade pe toti primarii care sunt si care au fost, si nu numai. Iata descrierea din cartea Bucuresti- in cautarea Micului Paris a lui Narcis Dorin Ion (editura Tritonic, 2003). Prima cladire care atrage atentia este situata chiar in Piata Romana No 1, colt cu strada N. Mendeleev, si care se distinge nu numai prin aparenta ei masivitate, ci si prin decoratia in stil romanesc a fatadelor. Este casa diplomatului, scriitorului si criticului de arta Nicolae Petrascu (1859 - 1944), construita in 1907 dupa planurile arhitectului Ion Mincu (...) In interior salonul are plafonul decorat cu o pictura a lui Dimitrie Mihailescu (executata in 1908 - 1909) reprezentand o copie a tabloului "Varful cu dor" de G. D. Mirea... (foto de aici) ...al carui admirator a fost. Dupa cum aflam din volumul 'Itinerar inedit prin case vechi din Bucuresti' (Petre Oprea, editura Sport turism 1986), se spune ca Mirea, la cererea lui Petrascu, a indicat pe unul dintre elevii sai sa ii picteze plafonul cu o copie dupa lucrarea Varful cu dor. Cel ales a fost Dimitrie Mihailescu. Cel care a corectat pictura a fost chiar Mirea. Si astazi poate fi vazut, se spune ca si de afara, din anumite locuri, pe o suprafata de 24 m2. In perioada 1916 - 1957, cand se credea ca originalul este pierdut, a cosntituit singurul document care sa aminteasca de celebra pictura care a facut din Mirea cel mai de seama reprezentant al academismului in plastica romaneasca, dupa expunerea ei la Paris in 1883 si Bucuresti in 1885. Un plafon pictat de Mirea, dar pe care in mod cert nu il mai putem vedea, este cel din casa Miclescu. Pentru cine cunoaste stilul lui Ion Mincu probabil ca detaliile sunt inconfundabile. In cazul acesta ma refer la felul in care sunt amplasate si decorate ferestrele, la decoratiunile aplicate intre ferestre sau aerul masiv pe care il are cladirea, senzatie create si de usa de la intrarea in cladire sau bovindoul care imparte cladirea in 2 planuri. Am facut 4 ani liceul la Scoala Centrala, pe vremea mea se chema Zoia Kosmodemianskaia, cladire proiectata de Ion Mincu, si am observat multe elemente comune. Sper sa mi se permita cateva poze exterioare si interioare ca sa fac un episode si cu aceasta cladire monument de arhitectura. Aceleasi sperante le am cu Bufetul de la Sosea, architect fiind tot Ion Mincu. Cladirea este locuita inca dar se alfa intr-un inaintat grad de degradare. Iata un balcon care rezuma starea casei Trist, nu?

miercuri, 27 mai 2009

pe splai

Undeva pe Splai, in aval de Piata Senatului/ Operetei/ Natiunilor Unite, aderand la blocul Adriatica Trieste se afla o alta cladire interesanta, cunoscuta drept Casa de Pensii a CEC. Constructia dateaza din 1936, arhitectul fiind Nicolae Cucu ( 1907-1994; mausoleul din Parcul Carol ii apartine). Coloane dorice, zei greci si romani (nu stiu pe ce criterii selectionati), poate si influente ale arhitecturii fasciste (?), termopane, conditionare cu aer, copertine, reclame deocamdata doar pe o latura.

marți, 26 mai 2009

Monumentele funerare de la biserica Teiul Doamnei (Ghika)

Revin cu partea a 3-a despre Biserica Ghika – Tei (Teiul Doamnei) dedicate monumentelor funerare. Pornind de la ctitorul lacasului o multime de membri ai familiei vor fi ingropati in curtea bisericii, lespezile mormintelor si monumentele funereare in sine fiind adevarate capodopere. Nu fac decat sa le expun si sa le pun cap la cap cronologic. Foarte mult m-a ajutat genealogia familiei, intocmita la modul cel mai profesionist posibil, pe care am gasit-o pe www.ghyka.com Imi pare rau ca nu am cunostiintele necesare, nici cunoasterea si nici persoane pe care sa le cunosc, care sa ma lamureasca in privinta simbolurilor si a semnificatiei lor, simboluri care se gasesc pe pietrele acestor monumente. GRIGORIE DIMITRIE IV GHIKA (n 1765 – d. 16.10.1834) 1793 – Mare Comis 1796 – Mare Clucer 1799 – 1800 Mare Vornic 1808 – Mare Spatar 1813 – Mare Logofat 1817 – Mare Ban Domn in Muntenia 12.07.1822 – 11.05.1828 GRIGORIE DIMITRIE IV GHIKA MONUMENT FUNERAR GRIGORIE DIMITRIE IV GHIKA MARIA GHIKA (nascuta HANGERLI) (n 1779 – d 30.05.1871) sotia lui GRIGORIE DIMITRIE IV GHIKA INTRE 1803 si 1821, cand au divortat. Moare la Bruxelles, dar este adusa in tara si ingropata la Ghika – Tei.. A doua sotie a lui GRIGORIE DIMITRIE IV GHIKA (n 1765 – d. 16.10.1834) a fost EUFROSINA SAVESCU (n. 1801 – 1881) intre 1832 – 1834. Cunoscuta apoi ca vaduva DONA. Inmormantata la Bellu. MONUMENT FUNERAR MARIA GHIKA SULTANA COSTESCU (n. 11.05.1809 – d. 20.08.1865) mama Elisabetei (Elisa), nora lui GRIGORIE DIMITRIE IV GHIKA, casatorita cu fiul acestuia, CONSTANTIN GHIKA (n. 6.04.1804 – d. 28.08.1867) MONUMENT FUNERAR SULTANA COSTESCU SCARLAT GHIKA (n. 1808 – d. 10.05.1875) fiu al lui GRIGORIE DIMITRIE IV GHIKA 1842 Mare Aga si Mare Logofat Casatorit: - 1833 ELISABETA SUTU (n. 1818 – d. 26.09.1855) - 1856 ZOE SORESCU (n. 1821 – d. 7.01.1907) MONUMENT FUNERAR SCARLAT si ZOE GHIKA GRIGORE GHIKA (n. 1813 – d. 23.11.1859) fiul lui GRIGORIE DIMITRIE IV GHIKA 1857 Deputat Casatorit: - ALEXANDRINA CORESSI (nu a fost legalizat mariajul) - 23.09.1849 AURELIE SOUBIRAN (n 27.03.1820 – d. 21.02.1904) MONUMENT FUNERAR GRIGORE GHIKA PANAIOT GRIGORIE (n. 1814 – d. 1879 la Paris si adus in Bucuresti). A fost ofiter. Casatorit: - SULTANA ROSETTI - ALEXANDRINA HAGI-MOSCU Cu aceasta a doua sotie are 3 fete – Adina, Zoe si Irina. ZOE GHIKA (n. 1854 – d. 24.11.1920) se va casatori cu ALEXANDRU MAVROCORDAT (n. 22.11.1854 – d. 14.04.1906). Vor avea doi copii – Irina (nascuta/ decedata la 1895) si DIMITRIE MAVROCORDAT GHIKA (n. 1897 – d. 1970) cel supranuimit dublu print. MONUMENT FUNERAR PANAIOT GRIGORE GHIKA ELISABETA “ELISA” GHIKA (n. 1834 – d. 6.03.1894) casatorita cu PETROVICI ARMIS (nu a avut copii), sora cu SOFIA GHIKA, fiica lui CONSTANTIN GHIKA si a SULTANEI COSTESCU. MONUMENT FUNERAR ELISA GHIKA SOFIA GHICA (n. 06.04.1804 – d. 28.08.1867) fiica lui CONSTANTIN GHIKA si a SULTANEI COSTESCU. Casatorita cu ALEXANDRU ION SOLOMON (n 1838 – d 22.10.1892) ALEXANDRU SOLOMON MONUMENT FUNERAR ALEXANDRU SOLOMON GHEORGHE “GEORGE” GHIKA (n. 1837 – d. 18.07.1888) fiul lui GRIGORE GHIKA si al AURELIEI SOUBIRAN. PIATRA FUNERARA GEORGE GHIKA ALEXANDRU GHIKA (n. 13.06.1837 – d. 1.04.1918), fiul lui SCARLAT GHIKA, nepot al lui GRIGORIE DIMITRIE IV GHIKA. Casatorit: - TECLA STANCOVITZ (n. 1849 - d. 25.12.1930) - CATERINA NECULESCU (d. 23.03.1879) - 9.03.1881 EUFROSINA SAVESCU (n. 8.03.1857 – d. 12.09.1940) PIATRA FUNERARA ALEXANDRU GHIKA si EUFROSINA SAVESCU NICOLAE GHIKA (n. 5.02.1879 – d. 14.08.1934) fiul lui ALEXANDRU GHIKA si al EUFROSINEI SAVESCU Casatorit: - 1920 LAETITIA RASCANU (n. 08.1890 – d.08 1950) PIATRA FUNERARA NICOLAE GHIKA si LAETITIA GHICA Pentru final las monumental funerar al familiei Ghika, cel de la Cimitirul Bellu, pe care l-am pozat cu telefonul, pentru ca riscam sa imi fie confiscat aparatul de catre batausii de la BGS. Am fost atentionat de doua ori dupa care am hotarat ca e mai bine sa il bag in rucsac. Cavoul familiei Ghica este o opera de arta lasata sa moara, dupa cum se vede. Poate era mai bine sa fim lasati sa facem poze, sensibilizam pe cineva, dar trebuie sa ne fofilam si sa respectam ordinul directorului cimitirului, care o mai fi si asta. MONUMENTUL FUNERAR DIMITRIE GHIKA (Beizadeaua Mitica) CIMITIRUL BELLU Inchei cu indemnul pe care il gasesti pe mai toate pietrele funerare ale Ghikulestilor RUGAŢI-VĂ PENTRU DÂNŞII