Vila MATILDA - Arhitect Alexandru Clavel

 

Am citit recent despre aceasta casa: "o lucrare mai putin expresiva si mai putin cunoscuta". Nu o sa ma apuc eu sa contrazic pe cineva, dar pentru mine este destul de expresiva. Mai putin cunoscuta, da, asa e. Nici (macar) eu nu auzisem despre aceasta casa dar dupa ce am vazut-o si am fotografiat-o, atat cat s-a putut - este chiar vizavi de consulatul Croatiei sau ambasada Slovaciei, iar prin zonele astea politistii stiu un singur lucru: USOR CU APARATUL PE LANGA AMBASADA (CONSULAT) am incercat sa aflu cat mai multe despre ea. Martor este si Adrian, l-am intrebat si pe el. I-am gasit numele intamplator asa ca nu stiu de unde si pana unde Matilda.
Foarte interesante sunt elementele din lemn. 

Care este valoarea ei ca lucrare de arhitectura nu stiu exact, Alexandru Clavel a facut si mai valoroase (vezi colaborarea de la Casa Dissescu) dar la cate case mai avem noi in Bucuresti care sa aduca aminte de vremuri mai bune, cred ca merita o atentie deosebita.
Cu atat mai mult cu cat interioarele (plafoane, pereti, cartuse si panouri ornamentale, stucaturi, etc) se pare ca sunt opera lui Stefan Luchian. In nicio biografie a lui Luchian nu este mentionata aceasta lucrare dar descoperirea unei semnaturi pe unul dintre cele 8 panouri pictate - semnatura si o data, 1897, descoperire facuta dupa aparitia acestor lucrari biografice, pare sa sustina ideea ca a lui este pictura din casa, desi ca executie nu seamana cu nimic din stilul sau din acea perioada.
In aceeasi carte, ITINERAR INEDIT PRIN CASE VECHI DIN BUCURESTI, Petre OPREA, 1986, Editura Sport Turism, scrie autorul ca "Inceputa inca din primele zile ale lunii martie 1897, constructia VILEI MATILDA, de pe strada Otetari numarul 2, era gata catre sfarsitul verii. [...] Pana toamna tarziu, cu exceptia perioadelor ploioase, Luchian a parcurs pe velociped drumul dus si intors zilnic, dimineata si seara, din soseaua Kiseleff, unde locuia intr-o spatioasa vila, adjudecata cu un an inainte la o licitatie publica." Eu stiam ca Luchian a fost baiat sarac, dar el avea casa la sosea, ba chiar si velociped, adica sa fim seriosi,  rupeai gura targului, mai ales ca in Bucuresti aparusera in urma cu nici 30 de ani. Sunt oameni care nici in ziua de azi nu isi permit bicicleta si, vorba aia, se faceau si la Tohani. Parca biciclete faceau aia...

La adresa Otetari 2 astazi figureaza un Club Central de Sah – Bucuresti.  Asta e bine. Portarul de la Liceul Spiru Haret zicea ca “e ceva cu filmu”. Cine stie ce naiba a vazut si el. Ia sa vedem noi:

P.S. In Anuarul "Socec" al Romaniei-mari, vol. I apare ca locuind la aceasta adresa (1925) Generalul Artur Vaitoianu, la vremea aceea Ministrul Comunicatiilor.

Casa Stefan Luchian

Se zice ca omul sfinteste locul. O casa pe Mendeleev, nici frumoasa, nici urata, nici prea veche, nici prea noua, dar fara termopane albe, poarta pe perete o placuta comemorativa – In aceasta casa a trait a lucrat a suferit si a murit neinteles pictorul Stefan Luchian 1868 – 1916. Mai mult ce as putea sa spun? Ca a intrat in folclorul urban drept casa Luchian sau ca nevasta lui Cristi Puiu, regizoru’, gospodareste bucate la celebrul restaurant? Acum nu spun ca se putea face restaurant mai la stanga sau mai la dreapta si ca statul putea sa sa dea un iz plin de farmec cladirii si nu sa capete unul de ficatei cu piure, daca or fi si ei in menu, dar ceva mai multa atentie pentru ce reprezinta Stefan Luchian s-ar fi putut. Probabil placa a fost pusa cu efortul noilor proprietari si costul unei consumatii. Reclama este sufletul comertului asa ca fantezia putea sa se desire putin iar pe placa sa scrie asa: In aceasta casa a trait a lucrat a suferit si a murit neinteles pictorul Stefan Luchian 1868 – 1916, dar restaurantul nu se deschisese pe vremea aia. Sa fie asta un motiv? Asadar, Casa Stefan Luchian pe Mendeleev No 29 PS Nu am mancat aici, asa ca da, sunt invidios.