vineri, 26 iunie 2009

Casa Stefan Luchian

Se zice ca omul sfinteste locul. O casa pe Mendeleev, nici frumoasa, nici urata, nici prea veche, nici prea noua, dar fara termopane albe, poarta pe perete o placuta comemorativa – In aceasta casa a trait a lucrat a suferit si a murit neinteles pictorul Stefan Luchian 1868 – 1916. Mai mult ce as putea sa spun? Ca a intrat in folclorul urban drept casa Luchian sau ca nevasta lui Cristi Puiu, regizoru’, gospodareste bucate la celebrul restaurant? Acum nu spun ca se putea face restaurant mai la stanga sau mai la dreapta si ca statul putea sa sa dea un iz plin de farmec cladirii si nu sa capete unul de ficatei cu piure, daca or fi si ei in menu, dar ceva mai multa atentie pentru ce reprezinta Stefan Luchian s-ar fi putut. Probabil placa a fost pusa cu efortul noilor proprietari si costul unei consumatii. Reclama este sufletul comertului asa ca fantezia putea sa se desire putin iar pe placa sa scrie asa: In aceasta casa a trait a lucrat a suferit si a murit neinteles pictorul Stefan Luchian 1868 – 1916, dar restaurantul nu se deschisese pe vremea aia. Sa fie asta un motiv? Asadar, Casa Stefan Luchian pe Mendeleev No 29 PS Nu am mancat aici, asa ca da, sunt invidios.

18 comentarii:

Raiden spunea...

Ce dacadere pentru casa unui mare pictor. renovata, nerenovata, nu ar fi trebuit sa fie in veci restaurant.

Then again, daca era casa memoriala, probabil avea 1-2 vizitatori in saptamanile aglomerate (vezi Casa Melik).

Stefan spunea...

Eu acum ma duc la culcare. Am pantaloni de pijama si un tricou adus de la Barcelona, cadou, o calitate indoielnica, dar nu conteaza, cu un peisaj bizar numit Natura moarta sub luna mov. Semnat Dali. Salvador Dali.
Si noi am putea sa avem muzee memoriale in care pe langa ce vezi sa poti cumpara suveniruri pe care sa le daruiesti sau de care sa te bucuri. In plus, in zua de azi stii ce pasarica si-a bagat cauciuc in buze decat sa afli despre Luchian, Andreescu, Paciurea, Pallady sau mai stiu eu cine.
Luchian a avut doua perioade de Bucuresti, dar cum acolo scrie ca a murit in casa, tragem concluzia ca e ultima (1896 - 1916). Vorbeam cu Radu ca palatul Ghika e restaurant, Bragadiru e restaurant, asta e si ea restaurant... unde ajungem?
Auzi, ai vazut albumul editat de Min. Culturii? Il ai?

Raiden spunea...

Mi se pare f prost editat albumul ala, o groaza de pagini negre inutile. L-as imprumuta cel mult, in niciun caz sa-l cumpar!

Cert e ca in curand ne vom umple de restaurante. Ieri era MARE chermeza la Palatul Regal, in Sala Tronului. Aveau covor ROZ la intrare!

Stefan spunea...

Roz. Hm... Pink is my favorite color
Adevarul e ca toti tartanii care vin si arunca banii pe 3 fire de salata asezate mestesugit pe un fir de mazare s-ar ineca daca nu ar manca in sala in care a dat o ultima tusa Luchian sau daca nu fac o nunta cu muzica simandicoasa (in realitate ei gandindu-se la manele) in camera in care a venit Visinski si a batut cu pumnul in masa. Ar fi misto sa se mai poata lansa zvonuri nasole, cum a fost ala cu Palatul Cantacuzino, cum ca e o ciuperca pe tapiteriile de piele, zvon care a salvat palatul de la instalarea lui Ceausescu acolo. Sau cel putin asa am auzit si eu un zvon.

Lucian Vasile spunea...

Nu vreau să fiu avocatul diavolului, dar...nu toate casele unde au locuit personalități pot fi case memoriale.

În opinia mea, nu e nicio problemă dacă în astfel de imobile se află restaurante sau cafenele sau ceainării sau ceva de genul. Singurele condiții ar fi ca localul să fie de bun gust și să exploateze această memorie istorică. Ar crea un brand, ar populariza numele acelei personalități și ar ajuta imaginea turistică a localității.

Raiden spunea...

@ LV - nu esti avocatul diavolului, dar uite ce iti cecomand: mergi in orice seara la "Mandragora" (Casa Luchian), intreaba pe acolo si o sa fii surprins ca probabil doar angajatii (desi nu bag mana'n foc) au idee ce e cladirea aia. Clientii nu stiu cat de informati sunt, desi placuta e destul de mare.

Alina spunea...

In ghidul "Memoria caselor. Muzee si locuri", Dumitru Bondoc amintea de aceasta casa si de placa memoriala. Ghidul a fost publicat in anul 1971. Pe atunci casa era locuita de familia Cocea, care primea "cu amabilitate" vizitatori. Pastrasera intr-una din incaperi "mobilierul de care s-a servit Luchian, unele obiecte de uz personal si cateva tablouri"...
Cred ca, pentru mine, ar fi fost tare emotionanta o vizita la familia Cocea! Asa, nu stiu daca voi vedea vreodata interiorul casei... :-)

Stefan spunea...

Alina, multumesc de precizare. Ai idee unde as putea sa gasesc acest ghid. Asta la o prima strigare (eu nu auzisem de el, recunosc) pentru ca o sa intreb si pe la anticari.
Cocea... este familia celebra, ca sa zic asa?

Alina spunea...

Nici eu nu auzisem de aceasta carte pana acum cateva luni, cand mi-a fost daruita (de catre un prieten al parintilor mei, care a fost si ghid). Daca vrei s-o cauti pe la anticari, poate te ajuta sa stii si editura: "Stadion". Oricum, doar prima parte a cartii este cu itinerare bucurestene, restul cuprinzand trasee prin tara.

Cocea... da, cred ca despre acea familie celebra este vorba :-)
Laura Cocea (fiica verisoarei primare a lui Luchian, Paulina) s-a casatorit in 1913 cu Traian Cornescu (si el pictor). Dupa anul de miere - sau cum sa-i zic? - petrecut la Paris, cei doi au revenit in Bucuresti si au locuit impreuna cu Luchian pana la sfarsitul vietii acestuia, in casa de pe Mendeleev. Am inteles ca fiul lor, Radu Alexandru Cornescu, mai locuia acolo in anii '90.
Daca imi aduc bine aminte, Laura Cocea a mai avut doi frati, dar nu stiu ce legatura au avut ei cu aceasta casa...
La Botosani exista un caiet cu insemnarile Laurei Cocea: http://www.jurnalul.ro/stire-redescoperirea-romaniei/pe-urmele-lui-luchian-comoara-ascunsa-la-botosani-513887.html

Eu iti multumesc, Stefan, pentru tot ceea ce descopar pe blogul tau!
:-)

Stefan spunea...

Alina, informatiile tale sunt o comoara si sunt fascinant de interesante. E un lucru bun ca sunt cititori care se implica.
Ca sa ne inrecem in complimente, o sa zic: Nu, eu iti multumesc si vreau sa fac precizarea ca este blogul nostru, al lui Radu si al meu, dar si pentru cei ca tine sau restul care sunt interesati sa descopere ce mai e de descoperit in Bucuresti. Stai aproape, te rugam.

Alina spunea...

Imi pare rau! Sper ca Radu nu s-a suparat pe mine! Asa sunt eu - trebuie sa mi se explice,... ma lamuresc greu... :-)

Intr-o scrisoare trimisa lui Virgil Cioflec, in luna mai a anului 1909, Luchian spune ca tocmai s-a mutat intr-o casa de pe str. Romana. Deci in 1909 inca nu locuia pe Mendeleev (care, din cate am reusit sa-mi dau seama, privind o harta din 1911, se chema pe atunci N. Balcescu). Poate va face placere sa cititi un fragment din scrisoare:
„Nu v’am scris de atita vreme, ca am tot fost necajit si m-am si umblat dupe celelalte toate. Venise Sf. Gheorghe si noi nu gasisem casa, in sfirsit in ajun a dat Dumnezeu, si-am gasit o casuta buna, unde mi-am rezervat un atelier si o camera de culcare. Am scapat in sfirsit de mirosul vopselilor.
Si sa vezi cum le-am aranjat, cu tablouri, bris-bris pe la toate ferestrele, pe jos covoare, stii colea ca omul ajuns, acum sa vedem cat o tine. De cand ai plecat am mai vandut sase tablouri – trei lui Lazar Munteanu si trei, ghici? in Paris Dnei Myriane Danesco.
Pe aci e o fierbere grozava cu Salonul, alegerea juriului, proteste, casari iar alegeri, în sfirsit o zarva si un balamuc pentru un ciolanas, da parca ar fi lupi. M’a inspirat Dumnezeu sa nu expun si sunt foarte multumit ca am scapat de asa ciorbalac [...]
Termin si raman al vostru bun prieten
St. Luchian
Strada Romana 76”
(BAR, Manuscrise)

radu spunea...

sa fim seriosi, cum sa ma supar...
eu sunt mai tacut, asa, i like to keep a low profile

radu spunea...

si multumiri pentru contributii

Stefan spunea...

Acum e 29 atunci era 76, acum e Mendeleev atunci era Romana. E bine asa. Eu am ceva de cautat, o casa pe fosta strada Romana.
Multumim, Alina.

Alina spunea...

V-am zis ca ma lamuresc mai greu... si insist...
Am mai gasit o harta a Bucurestiului de la 1900, cand str. Mendeleev se chema Primaverii. Strada Romana era oarecum perpendiculara pe ea:
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/81/Bukarest_1900.JPG
Aici este harta de la 1911:
http://www.urbanism.com.ro/harti/harta-bucuresti-1911.aspx

Theodor Enescu (“Scrieri despre arta”, Meridiane, 2000, vol. I, p. 252-253):
“Luchian s-a mutat in aprilie 1909 din şos. Filantropiei în str. Romana 76 [...] numai un an si jumatate se va bucura de acest atelier separat. Vor urma inca doua locuinte in str. Fierari 28 si in Grivitei nr. 1, pana ce in aprilie se va muta in ultima sa locuinta, in casa pe care o cumpara in str. N. Balcescu 29 (fosta Primaverii, azi Mendeleev)”

Nu vreau sa te incurc, Stefan! Oricum, sunt sigura ca nu te vei lasa incurcat, avand in vedere faptul ca ai mult mai multe informatii decat mine legate de povestea strazilor si caselor bucurestene. Promit sa nu ma mai bag! :-))

radu spunea...

eu te-as ruga sa te mai bagi

Stefan spunea...

Alina, harta de la 1911 arata cam ... obositoare pentru mine. Aia de la 1900 e tare. Am salvat-o. Am capatat si eu celebrul CD despre care a tot pomenit Radu si sunt acolo tot felul de planuri (harti) ale Bucurestiului. Am stat odata sa vad cu Mendeleev asta, nu mai stiu ce voiam sa verific, dar numarul de intersectii ale strazii P Romana nu corespundeau cu cele de azi, ba chiar traseul era mult mai sinuos. Ori era gresita harta ori chiar si-a schimbat cursul intr-un mod ciudat.
Eu nu as baga mana in foc ca eu am mai multe informatii decat tine.

Maria spunea...

În 1909 Ștefan Luchian s-a mutat din aceasta casă din cauza unor probleme financiare, la cateva sute de metrii într-o casă mai mică. Poate asta lămurește dilema străzilor.
Cât despre familia Cocea din 1971 care primea vizite, eu cred că faceți o confuzie de nume. Actrița Dina Cocea (fiica lui ND Cocea), care nu avea nici o legătură cu Luchian, a dat multe dineuri celebre în perioada comunistă. Posibil să fie vorba despre această familie, nu de succesorii lui Luchian.