Inceputul de secol XX aduce cu sine o mare schimbare in preferintele publicului in ceea ce priveste gustul pentru arhitectura. In 1906 se sarbatoreau 40 de ani de domnie a lui Carol I ocazie cu care a fost inaugurata o Expozitie. De aici incepe se impuna stilul neo-romanesc, imprimat mai ales cladirilor administrative – primarii, vami, administratii financiare dar si cladirilor de locuinte ieftine, scolilor, biserici sau muzee, cu sustinere financiara de la stat. Treptat va inlocui stilul ecletic abordat de cladirile tip resedinta fiind adoptat si la cladiri luxoase. Principala sursa de inspiratie a fost stilul brancovenesc. Curentul a fost favorizat si de contextul politic al vremii – nationalismul. Ba mai mult, apar regulamente care impun acest stil arhitectonic ca fiind obligatoriu de utilizat in anumite zone ale Bucurestiului. Dupa primul razboi mondial curentul a inceput sa piarda teren, devenind un stil considerat steril. Petre Antonescu a fost si el reprezentant al acestui stil, ba chiar unul dintre cei mai apreciati. In 27 decembrie 1908, pe stil vechi, I I C Bratianu este ales Presedinte al Consiliului de Ministri si, automat, presedinte al Partidului National Liberal. Cariera sa politica a fost rapida, devenind membru al PNL in 1895 cand este ales deputal de Gorj in colegiul I. La 33 de ani, in 1897 este ales ministru al lucrarilor publice, la 38 de ani ministru de externe functia suprema in guvern (si in partid) castigand-o la 45. Pregatirea pe care a avut-o, a studiat la Paris la Scoala Politehnica si Scoala de Poduri si Sosele, devenind inginer in subordinea lui Anghel Saligny, dar si functia de ministru al lucrarilor publice, il apropie de aceasta lume in care Petre Antonescu este deja un nume. Ca dovada a aprecierii pe care i-o arata pe langa Ministerul Lucrarilor Publice (azi Primaria Capitalei), al carui ministru a fost odata Bratianu, plus multe alte sedii de institutii, Antonescu intocmeste si doua proiecte private – conacul din Arges al Bratienilor, de la Florica, precum si, imediat dupa ce l-a terminta pe acesta, casa din strada Lascar Catargiu No 5 (astazi strada Piata Amzei No 5-7).
Lucrarile incep in 1908, dupa indicatiile lui Ionel Bratianu. Inginerul constructor a fost Hugo Schmiedigen. S-a vrut initial a fi un imobil de raport dar ulterior a fost reamenajat ca locuinta extinsa. Proiectul sufera astfel ceva modificari optand in final pentru o compoziţie si¬me¬trică ce anturează în jurul unei curţi cele trei corpuri (al treilea va fi adaugat ulterior – 1930).
Elementul arhitectural cel mai impunător şi caracteristic stilului este faţada posterioară a corpului central pe care se deschide loggia şi scara ce altădată cobora spre grădină, remarcabil datorita coloanelor si balustradelor sculptate in piatra.
Impunatoarea gradina a resedintei, opera a sotiei sale, Elisa Bratianu (pe numele de fata Stirbei, casatorita anterior cu Alexandru Marghiloman, nimeni altul decat liderul Partidului Conservator – imaginati-va ce lovitura in lumea mondena bucuresteana a vremii, cu atat mai mult cu cat doua partide dominau politica romaneasca la acea vreme - Partidul Conservator si cel Liberal), a fost deschisa publicului la 24 noiembrie 1937. In acelasi an este inaugurata si stauia ce il reprezinta pe Ionel IC Bratianu care a fost executata de sculptorul Ivan Mestrovic dintr-un monolit de granit de Jablanita, masiv in Hertegovina.
Dupa moartea lui I I C Bratianu la 24 noiembrie 1927 in urma unei laringite infectioase, sotia sa va pune bazele Asezamantului Cultural Bratianu la 1928. Noua aripa despre care pomeneam este amenajata pentru a adaposti peste 30 000 volume. Dupa nationalizare casa ajunge in proprietatea Academiei Romane iar statuia ajunge pe undeva pe la Mogosoaia, prada vandalilor si prostilor, avand o soarta trista – urme de lovituri care se vad si azi, cateva degetede la mana stanga si reverul hainei fiind sparte. In 1947 statuia este demontata pe bucati si dusa la Mogosoaia unde a stat in spatele bucatariei de vara. Ulterior a fost dusa in Arges, la conacul Golestilor, pentru ca in 1991 sa revina pe locul initial gratie eforturilor depuse de Ioana Bratianu. Astazi casa adaposteste colectiile speciale ale Bibliotecii Nationale a Romaniei. In paranteza fiind spus se pare ca spatiul nu este suficient pentru volumul de carte rara pe care il detine Biblioteca. In studentie am facut practica de vara dupa anul I la ei si dupa cateva zile de Amzei, ne-am dus in beciurile Casei Poporului, care sunt pe nu stiu cate niveluri. In plina vara trebuia sa venim cu hainele de iarna la noi. Acolo, la zeci de metri sub pamant, ferite de lumina soarelui dar nu si de umezeala, sobolani si alte ciuperci, zac mii si mii de carti de o mare valoare. Multe incunabule sau carti legate in piele si cu incuietori de fier. Ca sa numai zic ca puteai sa te duci sa umbli in ele ca in pachetele de maculatura. In Amzei se pot gasi, pentru interesati, caiete cu insemnari ale lui Eminescu, inclusive din perioada tulbure, in care se credea pe rand o serie de voievozi sau mai stiu eu ce personaje istorice. Este un caz fericit pana la urma pentru ca nu face parte din catregoria celor care se sting pe zi ce trece. POZELE CU FATADA DINSPRE BISERICA AMZEI SUNT FACUTE DE RADU. MULTUMESC SI SCUZE CA AM ADAUGAT MAI TARZIU ACEASTA MENTIUNE.
Inceputul de secol XX aduce cu sine o mare schimbare in preferintele publicului in ceea ce priveste gustul pentru arhitectura. In 1906 se sarbatoreau 40 de ani de domnie a lui Carol I ocazie cu care a fost inaugurata o Expozitie. De aici incepe se impuna stilul neo-romanesc, imprimat mai ales cladirilor administrative – primarii, vami, administratii financiare dar si cladirilor de locuinte ieftine, scolilor, biserici sau muzee, cu sustinere financiara de la stat. Treptat va inlocui stilul ecletic abordat de cladirile tip resedinta fiind adoptat si la cladiri luxoase. Principala sursa de inspiratie a fost stilul brancovenesc. Curentul a fost favorizat si de contextul politic al vremii – nationalismul. Ba mai mult, apar regulamente care impun acest stil arhitectonic ca fiind obligatoriu de utilizat in anumite zone ale Bucurestiului. Dupa primul razboi mondial curentul a inceput sa piarda teren, devenind un stil considerat steril. Petre Antonescu a fost si el reprezentant al acestui stil, ba chiar unul dintre cei mai apreciati. In 27 decembrie 1908, pe stil vechi, I I C Bratianu este ales Presedinte al Consiliului de Ministri si, automat, presedinte al Partidului National Liberal. Cariera sa politica a fost rapida, devenind membru al PNL in 1895 cand este ales deputal de Gorj in colegiul I. La 33 de ani, in 1897 este ales ministru al lucrarilor publice, la 38 de ani ministru de externe functia suprema in guvern (si in partid) castigand-o la 45. Pregatirea pe care a avut-o, a studiat la Paris la Scoala Politehnica si Scoala de Poduri si Sosele, devenind inginer in subordinea lui Anghel Saligny, dar si functia de ministru al lucrarilor publice, il apropie de aceasta lume in care Petre Antonescu este deja un nume. Ca dovada a aprecierii pe care i-o arata pe langa Ministerul Lucrarilor Publice (azi Primaria Capitalei), al carui ministru a fost odata Bratianu, plus multe alte sedii de institutii, Antonescu intocmeste si doua proiecte private – conacul din Arges al Bratienilor, de la Florica, precum si, imediat dupa ce l-a terminta pe acesta, casa din strada Lascar Catargiu No 5 (astazi strada Piata Amzei No 5-7). 
Lucrarile incep in 1908, dupa indicatiile lui Ionel Bratianu. Inginerul constructor a fost Hugo Schmiedigen. S-a vrut initial a fi un imobil de raport dar ulterior a fost reamenajat ca locuinta extinsa. Proiectul sufera astfel ceva modificari optand in final pentru o compoziţie si¬me¬trică ce anturează în jurul unei curţi cele trei corpuri (al treilea va fi adaugat ulterior – 1930). 
Elementul arhitectural cel mai impunător şi caracteristic stilului este faţada posterioară a corpului central pe care se deschide loggia şi scara ce altădată cobora spre grădină, remarcabil datorita coloanelor si balustradelor sculptate in piatra. 
Impunatoarea gradina a resedintei, opera a sotiei sale, Elisa Bratianu (pe numele de fata Stirbei, casatorita anterior cu Alexandru Marghiloman, nimeni altul decat liderul Partidului Conservator – imaginati-va ce lovitura in lumea mondena bucuresteana a vremii, cu atat mai mult cu cat doua partide dominau politica romaneasca la acea vreme - Partidul Conservator si cel Liberal), a fost deschisa publicului la 24 noiembrie 1937. In acelasi an este inaugurata si stauia ce il reprezinta pe Ionel IC Bratianu care a fost executata de sculptorul Ivan Mestrovic dintr-un monolit de granit de Jablanita, masiv in Hertegovina. 
Dupa moartea lui I I C Bratianu la 24 noiembrie 1927 in urma unei laringite infectioase, sotia sa va pune bazele Asezamantului Cultural Bratianu la 1928. Noua aripa despre care pomeneam este amenajata pentru a adaposti peste 30 000 volume. Dupa nationalizare casa ajunge in proprietatea Academiei Romane iar statuia ajunge pe undeva pe la Mogosoaia, prada vandalilor si prostilor, avand o soarta trista – urme de lovituri care se vad si azi, cateva degetede la mana stanga si reverul hainei fiind sparte. In 1947 statuia este demontata pe bucati si dusa la Mogosoaia unde a stat in spatele bucatariei de vara. Ulterior a fost dusa in Arges, la conacul Golestilor, pentru ca in 1991 sa revina pe locul initial gratie eforturilor depuse de Ioana Bratianu. Astazi casa adaposteste colectiile speciale ale Bibliotecii Nationale a Romaniei. In paranteza fiind spus se pare ca spatiul nu este suficient pentru volumul de carte rara pe care il detine Biblioteca. In studentie am facut practica de vara dupa anul I la ei si dupa cateva zile de Amzei, ne-am dus in beciurile Casei Poporului, care sunt pe nu stiu cate niveluri. In plina vara trebuia sa venim cu hainele de iarna la noi. Acolo, la zeci de metri sub pamant, ferite de lumina soarelui dar nu si de umezeala, sobolani si alte ciuperci, zac mii si mii de carti de o mare valoare. Multe incunabule sau carti legate in piele si cu incuietori de fier. Ca sa numai zic ca puteai sa te duci sa umbli in ele ca in pachetele de maculatura. In Amzei se pot gasi, pentru interesati, caiete cu insemnari ale lui Eminescu, inclusive din perioada tulbure, in care se credea pe rand o serie de voievozi sau mai stiu eu ce personaje istorice. Este un caz fericit pana la urma pentru ca nu face parte din catregoria celor care se sting pe zi ce trece. POZELE CU FATADA DINSPRE BISERICA AMZEI SUNT FACUTE DE RADU. MULTUMESC SI SCUZE CA AM ADAUGAT MAI TARZIU ACEASTA MENTIUNE.
.jpg)
8 comentarii:
Schmiedigen a contribuit si la Palatul Bancii Chrissoveloni, pe str. Lipscani. De acolo imi e familiar numele.
Casa Bratianu e cam neingrijita, in special imprejurimile. Cu toata parerea de rau, copacii din fata trebuie taiati, pentru ca din bd. Dacia, nu prea se vede imobilul. Statuia a fost si tinta unor acte de vandalism (grafitti), a fost curatata si acum are propriul paznic. Mestrovic rules!
Da, era acolo o ghereta cu un paznic. Stiam de graffiti dar nu am mai scris. Poate ar trebui cumva reamenajata gradina.
Am cautat despre Schmiedigen dar nu am gasit nimic. Mie nu imi era cunoscut dar am cosniderat ca e important sa pun si inginerul constructor. Probabil ca fiecare arhitect are si un inginer constructor cu care sa lucreze in mod preponderent.
Sa stii ca in spate arata mult mai bine decat in fata, desi in fata ar trebui sa fie mai pazita avand in vedere ca e Ambasada Frantei acolo.
Petre Antonescu a lăsat o semnătură inconfundabilă pe imobilele desenate de el. Dacă imobilele cu caracter monumental (de tipul actualului sediu al PGMB) au o volumetrie masivă şi suferă de ornamentaţii care şi-au pierdut scara, cele cu destinaţie de locuinţă sau proporţionate cu scara străzilor îmi par mult mai adecvate vecinătăţilor şi spiritului Bucureştilor. Complexul de imobile Brătianu face parte din această a doua categorie.
Mi se pare Antonescu un arhitect prolific si de bun simt. Imi place foarte mult, atat cat ma pricep. Tu pari sa fii de specialitate, sau cu niste studii de specialitate,. Eu nu am nimic de genul asta in CV, dar este pe gustul meu.
Cred ca a fost unul dintre preferatii regimului, la vremea lui.
Când o mai ard pe La Scriitori mai trec si p'acolo prin parculeţ să bag un ochi pe vreo revista cu tiraj minuscul. Frumoasa zona.
Felicitari pentru artiol si imagini!
M-ar interesa daca aceasta cladire este aceiasi cu cea care a gazduit dupa 1948 Muzeul de istorie a PCR (deschis sub numele de Muzeul Momente din lupta revolutionara a poporului sau Muzeul Luptei Revolutionare). Sursele mele imi spun ca acest mzueu s-a deschis in Asezamintele Balcescu din Strada Biserca Amzei nr. 5. M-ar ajuta daca mi-ati putea confirma ca este vorba de aceiasi cladire.
Numai bine,
Simina Badica
casa bratianu e la nr 7-9. nu stiu daca s-a facut vreo renumerotare sau daca muzeul a fost gazduit de cladirea vecina.
Nu stiu daca aici a fost muzeul PCR. Dupa cunostintele mele ala era la actualul MTR, dar asta pe cand eram eu in clasele primare, 1980... A ramas si mozaicul ala inaltator, cu diverse categorii socio-profesionale bucurandu-se de binefacerile epocii de aur.
Asezamintele Balcescu? Vorbim despre asezamintele Bratianu sau Balcescu?
Bob, cred ca strada s-a numit Lascar Catargi.
Trimiteți un comentariu