Facultatea de Medicina- arhitect Louis Blanc

Fără prea multe vorbe, acesta este localul Universităţii de Medicina şi Farmacie numită dupa întemeietorul ei (la 1856) Carol Davila. Davila era mort de aproape 20 de ani atunci când s-a inaugurat această clădire, adică în octombrie 19o3. Tot atunci s-a tăiat panglica, cum s-ar zice, şi pentru statuia lui Carol Davila (autor Carol Stork). După ştiinţa mea, clădirea nu a avut vreodată altă destinaţie decât aceea de sediu al facultăţii de medicină. Arhitectul este Louis Blanc, stilul arhitectonic este cel neoclasic. Remarcabile intrarea către sala de consiliu, în genul unui templu grecesc, cu coloane şi capiteluri ionice şi frontonul cu paharul Higeei (cu şarpele încolăcit) şi cine ştie ce alte zeiţe. Cuvântul de încheiere consideraţi că face referire la superbul cartier Cotroceni.

Clădirea Ministerului Agriculturii- arhitect Louis Blanc

Citeam undeva, cândva că cea mai frumoasa clădire din Bucureşti este palatul Ministerului Agriculturii. Chestie de gust. Oricum, pe un site (apropo, nu l-aş numi blog*) cu atâtea bijuterii arhitectonice, nu putea lipsi tocmai ea. Clădirea datează din ultimii ani ai secolului 19 şi se află în zona Pieţei Universităţii. Arhitectul a fost Louis Blanc (vezi casa Take Ionescu), iar stilul este cel al Renaşterii franceze. Este construită din 3 aripi, cu o curte interioară încăpătoare. Destinaţia a fost de la început cea de sediu al Ministerului Agriculturii (plus al Industriei, Comerţului şi Domeniilor, la acea vreme. P. P. Carp era titularul portofoliului în 1895, în guvernul Lascăr Catargiu, iar din octombrie- Gh. Pallade, premier fiind D. A. Sturdza).

Combinaţia piatră-cărămidă aparentă e bine vizibilă în poza următoare.

Din ce putem vedea, palatul nu a avut de suportat modificări importante de-a lungul a mai bine de un secol. Spre exemplificare, poze de pe Oraşul lui Bucur şi Bucureştii Vechi. Nu ştiu cât de bine se vede, dar în imaginea de mai sus putem observa o tentativă de rebrănduire, sau cam aşa ceva. Spoială cred că e termenul potrivit. Nu e singurul exemplu de văruit o faţadă de piatră. Mai departe, intrarea în corpul central, elegantă, cu atlanţi care susţin un balcon.Tot la corpul central, o cupolă (multe cupole în Piaţa Universităţii, că veni vorba) cu un ceas care nu arată ora exactă (dar e aşa frumos că nici nu mai contează asta) şi un fronton foarte bogat. Parcă să zic că aş vedea simboluri ale industriei, agriculturii, comerţului, transporturilor. Zeiţa să fie Atena? La unghiul dintre corpul central si aripi se întâlnesc turle circulare (ceva asemănător există şi la casa Take Ionescu) Corpurile laterale au faţadele spre bulevard şi sunt tratate în stil corintic. Şi aici apar nişte turnuleţe de colţ, dar piesa de rezistenţă, destul de greu de observat de un trecător** este teribilul satir, sau ce o fi. Precum şi alte ornamente Cum ar trebui sa închei? Week-end plăcut! ___________________________________________

* De-ar fi să fie blog, ar trebui să vă povestesc mai degrabă împrejurările în care am făcut aceste poze. Total neinteresant.

**Nu şi lui Ştefan, care a postat astă vară acest ornament (şi altele de pe Minister, acum le recunosc)

Casa Take Ionescu- arhitect Louis Blanc

La mica distanta de Casa Rautoiu se afla casa unde a locuit Take Ionescu, politician conservator (fara legatura cu gruparea care poarta azi acest nume), fost prim ministru, etc etc. Interesant ca la inceputurile carierei politice era apropiat de liberali. Casa a fost construita in ultimii ani ai secolului 19, arhitect fiind Louis Blanc, celebru pentru cladirile Ministerului Agriculturii si Facultatii de Medicina. Exista o strada Louis Blanc, prin spatele guvernului, unde amatorii de artefacte revolute vor putea intalni o veche placuta pe una dintre case. In timpul primului razboi mondial, casa a fost devastata de trupele germane. Pe peretele unui salon se afla un tablou al lui Mirea, probabil o varianta a 'Varfului cu Dor'. Dupa moartea lui Take Ionescu, si pana prin anii 50 a existat in fata casei o statuie a lui, opera lui Ernest Dubois. Vezi si Rezistenta Urbana. Amanunte despre arhitectura ne da Simina Stan in JN. Pe mine, ca si pe Mircea Nasta (nepot al Adinei Woroniecka, a locuit in aceasta casa la scurt timp dupa moartea politicianului) ne fascineaza turnul, unde se afla sursa de apa care alimenta sera. Ferestrele serei sunt vizibile la etajul 1, dar presupun ca de multa vreme functia acelor camere a fost schimbata. In 1930 Adina Woroniecka a construit in curtea casei, in locul unor foste grajduri, o replica a unui palat florentin, dupa planurile arhitectului Al Zaharia. Ulterior, dupa constructia blocului Leonida, lipit de casa, vaduva lui Take Ionescu a refacut la Sosea acest palat, despre care a vorbit Stefan. Acolo a locuit si dupa razboi, inghesuita intr-o camaruta de catre nenumaratii chiriasi impusi. Din pacate, dincolo de arcada, acolo unde ar trebui sa fie micul palat nu se vede nimic. Poate cand se deschid portile alea sau daca ajunge cineva la oglinda tv si se uita in jos... O poza mai fericita, precum si un detaliu gasim la Raiden. Si o imagine veche, de pe un CD pe care l-am mai pomenit Mai multe despre amintirile lui Mircea Nasta (care se pare ca a intrat in posesia acestei cladiri, care in prezent gazduieste ceva institut de folclor) despre casa Take Ionescu si nu numai in 'Povesti ale domnilor din Bucuresti'- Viuctoria Dragu Dimitriu, editura Vremea 2005.