duminică, 24 ianuarie 2010

Clădirea Ministerului Agriculturii- arhitect Louis Blanc

Citeam undeva, cândva că cea mai frumoasa clădire din Bucureşti este palatul Ministerului Agriculturii. Chestie de gust. Oricum, pe un site (apropo, nu l-aş numi blog*) cu atâtea bijuterii arhitectonice, nu putea lipsi tocmai ea. Clădirea datează din ultimii ani ai secolului 19 şi se află în zona Pieţei Universităţii. Arhitectul a fost Louis Blanc (vezi casa Take Ionescu), iar stilul este cel al Renaşterii franceze. Este construită din 3 aripi, cu o curte interioară încăpătoare. Destinaţia a fost de la început cea de sediu al Ministerului Agriculturii (plus al Industriei, Comerţului şi Domeniilor, la acea vreme. P. P. Carp era titularul portofoliului în 1895, în guvernul Lascăr Catargiu, iar din octombrie- Gh. Pallade, premier fiind D. A. Sturdza).

Combinaţia piatră-cărămidă aparentă e bine vizibilă în poza următoare.

Din ce putem vedea, palatul nu a avut de suportat modificări importante de-a lungul a mai bine de un secol. Spre exemplificare, poze de pe Oraşul lui Bucur şi Bucureştii Vechi. Nu ştiu cât de bine se vede, dar în imaginea de mai sus putem observa o tentativă de rebrănduire, sau cam aşa ceva. Spoială cred că e termenul potrivit. Nu e singurul exemplu de văruit o faţadă de piatră. Mai departe, intrarea în corpul central, elegantă, cu atlanţi care susţin un balcon.Tot la corpul central, o cupolă (multe cupole în Piaţa Universităţii, că veni vorba) cu un ceas care nu arată ora exactă (dar e aşa frumos că nici nu mai contează asta) şi un fronton foarte bogat. Parcă să zic că aş vedea simboluri ale industriei, agriculturii, comerţului, transporturilor. Zeiţa să fie Atena? La unghiul dintre corpul central si aripi se întâlnesc turle circulare (ceva asemănător există şi la casa Take Ionescu) Corpurile laterale au faţadele spre bulevard şi sunt tratate în stil corintic. Şi aici apar nişte turnuleţe de colţ, dar piesa de rezistenţă, destul de greu de observat de un trecător** este teribilul satir, sau ce o fi. Precum şi alte ornamente Cum ar trebui sa închei? Week-end plăcut! ___________________________________________

* De-ar fi să fie blog, ar trebui să vă povestesc mai degrabă împrejurările în care am făcut aceste poze. Total neinteresant.

**Nu şi lui Ştefan, care a postat astă vară acest ornament (şi altele de pe Minister, acum le recunosc)

10 comentarii:

alexandru mircea spunea...

Zeita parca era Demetra.

radu spunea...

da, si eu ma gandeam la ceres. dar avand in vedere ca nu numai agricultura era bagata la acel minister... plus coiful ala, parca ar fi statuia libertatii

armyuser spunea...

Frumos palat ne-a făcut domnul Blanc! Și interioarele sunt pe măsură, din păcate nu pot fi pozate...

radu spunea...

n-am avut ocazia. cred ca dintre toate casele prezentata aici pe site, n-am intrat in mai mult de 10. o sa le fac un recensamant candva. cel putin dintre cele de pe calea victoriei pomenite pana acum, doar in biserici am fost

Stefan spunea...

Ori Demeter ori Persephona, fiica-sa. Aia avea coroana aia.

Stefan spunea...

Iar atlantul (in dublu exemplar) de la intrarea aceea este Herakles. Are blana de leu pe el, cea pe care si-a pus-o sub umar cand a incercat Atlas sa il pacaleasca si sa tina el bolta pe umeri.

ADRIAN spunea...

Foarte frumoasa cladire intr-adevar; suntem norocosi ca s-a pastrat. Din pacate sunt unii berbeci printre ocupantii ei ce s-au gandit sa dea niste gauri in ancadramente ca sa treaca matele instalatiilor de aer conditionat. Ca la noi. Zicala aia cu "mai bine masori de 10 ori ca sa tai o data" arata din nou ca la noi forma nu garanteaza si fondul.
Acum, as vrea sa spun ca nu cred ca exista prea multa piatra la fatadele astea ci multa tencuiala cu praf de piatra atat de bine executata incat simularea e perfecta. Nu stiu exact unde sunt piese din piatra adevarata (caci sigur exista si astfel de zone). Pot sa adaug ca invelitoarea din ardezie a fost inlocuita in anii '60 de catre arhitectul Bals cu tabla solzi taiata si formata pe dimensiunile ardeziei. Informatia o am de la dl. arh. Botez care a lucrat cu Bals si care a facut recent interventii la acoperis. S-ar putea sa am si cateva imagini interioare din urma cu aproape 10 ani cand am facut pentru ONDOV o expozitie temporara de vinuri in holul de la cabinetul ministrului (etaj 1 la scara unde se mai fac conferitele lor de presa). Ar trebui insa sa scormonesc printre CDuri si nu ma lansez in promisiunea de a trimite aceste poze decat daca dau peste ele. Ceea ce pot sa spun este ca la interior nu este totusi atat de fastuos rezolvat decorul precum la exterior. Primaria, Tribunalul, in zonele lor publice sunt cu mult peste conceptia spatiului si scenografiei de aici.

ADRIAN spunea...

V-am pus imaginile interioare promise pe blogul meu. Multumesc si pentru ajutorul referitor la fabrica de zahar din Chitila!

Raluca Sidon spunea...

Sumbra cladire, iar in curtea ei nu poate creste decit iedera. Intotdeauna mi-a lasat o impresie negativa, de intuneric si tristete.

Bardan spunea...

Basorelieful central redă „Creaţia” „Facerea” sau „Geneza”. În mijlocul frescei ne este arătată „Doamna-Zee”. Divinitatea Supremă a hiperboreenilor (ramanilor, pelasgilor, ioropenilor) era DoaMNă (care dă) şi nu DoMNu (care duce, cară, poartă), era EA şi nu EL. Distinsa Doamnă poartă pe cap „coroana de spini”, simbolul haosului pe care Domnia Sa, prin IUBIRE, l-a BIRUIT. Mâna stângă (împerecherea ADN-ului urieşilor, veniţi din Cer, cu ADN-ul pământenilor) ţine „Flacăra Vieţii” – „Izvorul Vieţii” care protejează „Omul-Nou” reprezentat prin doi gemeni. Rodul Cerului (Uran, Anu) şi al Pământului (Gai, Tina). Era Gemenilor (an 5508 î.e.n.). Băiatul cară o piatră/stâncă din vechiul MUR, din vechea RUMĂ, piatra/stânca de temelie a Noii Omeniri, a noului RUM (ZID) din noua ROMĂ (AMOR) întemeiată în DACIA (AI-CARPAŢI). În această „piatră de temelie” este ascuns „focul(nar) sacru(vaeta)”. Grecii au scris că Prometeu ar fi ascuns focul furat de la zei într-o plantă numită „FERULA”, un cuvânt „grecesc” care, pe româneşte ne spune: „EL FURĂ”. Greşit! Focul, adică Viaţa, nu a fost furat/ă de la zei ci ne-a fost dăruit/ă de către Neii şi Neiţele civilizaţiei post glaciare. Viaţa este rodul iubirii. Băiatul fură INIMA (IREMA) Fetei (MĂRIE). Fata învârte „Roata Vieţii”. Fundul pe care şi-l arată este semn că fătuca este aptă de a procrea, de a fi însămânţată şi a „FĂTA”, a NAŞTE. Femeia, cu spiritul ei de sacrificiu, dăruieşte VIAŢĂ. Gemenii (Uran şi Gaia) sânt protejaţi de Doamna-Zee. Lângă roată (simbol al Timpului) o vedem pe Gaia – Marea Născătoare (Simbol al Spaţiului). Un PORUMBEL (EL OM PUR) şade pe umărul băiatului şi „fură” focul celest. Aflăm doar o parte din mitul atlantului, ramanului „PROMETEU”, nume care, în limba română ni se dezvăluie: „OMU-PETRE” sau „TU-E-PER-OM” ori „ETE-OM-PUR”. În partea dreaptă a Doamenei-Zee (ZI IS ATUM ARN) observăm mâna Divinităţii care este distrusă, lipsită de viaţă. Absenţa flăcării divine semnifică absenţa vieţii. Capul de Taur ne arată omul vechi, pâmânteanul sacrificat în ultima eră glaciară. Vedem lângă capul de Taur doi gemeni. Fata, diformă, refuză împerecherea şi îl răneşte în antebraţul drept pe fratele ei cu tridentul, un simbol care arată „SACRIFICIUL” (SCRI ACI FIUL) şi moartea (dithias, marti, morta). Aceşti gemeni au pătimit din pricina distrugerii vechii lumi (războaie atomice, calamităţi naturale) şi nu mai sânt apţi pentru a procrea. Arhitectul de geniu, Louis Pierre Blanc a prezentat în această lucrare artistică, (plasată acolo unde îi era locul, în România – Ramania, străvechea Ţară a Neilor şi a Neiţelor) distrugerea Atlantidei şi a Lemuriei şi Facerea Noii Omeniri. Ghe. Bârdan Raine (extras din „Paradisul tăinuit” vol. IV, 2014, Buc.).