Scoala Pia Bratianu - Bucuresti

O cladire care inseamna foarte mult in plan simbolic. Nu are un aspect deosebit, se vad probabil cele doua etape, un corp apropiat stiluilui neoromanesc inca la moda in perioada aceea (a fost construita la 1922) si un altul cu aspect de cladire de interes public, scoala sau spital. Cei care au costruit-o au fost Bratienii, iar la 3 ani de la constructie au donat-o statului (actul de donatie - 25 noiembrie 1925), mai exact Ministerului Instructiunii. A fost donata cu tot cu terenul aferent si complet mobilata. Intentia era ca aici sa fie un soi de scoala normala, de instruire a viitoarelor educatoare. Astfel, la dorinta lor, scoala urma sa poarte numele Institutul de puericultura si educatoare. Era in sistem internat, un corp de cladire era scoala propriu-zisa iar in celalalt erau dormitoarele, locuintele personalului si un cabinet medical. Scoala beneficia de teren pentru sport si chiar fetele puteau face practica, in curte existand si o gradinita. De asemenea mai existau grajduri pentru cai si chiar un garaj. In perioada celui de-al doilea razboi mondial a functionat ca spital iar apoi a fost botezata de noul regim Scoala Rusa. Bine ales numele pentru o scoala construita de Bratieni. Din anii 60 poarta numarul (numele?!) de scoala 17, nume care a ramas in memoria vulgului chiar si dupa anul 2000, 25 mai, cand scoala a fost rebotezata dupa numele Piei Bratianu. Pia Bratianu s-a nascuta in familia boiereasca Plesoianu, fiica lui Luca Plesoianu, in comuna Plesoiu din Valcea. Ramasa de timpuriu fara mama a fost crescuta si educata la pension iar apoi, si dupa moartea tatalui, a intrat in grija Maicii Maximilia de la manastirea Ostrov - Calimanesti, nimeni alta decat sora lui I C Bratianu, cu care se va casatori. Au avut 8 copii printre care Constantin Bratianu, mort la Sighet, Ionel I C Bratianu, prim ministru, Tatiana Bratianu, viitoarea doamna Niculescu-Dorobantu si Pia Bratianu cea care, de fapt, a donat scoala in 1925. Astazi, asa cum se vede, cladirea se afla intr-un maret proces de consolidare. Speram sa nu se piarda ce a mai ramas din aerul vechi al cladirii. Am incercat sa surprind cateva detalii de vechi la aceasta cladire. Termopanele sunt hidoase. Imi pare rau, stiu ca sunt mai eficiente decat cercevelele puse cine stie cand, dar daca bagi bani intr-un asemenea proiect, ai putea sa investesti o suma pentru niste termopane care sa imite lemnul (am vazut modele, ce-i drept mai scumpe, care poti sa juri ca sunt cine stie ce esenta, avantajul fiind ca poti sa te joci cu nuantele si textura) si care sa pastreze aerul vechi, initial, al scolii. Probabil ca si aici a functionat acelasi principiu, cretin, ca parintii cu dare de mana din clase "bune" ( nu stim cine facea selectiile si dadea aceste calificative - banul?) sa plateasca pentru imbunatatirea confortului dar sa contribuie la degradarea aspectului general al cladirii. Bine ca nu si-au vopsit si peretii exteriori ai salilor de curs. Numai la noi vom face vernil cu termopan alb. Nu intereseaza pe nimeni ca se strica aspectul imobilului. Primariile dorm. Una peste alta nu stiu cand vom mai vedea astfel de gesturi, politicieni sa inzestreze statul cu asa ceva. Scoala poate fi vazuta pe strada Petofi Sandor, numerele 14-16 intr-un frumos cartier de vilute si case, marginit pe o latura de soseaua Kiseleff.

Casa Bratianu - Arhitect Petre Antonescu

Inceputul de secol XX aduce cu sine o mare schimbare in preferintele publicului in ceea ce priveste gustul pentru arhitectura. In 1906 se sarbatoreau 40 de ani de domnie a lui Carol I ocazie cu care a fost inaugurata o Expozitie. De aici incepe se impuna stilul neo-romanesc, imprimat mai ales cladirilor administrative – primarii, vami, administratii financiare dar si cladirilor de locuinte ieftine, scolilor, biserici sau muzee, cu sustinere financiara de la stat. Treptat va inlocui stilul ecletic abordat de cladirile tip resedinta fiind adoptat si la cladiri luxoase. Principala sursa de inspiratie a fost stilul brancovenesc. Curentul a fost favorizat si de contextul politic al vremii – nationalismul. Ba mai mult, apar regulamente care impun acest stil arhitectonic ca fiind obligatoriu de utilizat in anumite zone ale Bucurestiului. Dupa primul razboi mondial curentul a inceput sa piarda teren, devenind un stil considerat steril. Petre Antonescu a fost si el reprezentant al acestui stil, ba chiar unul dintre cei mai apreciati. In 27 decembrie 1908, pe stil vechi, I I C Bratianu este ales Presedinte al Consiliului de Ministri si, automat, presedinte al Partidului National Liberal. Cariera sa politica a fost rapida, devenind membru al PNL in 1895 cand este ales deputal de Gorj in colegiul I. La 33 de ani, in 1897 este ales ministru al lucrarilor publice, la 38 de ani ministru de externe functia suprema in guvern (si in partid) castigand-o la 45. Pregatirea pe care a avut-o, a studiat la Paris la Scoala Politehnica si Scoala de Poduri si Sosele, devenind inginer in subordinea lui Anghel Saligny, dar si functia de ministru al lucrarilor publice, il apropie de aceasta lume in care Petre Antonescu este deja un nume. Ca dovada a aprecierii pe care i-o arata pe langa Ministerul Lucrarilor Publice (azi Primaria Capitalei), al carui ministru a fost odata Bratianu, plus multe alte sedii de institutii, Antonescu intocmeste si doua proiecte private – conacul din Arges al Bratienilor, de la Florica, precum si, imediat dupa ce l-a terminta pe acesta, casa din strada Lascar Catargiu No 5 (astazi strada Piata Amzei No 5-7). Lucrarile incep in 1908, dupa indicatiile lui Ionel Bratianu. Inginerul constructor a fost Hugo Schmiedigen. S-a vrut initial a fi un imobil de raport dar ulterior a fost reamenajat ca locuinta extinsa. Proiectul sufera astfel ceva modificari optand in final pentru o compoziţie si¬me¬trică ce anturează în jurul unei curţi cele trei corpuri (al treilea va fi adaugat ulterior – 1930). Elementul arhitectural cel mai impunător şi caracteristic stilului este faţada posterioară a corpului central pe care se deschide loggia şi scara ce altădată cobora spre grădină, remarcabil datorita coloanelor si balustradelor sculptate in piatra. Impunatoarea gradina a resedintei, opera a sotiei sale, Elisa Bratianu (pe numele de fata Stirbei, casatorita anterior cu Alexandru Marghiloman, nimeni altul decat liderul Partidului Conservator – imaginati-va ce lovitura in lumea mondena bucuresteana a vremii, cu atat mai mult cu cat doua partide dominau politica romaneasca la acea vreme - Partidul Conservator si cel Liberal), a fost deschisa publicului la 24 noiembrie 1937. In acelasi an este inaugurata si stauia ce il reprezinta pe Ionel IC Bratianu care a fost executata de sculptorul Ivan Mestrovic dintr-un monolit de granit de Jablanita, masiv in Hertegovina. Dupa moartea lui I I C Bratianu la 24 noiembrie 1927 in urma unei laringite infectioase, sotia sa va pune bazele Asezamantului Cultural Bratianu la 1928. Noua aripa despre care pomeneam este amenajata pentru a adaposti peste 30 000 volume. Dupa nationalizare casa ajunge in proprietatea Academiei Romane iar statuia ajunge pe undeva pe la Mogosoaia, prada vandalilor si prostilor, avand o soarta trista – urme de lovituri care se vad si azi, cateva degetede la mana stanga si reverul hainei fiind sparte. In 1947 statuia este demontata pe bucati si dusa la Mogosoaia unde a stat in spatele bucatariei de vara. Ulterior a fost dusa in Arges, la conacul Golestilor, pentru ca in 1991 sa revina pe locul initial gratie eforturilor depuse de Ioana Bratianu. Astazi casa adaposteste colectiile speciale ale Bibliotecii Nationale a Romaniei. In paranteza fiind spus se pare ca spatiul nu este suficient pentru volumul de carte rara pe care il detine Biblioteca. In studentie am facut practica de vara dupa anul I la ei si dupa cateva zile de Amzei, ne-am dus in beciurile Casei Poporului, care sunt pe nu stiu cate niveluri. In plina vara trebuia sa venim cu hainele de iarna la noi. Acolo, la zeci de metri sub pamant, ferite de lumina soarelui dar nu si de umezeala, sobolani si alte ciuperci, zac mii si mii de carti de o mare valoare. Multe incunabule sau carti legate in piele si cu incuietori de fier. Ca sa numai zic ca puteai sa te duci sa umbli in ele ca in pachetele de maculatura. In Amzei se pot gasi, pentru interesati, caiete cu insemnari ale lui Eminescu, inclusive din perioada tulbure, in care se credea pe rand o serie de voievozi sau mai stiu eu ce personaje istorice. Este un caz fericit pana la urma pentru ca nu face parte din catregoria celor care se sting pe zi ce trece. POZELE CU FATADA DINSPRE BISERICA AMZEI SUNT FACUTE DE RADU. MULTUMESC SI SCUZE CA AM ADAUGAT MAI TARZIU ACEASTA MENTIUNE.