Casa Constantin Xeni (Strada Take Ionescu 27)

Despre Constantin Xeni nu se poate spune ca a fost un om politic de prim rang, nu il poti compara cu Bratianu, Maniu sau cu idolul sau, Take Ionescu. A fost si el un traseist. Nu mai comentam pe tema asta, e clar ca e in sange si in urina. La poporul roman. A fost deputat conservator, apoi a trecut la conservatori-democrati iar apoi la liberali. Avocat de profesie, Constantin Xeni a facut parte din doua guverne – Guvernul Take Ionescu (decembrie 1921 – ianuarie 1922) si Guvernul Gheorghe Tatarascu (ianuarie – octombrie 1934)(primul guvern Tatrascu). In guvernul lui Take Ionescu a fost ministrul muncii si al ocrotirii sociale iar in primul guvern Tatarascu a avut functie de ministru de stat.

S-a remarcat ca un opozant al lui Carol al II-lea si al miscarii legionare. Ca si in viata politica, opera literara a fost marcata de personalitatea marelui om politic conservator, Xeni sustinand autenticitatea celor scrise prin faptul ca le-ar fi aflat de la mama lui Take Ionescu. Iar ca tacamul sa fie complet, iar viata lui sa se desfasoare cat mai aproape de cel caruia i-a fost secretar, casa sa este lipita de casa lui Take Ionescu, caci noi aici despre case vorbim.

Informatii nu gasesti peste tot, iar timpul nostru este divizat si scump, ca al tuturor, m-am rezumat la prezentarea lui Constantin Xeni.

Casa se afla, culmea, pe strada Take Ionescu (asta deja nu cred ca a fost o optiune a fostului avocat) la numarul 27, intre casa Take Ionescu si casa Dr. Rautoiu si actualmente gazduieste sediul ACR, organizatie care functioneaza din 1904.

Intra in lista cu case “fara architect”, adica eu nu am aflat cine este arhitectul. Nu este timpul pierdut.

In orice caz, datele de care beneficiez sunt foarte amestecate si confuze. In lista monumentelor din Bucuresti ambele case sunt facute la final de secol XIX, dar am gasit o imagine cu casa Take Ionescu terminata, functionala, dar fara “sora ei siameza”, casa Xeni, care si ea e de final de secol. Acum depinde de cat de mare e finalul. Imaginile de pe CD-ul minune sunt catalogate astfel:

CASA TAKE IONESCU, anul constructiei 1888, anul fotografiei 1888

CASA TAKE IONESCU, anul constructiei 1888, anul fotografiei 1900

Este mai mult decat vizibil ca in 1888 exista casa Xeni, dar nu si in 1900. Vorbim de era noastra.

Am lista cu monumente din 2002, relativ recenta deci, dar totul e mai confuz decat in rucsacul meu. Nu exista un recensamant serios pentru aceste case. Ma intreb daca in afara de noi nu ar mai trebui sa se intereseze de asa ceva si altii, care au si obligatia sa o faca. Cateodata ma simt si penibil si vinovat. Il admir pe Raiden ca are vointa sa se duca la arhive. Si timpul. Ii doresc din tot sufletul sa le aiba in continuare. Eu atat pot sa fac, dar e frustrant. Desi, daca gaseam totul de-a gata nu cred ca mai faceam blogul asta.

Casa Constantin Xeni

Imi cer scuze ca nu am mai facut aprecieri artistice si arhitectonice. Incerc sa las fineturile pe seama specialistilor. Mi-am amintit ce am vrut sa facem aici.

Casa Take Ionescu- arhitect Louis Blanc

La mica distanta de Casa Rautoiu se afla casa unde a locuit Take Ionescu, politician conservator (fara legatura cu gruparea care poarta azi acest nume), fost prim ministru, etc etc. Interesant ca la inceputurile carierei politice era apropiat de liberali. Casa a fost construita in ultimii ani ai secolului 19, arhitect fiind Louis Blanc, celebru pentru cladirile Ministerului Agriculturii si Facultatii de Medicina. Exista o strada Louis Blanc, prin spatele guvernului, unde amatorii de artefacte revolute vor putea intalni o veche placuta pe una dintre case. In timpul primului razboi mondial, casa a fost devastata de trupele germane. Pe peretele unui salon se afla un tablou al lui Mirea, probabil o varianta a 'Varfului cu Dor'. Dupa moartea lui Take Ionescu, si pana prin anii 50 a existat in fata casei o statuie a lui, opera lui Ernest Dubois. Vezi si Rezistenta Urbana. Amanunte despre arhitectura ne da Simina Stan in JN. Pe mine, ca si pe Mircea Nasta (nepot al Adinei Woroniecka, a locuit in aceasta casa la scurt timp dupa moartea politicianului) ne fascineaza turnul, unde se afla sursa de apa care alimenta sera. Ferestrele serei sunt vizibile la etajul 1, dar presupun ca de multa vreme functia acelor camere a fost schimbata. In 1930 Adina Woroniecka a construit in curtea casei, in locul unor foste grajduri, o replica a unui palat florentin, dupa planurile arhitectului Al Zaharia. Ulterior, dupa constructia blocului Leonida, lipit de casa, vaduva lui Take Ionescu a refacut la Sosea acest palat, despre care a vorbit Stefan. Acolo a locuit si dupa razboi, inghesuita intr-o camaruta de catre nenumaratii chiriasi impusi. Din pacate, dincolo de arcada, acolo unde ar trebui sa fie micul palat nu se vede nimic. Poate cand se deschid portile alea sau daca ajunge cineva la oglinda tv si se uita in jos... O poza mai fericita, precum si un detaliu gasim la Raiden. Si o imagine veche, de pe un CD pe care l-am mai pomenit Mai multe despre amintirile lui Mircea Nasta (care se pare ca a intrat in posesia acestei cladiri, care in prezent gazduieste ceva institut de folclor) despre casa Take Ionescu si nu numai in 'Povesti ale domnilor din Bucuresti'- Viuctoria Dragu Dimitriu, editura Vremea 2005.

Casa Rautoiu - arhitect Gregoire Marc (Strada Take Ionescu 29)

Prea multe nu stiu a spune despre casa asta pe care o puteti admira pe strada Take Ionescu la numarul 29, dupa casa care a apartinut fostului prim ministru (Take Ionescu) si dupa casa Constantin Xeni, care adaposteste astazi Automobil Club Roman, prima la numarul 25 iar a doua la 27. Radu a facut referire si a pus imagini interesante in articolul despre decoratiunile de sub stresini ale unor case bucurestene, iar Raiden - Rezistenta Urbana, a incadrat casa in categoria unor vile "cu statura si stil" Oricat am cautat nu am reusit sa aflu cine este acest doctor Rautoiu, cine a fost, mai exact, plus cateva detalii despre casa, mai mult decat spun eu aici. Daca nu am gasit despre acest misterios doctor, o sa ma intrebati de unde stiu ca a fost a lui. Informatia o da Narcis Dorin Ion in cartea sa BUCURESTI - IN CAUTAREA MICULUI PARIS cu trimitere la Lista Monumentelor Istorice din Romania, cea din 1992. Interesant este ca in lista din 2004, pe care am consultat-o, casa nu apare cum ca ar fi apatinut cuiva anume. Este trecuta simplu, ca multe altele, CASA. Pana acum ceva vreme inauntru era si o cofetarie, Casablanca. Erau prajituri bune si in timp ce mananci o prajitura si bei o cafea te poti uita pe pereti. Ai ce vedea. Eu aici am numai pereti exteriori. Priviti pozele si daca va plac puteti sa o vedeti pe viu in zona Piata Romana.

Pe sub streşini

Citez din cartea lui Petre Oprea amintita in postarea precedenta (cartea se ocupa de case cu pictura murala): Intre 1905 si 1915, unele case burgheze, realizate economicos de mici antreprenori si ca atare lipsite de excesiva ornamentatie arhitecturala folosita la majoritatea constructiilor particulare din acea vreme, pentru a fi totusi mai aratoase sunt pictate la exterior, dupa o desueta moda italiana, ai carei mesteri, aflati la Bucuresti, o introduce si o practica drept o noutate. Aceasta decoratie, plasata intotdeauna de-a lungul peretilor dintre fereastra si acoperis putea fi, pentru comanditarii mai putin pretentiosi sau cu mai putina dare de mana, o simpla friza bandou, alcatuita din rinceaux-uri combinate cu elemente decorative grecesti, realizate din sablon, fie zugravite (culori de apa), fie in ulei.

Una dintre cele 2 case cu astfel de pictura prezentate in carte se afla pe strada Negustori. Presupunand ca numerotatia caselor nu s-a schimbat in ultimii 25 de ani, la adresa respectiva am gasit o casa recent renovata, care nu mai pastreaza nici o urma de pictura exterioara. Celalta casa se afla pe strada Occidentului si, desi in 1986 se spunea ca pictura este in stare avansata de deteriorare, ea este in continuare bine vizibila. Decoratii grecesti, si in stilul Renasterii, pe undeva apare si numele arhitectului, C Cora (sau aparea, eu n-am reusit sa il identific). Numeroasele fire aflate in zona mascheaza frizele mai bine decat zecile de ani scursi.

Am mai intalnit inca 3 astfel de case. Una dintre ele este in Piata Lahovari (str Take Ionescu 29), este facuta dupa planurile arhitectului Gregoire Marc (autor al casei Coanda, bd Lascar Catargiu, tot nr 29). Aici pictura este mai dichisita, dar si mai kitsch as zice. Pare sa fi fost restaurata, este intr-o stare foarte buna.

Urmatoarea intalnire este pe strada Slanic, o casa despre care nu am nici un fel de date. Renovata pe jumatate si strivita intre noile constructii din zona. Decoratia seamana mai curand cu arta populara romaneasca, dupa mintea mea.

In fine, ultima casa, pe care am descoperit-o acum vreo luna, dar pe care n-am mai fost capabil sa o gasesc zilele trecute, cand am vrut sa-i mai fac niste poze se afla in zona str Radu Calomfirescu- Stelea Spatarul. O casa micuta, cu cele mai frumoase picturi intre toate cele prezentate, dupa parerea mea. Art nouveau, as zice. Mi-ar placea sa revin cu un nou episod, dar nu cred ca voi mai gasi suficiente exemple.

Casa Adina Woroniecka - Arhitect Alexandru Zaharia

La 1840 fosta sotie a omului politic Take Ionescu, Adina Woroniecka (1889 - 1975), nascuta Olmazu si devenita printesa Woroniecka prin casatoria cu printurl polonez Korybut Woroniecki, ridica o vila dupa planrile arhitectului Alexandru Zaharia. Cladirea imita ca stil un mic palat florentin si imita in totalitate vila pe care o cosntruise in 1830, pe strada Catun, dupa planurile aceluiasi arhitect, si care se afla pe locurile fostelor grajduri ale casei Take Ionescu, acum transformate. Este posibil ca unii cititori sa gaseasca informatia conform careia Adina Olmazu nu a fost niciodata sotia lui Take Ionescu. Informatia se gaseste in ziarul Tricolorul al lui CV Tudor. Nu stiu... In jurnalul sau Carol al II-lea pomeneste de un episod legat de aceasta doamna: Tanarul Constantin Djuvara a fost prezentat zilele trecute intr-un salon Principesei Woroniecka, ex Adina Take Ionescu. Infumurata si proasta cum e, a inceput sa ingane: ""Dju, Dji, Dje... cum ati spus?"" - ""Dju-va-ra"", a apasat tanarul, care se vede ca e destept, caci a adaugat: ""Dar dumneavoastra, Doamna, nu sunteti printesa Mavrocordat?"" - ""O! De ce?"" - ""Fiindca sunteti tot atat de spirituala ca dansa!"". E vorba de Jeana Mavrocordat, nascuta Popp (o gasca bine cunoscuta ca atare) Acum daca era proasa nu inseamna ca nu putea fi doamna Take Ionescu. Important este ca vila Woroniecka se afla astazi parasita si pare ca o asteapta aceeasi soarta pe care o au multe case in Bucuresti, unele chiar pe Soseaua Kiseleff (Casa Miclescu)