Arghir Culina- Imobilul din str Hristo Botev 3

Trecatorul care trece grabit intr-o dupa-amiaza ploioasa pe bulevardul Hristo Botev, cautand in zadar magazinul cafegiului Gheorghe Florescu* va trece negresit pe langa imobilul de raport** construit in a doua parte a anilor 20 de catre Arghir Culina.
Viteza plimbaretului si cerul innorat il vor impiedica sa-si ridice privirea pentru a imbratisa, atat cat permite ingustimea strazii, intreaga cladire. Ar avea de vazut un exemplu de arhitectura eclectica, cu oarece influente neo-romanesti (as zice eu), si care, spun specialistii, anunta orientarea viitoare spre art deco a lui Culina.

Arghir Culina a fost, dupa terminarea facultatii (1909), elev al lui Albert Galleron si Paul Gottereau. Imobilul de pe Hristo Botev se pare ca a fost chiar proprietatea lui. De altfel cred ca il putem situa pe locul secund intr-un clasament al celor mai bogati arhitecti din istoria Romaniei. Cu deosebirea ca el nu s-a consacrat ca petrolist.
Sa admiram asadar, atat cat ne permit ploaia, copacii, firele si aparatul foto fara obiectiv panoramic, balcoanele de piatra, metal si lemn, decoratiile art nouveau, capitelurile si mai ales armonia de ansamblu a constructiei.
Si o poza interbelica, din care putem aprecia conservarea aspectului cladirii (sursa pozei- CD-ul 'Case vechi din Bucuresti', am mai pomenit de nenumarate ori.
_______________________________________________
*Magazinul cafegiului este de negasit. A cazut in 1977, la cutremur.
** Imobil de raport suna ca naiba, vorba domnului Petre R. Mie imi suna a casa de toleranta. Dictionarul explicativ ne ofera o definitie comunistoida (casă sau imobil cumpărat sau construit în vederea speculei).

3 case- arhitect Marcel Iancu

Nu imi propun aici sa fac o biografie a lui Marcel Iancu sau sa analizez importanta lui in arhitectura moderna bucuresteana. Subiectul ma depaseste, in schimb se gasesc suficiente articole pe internet pe aceste teme. Doar voi trece in revista cateva cladiri proiectate de Marcel Iancu, ajutandu-ma de o publicatie, un pliant (Marcel Iancu- the Beginnings of Modern Architecture in Bucharest, editura Simetria 2008, material nu lipsit de contestari). Primul imobil modernist din Bucuresti ar fi fost casa negustorului de vinuri Jean Fuchs, de pe strada Negustori, casa care exista si azi, construita pe la finele anilor '20. A suferit insa ceva transformari nefericite si fiind destul de retrasa de la strada nu e foarte bine vizibila. O poza mai edificatoare gasim in pliantul amintit. Dupa cum citim, vecinii au fost un pic bulversati la aparitia acestei constructii care era la vremea aceea departe de ideea de casa de locuit. In scurt timp insa, cladiri de acest gen vor umple orasul. Cativa ani mai tarziu, in 1931, aparea imobilul de pe strada Caimatei, cunoscut drept imobilul Clara Iancu. A fost una dintre locuintele familiei, Clara era a doua sotie a arhitectului. Apoi avem o cladire de pe Hristo Botev, datand din 1934 si care a apartinut lui Solly Gold, bancher. Ca si cea prezentata inainte, se afla pe lista monumentelor de arhitectura. Un exemplu stralucit de arhitectura cubista, poate cea mai frumoasa casa a lui Iancu. La o privire superficiala imobilul Solly Gold poate parea banal, fiind departe de spectacolul vechilor case boieresti. Pe mine insa ma incanta aceste jocuri de forme. La intrare exista un basorelief , sau cam asa ceva, al Militei Patrascu. Cum se vede, cele 3 case sunt in aceeasi zona a orasului, asupra careia voi reveni cat de curand.

Bulevardul Hristo Botev la numarul 38

Casa lasata sa moara. E ca babele alea pe care le ghicesti ca au fost femei frumoase. Fara mai multe cuvinte.

Strada Baratiei intersectie cu Baia de Fier

Exact despre ce spuneam. Mai este o coaja din cladirea veche din care rodeste un bloc baban. Probabil ca este singura metoda, cum pomenea Raiden, Paucescu, prin care autoritatile, si nu numai, sunt capabile sa conserve o parte din istoria Bucurestiului, in cazul nostru. Daca acum 6-7 ani era o moda in a scapa de bulina rosie de pe cladire, pentru a putea vinde sau inchiria, stiu cazuri concrete, casa apartinand unui arhitect, pe JL Calderon, acum este posibil ca bulina rosie pe casa sa fie dorita. O sa revin cu cateva imagini de pe aceasta strada cu case bijuterii care arata deplorabil si care sunt pline de tigani. Astia ce fac cand ajung la nevoie? Mai vand din ornamentele metalice, mai dau foc la o usa unica sau acopera o gaura in perete cu o fereastra de care nu mai au nevoie acolo de unde e ea. Asta este spre binele "tutulor". Unii “traiesc bine” iar altii asteapta sa traiasca bine, dar sa cada naibii casa aia. Este pur si simplu criminal ce se intampla acolo. Tot asa, niste stricaciuni iremediabile, o sa postez surprinse pe Hristo Botev. Ma rog, e mult de scris si de aratat. Unele chiar sunt bijuterii.

O casa ...

... poate nu chiar oarecare, aflata pe bd Hristo Botev. il citez pe Andrei Pippidi, dilema veche, 2006 noiembrie 3: Proprietarul din 1895, data primului cadastru, era Ştefan Slatea, negreşit acelaşi cu Ştefan Zlatko, aşa cum îl numeşte anuarul din 1918, adică un recensămînt pe care-l datorăm ocupaţiei germane. "Slatea" sună bulgăreşte, o parte încă mare din burghezia noastră abia îşi românizase numele acum o sută de ani, fiind de origine străină. S-ar putea să fie vorba de fiul acelui Hristo M. Zlatev, stabilit în 1854 la Bucureşti, unde-şi făcuse studiile, şi care, devenind învăţător la Alexandria, a murit acolo în 1878. Altă presupunere, care-mi inspiră mai multă încredere, îl identifică pe omul nostru cu un comerciant activ în 1907, co-proprietarul firmei Economu & Zlatco din strada Şelari, magazin de drogherie şi articole coloniale. Frédéric Damé, în cartea sa despre capitala României aşa cum era în anul jubileului lui Carol I, îi menţionează pe cei doi asociaţi printre fruntaşii negoţului bucureştean. la scurta vreme dupa acest articol casa, la acel moment abandonata, a fost incendiata, scenariu repetat in primavara asta cu Casa Oromolu, din piata victoriei. cu toate astea, nu dupa multa vreme a fost serios refacuta. pozele dateaza din aprilie 2009, respectiv noiembrie 2006. cele noi primele, ca nu eu stiu bloga prea bine cu atasamentele