Promotia 1938 - Scoala Pia Bratianu (partea II)

Am primit acum cateva zile alte imagini cu fetele ce vor fi absolvit scoala Pia Bratianu in anul 1938. Cateva imagini cu ceva activitati scolare precum si una cu Florica Radulescu-Sarbu la Balcic.
Inca o data multumiri Cristinei Constantinescu pentru poze si efort.

Florica Radulescu-Sarbu la Balcic

PS Scoala Pia Bratianu in acest moment este inca la stadiul de santier. Deci a fost construita intr-un an si e santier de vreo 3, cel putin. Sper sa se termine pana intra fata mea la scoala. Inca 3 ani.

Promotia 1938 - Scoala Pia Bratianu (partea I)

Un articol atipic, dar o promisiune facuta unei domnisoare care a citit acest blog si care ne-a trimis cateva imagini. Am selectat 2 si le postez cu multumiri si punand cateva fraze care ii apartin. Multumim, Cristina Constantinescu.

Florica Radulescu-Sarbu

Bunica mea a absolvit aceasta scoala in anul 1938 ca sefa de promotie. Am o istorie intreaga a anilor ei de scoala la "Pia Bratianu". Si multe fotografii de demult. A condus apoi gradinita de aplicatie a scolii despre care se povesteste in articol. Dar eu vorbesc despre o alta lume, ceva care face parte din "alt film"...V-o spun in deplina cunostinta de cauza fiindca sunt eleva intr-a X-a la un liceu din Bucuresti. De ce oare s-o fi rasturnat totul cu susul in jos ?...

A locuit toti anii de scoala in internatul acesteia fiind orfana de ambii parinti de la varsta de 2 ani. Probabil si din cauza asta a iubit enorm copiii si si-a dedicat lor toata viata (a murit in 2007 la 90 de ani, in 1996 publicandu-si ultima carte "Un secol de existenta legiferata in invatamantul prescolar din Romania." - Florica Balasa)

Promotia 1938 - Scoala Pia Bratianu
(in centru dreapta, cu coronita, Florica Radulescu-Sarbu)

Casa Pillat - Arhitect Alfonce de Saint-Omer

Poate ar fi trebuit sa facem un serial, asa cum este Calea Victoriei, cu casele Bratienilor. Desi la prima vedere nu ar avea nicio legatura, totusi exista – Ion Pillat fiind fiul Mariei Bratianu (casatorita Pillat), fiica a lui Ion C. Bratianu. Puteam sa includem Casa Niculescu Dorobantu, Palatul Bratianu, Asezamantul Bratianu, Scoala Pia Bratianu si cate or mai fi.

Numele casei nu vine de la poetul Ion Pillat ci de la tatal acestuia, mosierul si politicianul Ion.N. Pillat. La 1897 acesta cumpara casa din Strada Romana nr. 6 , cum ii zicea pe atunci actualei strazi N. Iorga (azi numarul 8), casa ridicata dupa planurile arhitectului Alfonce de Saint-Omer. Anul in care Ion N. Pillat cumpara casa este si anul in care primul proprietar murea (un avocat, Constantin Bossie – informatie de la Andrei Pippidi). Vaduva acestuia, Maria Carp, va vinde casa. Maria Pillat il va angaja pe Ion Berindey sa faca modificarile pe care le-a considerat necesare. Ba se spune ca aceste modificari au mers chair mai departe decat ceea ce arhitectul gandise, dar totul cu mult gust si stil. O mare parte din decoratiunile interioare au fost aduse dela Paris, loc in care Maria Pillat a stat cativa ani si unde l-a luat apoi si pe Ion Pillat, acesta terminandu-si studiile acolo.

Acum sa nu ma intrebati de unde stiu eu asa ceva pentru ca nu am intrat in casa. Dar dupa cum arata chiar si acum pe afara as putea sa fiu convins ca si in interior ai ce sa vezi. Nu ma mai lansez in a reproduce ceea ce au spus altii, o sa ma limitez la ceva palpabil – ceea ce vad eu. 

 

 

Pentru o casa de mai bine de 100 de ani se tine foarte bine, iar pentru o casa in Bucurestiul macinat de marete proiecte imobiliare este renovate cu destul de mult bun gust. Am facut cateva poze, unele chiar din strada Iorga, sub privirea indiferenta a unui paznic (bravo, dom’le), eu totusi circumspect, pentru ca tocmai terminasem o altercatie cu paznicul de la Muzeul Severeanu, paznic pe care o sa il vedeti in poze la vremea lui, iar altele dinspre Calea Victoriei, din parcul Nichita Stanescu. In fine…

 

 

Nu stiu exact cum a scapat familia Pillat de casa, dar pot sa presupun – in 1945 Ion Pillat moare, la 17 aprilie, iar casa este mostenita de sotia sa, Maria Pillat-Brates, pictorita. Avand in vedere ca nu avea origini sanatoase, fiica de fost primar al Bucurestiului, Ion Procopie Dumitrescu, iar rusii tocmai se pregateau sa isi regleze ora dupa ceasurile bucurestenilor, a fost poftita la domiciliu fortat iar bunurile i-au fost confiscate. Prigoana comunista a resimtit-o si fiul ei, Dinu Pillat, asa ca nici el nu putea sa emita mari pretentii, avand in vedere ca era ocupat cu un proces sacaitor, celebrul process Noica – Pillat (cei doi au fost arestati impreuna), iar apoi cu vizitele pe la Jilava si Gherla. Monica Pillat, fata lui Dinu, scria ca deja in 1947 familia tatlaui sau pierduse tot, inclusiv “zestrea” cu care venise mama ei, Cornelia “Nelli” Ene-Filipescu (casatorita Pillat), mosia de la Miorcani, vila de la Isvorani, cea de la Predeal, precum si casele din Bucuresti. Iata un mic fragment despe “casa” familiei Pillat, una dintre aceste case:

Nelli si Dinu Pillat si-au dorit toata viata o casa numai a lor. E poate cel mai sfasietor laitmotiv al acestor scrisori. Nu au apucat sa locuiasca singuri, ca familie de sine statatoare, decat in cele cinci luni ale agoniei lui, adica dupa moartea Mariei Pillat-Brates, cu care au locuit impreuna 31 de ani si pe care au inconjurat-o cu o dragoste fara fisura. Iar "casa lor" a fost, abia in anii ‘70, un biet apartament la bloc, in Drumul Taberei, iubit ca un veritabil palat

Dinu & Nelli Pillat, Biruinta unei iubiri. Pagini de corespondenta, Humanitas, 2008

 

  

  

 

Exista si cateva pasaje, marturii ale doamnei Cornelia Pillat, referitoare la casa din strada Iorga care dupa 6 decenii de instrainare nu mai ramasese decat cu rafturile bibliotecilor. Goale…

Scoala Pia Bratianu - Bucuresti

O cladire care inseamna foarte mult in plan simbolic. Nu are un aspect deosebit, se vad probabil cele doua etape, un corp apropiat stiluilui neoromanesc inca la moda in perioada aceea (a fost construita la 1922) si un altul cu aspect de cladire de interes public, scoala sau spital. Cei care au costruit-o au fost Bratienii, iar la 3 ani de la constructie au donat-o statului (actul de donatie - 25 noiembrie 1925), mai exact Ministerului Instructiunii. A fost donata cu tot cu terenul aferent si complet mobilata. Intentia era ca aici sa fie un soi de scoala normala, de instruire a viitoarelor educatoare. Astfel, la dorinta lor, scoala urma sa poarte numele Institutul de puericultura si educatoare. Era in sistem internat, un corp de cladire era scoala propriu-zisa iar in celalalt erau dormitoarele, locuintele personalului si un cabinet medical. Scoala beneficia de teren pentru sport si chiar fetele puteau face practica, in curte existand si o gradinita. De asemenea mai existau grajduri pentru cai si chiar un garaj. In perioada celui de-al doilea razboi mondial a functionat ca spital iar apoi a fost botezata de noul regim Scoala Rusa. Bine ales numele pentru o scoala construita de Bratieni. Din anii 60 poarta numarul (numele?!) de scoala 17, nume care a ramas in memoria vulgului chiar si dupa anul 2000, 25 mai, cand scoala a fost rebotezata dupa numele Piei Bratianu. Pia Bratianu s-a nascuta in familia boiereasca Plesoianu, fiica lui Luca Plesoianu, in comuna Plesoiu din Valcea. Ramasa de timpuriu fara mama a fost crescuta si educata la pension iar apoi, si dupa moartea tatalui, a intrat in grija Maicii Maximilia de la manastirea Ostrov - Calimanesti, nimeni alta decat sora lui I C Bratianu, cu care se va casatori. Au avut 8 copii printre care Constantin Bratianu, mort la Sighet, Ionel I C Bratianu, prim ministru, Tatiana Bratianu, viitoarea doamna Niculescu-Dorobantu si Pia Bratianu cea care, de fapt, a donat scoala in 1925. Astazi, asa cum se vede, cladirea se afla intr-un maret proces de consolidare. Speram sa nu se piarda ce a mai ramas din aerul vechi al cladirii. Am incercat sa surprind cateva detalii de vechi la aceasta cladire. Termopanele sunt hidoase. Imi pare rau, stiu ca sunt mai eficiente decat cercevelele puse cine stie cand, dar daca bagi bani intr-un asemenea proiect, ai putea sa investesti o suma pentru niste termopane care sa imite lemnul (am vazut modele, ce-i drept mai scumpe, care poti sa juri ca sunt cine stie ce esenta, avantajul fiind ca poti sa te joci cu nuantele si textura) si care sa pastreze aerul vechi, initial, al scolii. Probabil ca si aici a functionat acelasi principiu, cretin, ca parintii cu dare de mana din clase "bune" ( nu stim cine facea selectiile si dadea aceste calificative - banul?) sa plateasca pentru imbunatatirea confortului dar sa contribuie la degradarea aspectului general al cladirii. Bine ca nu si-au vopsit si peretii exteriori ai salilor de curs. Numai la noi vom face vernil cu termopan alb. Nu intereseaza pe nimeni ca se strica aspectul imobilului. Primariile dorm. Una peste alta nu stiu cand vom mai vedea astfel de gesturi, politicieni sa inzestreze statul cu asa ceva. Scoala poate fi vazuta pe strada Petofi Sandor, numerele 14-16 intr-un frumos cartier de vilute si case, marginit pe o latura de soseaua Kiseleff.