duminică, 27 februarie 2011

Muzeul de Arta Naţională Prof. Dr. Nicolae Minovici- arhitect Cristofi Cerchez

sau Vila cu Clopoţei, aşa cum mi-a fost prezentată înca din pruncie, când drumurile către teritoriile nordice mă duceau inevitabil prin faţa ei. Nu e situată central, dar este una dintre cele mai cunoscute case ale oraşului, drept pentru care informaţiile despre istoricul ei sunt uşor de găsit (de exemplu aici), iar pentru mine, greu de combătut. Prin urmare sa notăm ca dată a construcţiei 1904-5. Cristofi Cerchez a realizat un superb edificiu în stilul românesc. Muntenesc sau oltenesc, precizează diverşi specialişti. Destinaţia a fost de la bun început aceea de muzeu de artă populară, iniţial fiind expusă colecţia de ceramică a proprietarului vilei, profesorul dr. Nicolae Minovici (medic legist, ca si fratele său Mina). În 1937 clădirea a fost donată Capitalei Patriei Noastre, reprezentată de dl. O Tătaru, pentru primarul A G Donescu. În vremea ciumei comuniste muzeul n-a dus-o bine, fiind chiar închis câţiva ani (1978- 85). Nici în capitalism lucrurile nu au mers grozav, se pare, dar există speranţe! Cu ocazia acestor fotografii am observat pictura de pe tavanul foişorului, în stil art nouveau, cred. Poate ca se vede ceva şi în imaginea urmatoare. Clopoţeii sunt acolo încă. Decoraţiunile din piatră (art nouveau) aparţin lui Wilhelm August von Becker (a se vedea articolul lui Adrian Majuru pe Bucurestii Vechi şi Noi). Le-am imortalizat şi eu cum m-au dus capul şi picioarele (ţin minte că tare m-am înnămolit făcând pozele astea). Există şi o bancă de piatră în faţa casei, chiar în staţia ITB. Se vede cât de cât într-o foto precedentă. Este tot opera lui von Becker. De asemenea scara ce coboară spre curtea-parc adiacentă. Vizibilă pe o carte poştala postată pe Oraşul lui Bucur.Intrarea principală pare a nu fi cea dinspre Fântâna Mioriţa, ci aceasta de mai jos, cu leii. Alăturat, un stup, probabil simbol masonic şi un citat din Virgiliu. Şi aşa mai departe. Dacă tot s-au gândit unii oameni să ne desemneze cel mai bun blog vizual să admirăm imaginile. Ultima poză- ce urât e umbrit muzeul de artă medievală de construcţia cea nouă! (amănunte ne dă Adrian în comentariile la postul respectiv)

vineri, 18 februarie 2011

Raritati 18 - Herakles (Hercules )

Un nou cartus ornamental (sau terminatie de cap) - personaj al mitologiei grecesti, Herakles, purtand capul leului din Nemeea. Pus probabil pe pereti la intimidare. Intimidarea spiritelor rele. Sau doar de decor?


sâmbătă, 5 februarie 2011

Palatul Regelui din casa republicanului. Palatul Kiseleff – Arhitect Grigore Cerchez


Mă întorc în urmă cu doi ani. Poate nici atât. Sau poate mai mult? Am făcut mari eforturi (nu fizice) să pătrund în curtea interioară a Palatului Kiseleff (Şoseaua Pavel Kiseleff 13-15). Şi nu am intrat pe oriunde ci pe poarta din spate, în curtea din spate.
În sfârşit, am pozele! Dar ce fac cu ele? Ce scriu? Ce a fost aici? Ce se afla aici  înainte de clădirea aceasta? Atât ştiam – că este fostă reşedinţă regală, că a fost renovată şi i s-au mai adăugat corpuri după planurile arhitectului Grigore Cerchez. (Narcis Dorin Ion „Bucureşti – În căutarea Micului Paris”). Ştiu un singur om care ar fi putut să îmi dea mai multe informaţii -  Puiu Bădescu. Mi le-a dat. Informaţii pe care le-am găsit mai apoi, alături de altele, în albumul (tot al) lui Narcis Dorin Ion „Reşedinţe şi familii aristocratice din România”. Nu vreau, Doamne fereşte, să diminuez rolul cuiva. Am convingerea că fiecare are ce învaţa de la celălalt si fiecare a venit cu informaţii interesante. Eu vreau sa vin cu imaginile. Pe net prea multe nu se găsesc. Iar pentru acest privilegiu, acela de a fi putut sa intru şi să fac poze, trebuie să mulţumesc celor de la ING BANK care mi-au permis accesul, precum şi celor care asigurau paza.





Locul precum şi casa aşa cum arata iniţial au aparţinut familiei Candiano-Popescu. 


 Imagine din albumul „Reşedinţe şi familii aristocratice din România” - Narcis Dorin Ion
Candiano-Popescu nu este doar strada aia pe care trebuie să ajungem, cei cu carnet de şofer, aunci când trebuie să îl recuperăm sau, în cazuri mult mai neplăcute, să încercăm sa recuperăm automobilul furat. Candiano-Popescu a fost un personaj privit cu interes în manualele de istorie din perioada Ceauşescului (în mod greşit, zic eu – din punctul lor de vedere). De ce atâta interes? Păi pentru că domnul Candiano-Popescu, zis si Alexandru (Săndel între amici, posibil), este cel care a pus bazele mişcarii antidinastice – REPUBLICA DE LA PLOIEŞTI. De aici şi denumirea de republicani pe care o mai au ploieştenii. Poate mai multe detalii ne dau prietenii noştri din Ploieşti. Cel mai frumos spus despre mişcare găsim la nenea Iancu. Cine vrea să înteleagă:

“Eram la Lipănescu-n grădină de vreo câteva ceasuri. Uraganul entuziasmului creştea mereu, când o onoare nenchipuită veni să-l ridice la paroxism. Prezidentul - el, în persoană! - urmat de un adiutant, veni să viziteze petrecerea noastră populară şi să spargă o oală cu poporul lui. Marele om ne zise câteva cuvinte. Era încântat de purtarea bravilor săi ploeşteni, cari au ştiut ca totdeauna să se sacrifice pentru libertate. A fost un fanatism; o furie! Oalele toate de pământ, căciulile-n sus şi "Ura! Vivat Republica!" Prezidentul a plecat, luând cu dânsul pe Stan Popescu, poliţaiul... Încet-încet, cu ultimii cârnaţi, cu ultimele fleici şi oale, se strecură şi poporul martir... Probabil cheltuiala frugalei gustări populare rămase să fie trecută în viitorul buget al Republicei.”

Iată şi câteva insemnări ale lui Carol despre ce a fost atunci:

"Localitatea cea mai agitată din toată ţara sunt Ploieştii; trebuie să se ia măsuri energice ca să nu se sape acolo o mină, care s-ameninţe întreaga ţară.".[…] "“8/20 august […] Noaptea trecută a izbucnit un fel de revoluţie la Ploieşti; s-a luat cu asalt cazarma dorobanţilor[…]s-a declarat principele detronat, proclamând pe generalul N. Golescu locotenent provizoriu şi pe Ion C. Brătianu ministru de război ad-interim! – Deputatul, căpitanul Candiano-Popescu, care era capul mişcării, în calitatea sa de nou prefect al judeţului, a dat ordin pentru concentrarea trupelor![…]liniştea a şi fost restabilită de trupe după 24 de ore – […] Când principele Carol află că însuşi generalul Golescu[…]a fost arestat, trimite îndată pe unul dintre aghiotanţii săi să i-l aducă […] principele crede în fidelitatea generalului şi-l pune în libertate […] Ion Brătianu a fost arestat la Piteşti. Numărul arestaţilor e de vreo 20; contra celor mai mulţi nu se vor putea aduce dovezi, pentru că elevii lui Manzzini, nu dau niciodată ceva scris de la ei. […] Armata, ca şi mai înainte de altfel, s-a purtat foarte bine în această împrejurare".

Deşi actor cu rol important în Republica (ba chiar şi în detronarea lui Cuza), în mai 1875 numele său apare pe platforma program ce a constituit naşterea Partidului Naţional Liberal, în 1879 este pentru câteva luni prefect al poliţiei iar apoi, între 1880-1882, adjutantul regelui Carol I. Politicianul român ştie să se adapteze. Atunci şi acum, ca să amintim iar.















Terenul şi casa, astea ne dor pe noi, au fost achiziţionate de către Constantin “Costică” Iarca, moşier, om politic liberal, deputat şi fost primar al Buzăului, un susţinător al unificării celor 3 colegii electorale şi, deşi mare proprietar de terenuri, un susţinător al independenţei politice a populaţiei rurale, “scoaterea electoratului de sub influenţa guvernului” – la cateva zile, probabil şi cu un mic sprijin adus de un discurs al său plin de asemenea idei, izbucnea răscoala din 1907; căci emanciparea politică insemna şi împroprietărire, ori guvernele conservatoare nu impărţiseră destule hectare.

Nu cred să fi stat prea mult cu ele pe cap, terenul şi casa, pentru că la 1909 sunt achiziţionate de familia regală, probabil pe filiera unui membru al familiei Filotti, Traian Filotti, aghiotant al prinţului moşternitor Ferdinand. Acest Traian era frate cu un anume Nestor Filotti căsătorit cu o membră a familiei Iarca, sora lui Costică, Alexandrina Iarca.

Transformarea casei este opera arhitectului Grigore Cerchez.

De cand a fost achiziţionată de către Casa Regala a României si până a fost rechiziţionată de comunisti in casă (palat) au locuit 4 capete incoronate: principele Carol (viitor al II-lea), o vreme moştenitor doar al prinţului moşternitor Ferdinand (1914-1925), soţia sa Elena a României (1925-1930), Mihai I Marele Voievod de Alba Iulia (1930-1940) si, pentru puţin timp, sora regelui Carol al II-lea, prinţesa Elisabeta. (Narcis Dorin Ion „Bucureşti – În căutarea Micului Paris” şi Narcis Dorin Ion „Reşedinţe şi familii aristocratice din România”).

Transformarea de astazi, aspectul pe care îl afişează, nu ştim cui se datorează. Părerea mea personală e că se putea şi mai bine, chiar daca reabilitarea (cum a spus Raiden la o emisiune) a fost făcută acum cca 15 ani.











În prezent în Palatul Kiseleff este sediul central al bancii ING. Iar dacă cineva se intreabă de ce nu am mai scris e bine să afle că eu m-am operat la picior iar Doctorul a vegheat asupra mea. Ocaziune cu care îi mulţumesc iar.