Casa cu cariatide (Casa Ioan I. Rosnovanu), Strada Dionisie Lupu No 72 - Arhitect Ioan I. Rosnovanu

Astazi am aflat de disparitia ei. Deja nu mai are nicio importanta daca a fost o prabusire controlata, neglijenta sau rea vointa. Este pacat ca s-a ajuns aici. Imi pare rau ca nu am apucat sa scriu despre casa asta inainte sa cada. Aveam pozele pregatite si trebuia sa gasesc un text suficient.

Parafrazand un personaj hidos putem spune CASA CU CARIATIDE CARE NU (mai) ESTE.

Ma felicit ca am apucat sa ii fac poze. Atat mai ramane. Azi o vedem si nu e...

Cum spuneam atat o sa ramana. Candva camin pentru studente, sau casa pentru orfane sarace, institutia s-a aflat o vreme sub patronajul doamnei Clotida Averescu, sotia maresalului Alexandru Avrescu.

Casa a fost construita la 1884 dupa planurile lui Ioan I. Rosnovanu, fiul lui Ioan Rosnovanu. Opera cea mai reprezentativa a lui Ioan I. Rosnovanu este fostul Hotel de France (sau mai apoi Grand Hotel), de la intersectia Caii Victoriei cu Lipscani. Astazi acolo este blocul Bancorex.

Iata cum arata in cateva detalii tehnice descrierea casei facuta de catre Cezara Mucenic in BUCURESTI - UN VEAC DE ARHITECTURA CIVILA SECOLUL XIX:

Programul cel mai frecvent abordat , casa de locuit la inceputuri va avea planul obisnuit al acestui tip de cladire, pentru ca dupa 1884 sa incerce solutii originale ca la casele din strada Dionisie nr. 66 (atunci) la care plaseaza intrerile in cele doua travee extreme, deasupra lor, la etaj, prevazand cate o terasa, nota dominanta fiind data de arcadele celor doua deschideri ce se suprapun.Corpul cladirii are ferestre rectangulare subliniate de ancadramente bogate la catul suoerior, marcandu-se astfel importanta. Mansarda este dominata de cele 2 turnulete de la colturi incununare a traveelor ce cuprind intrarile si terasele.

Desi este opera a unuia dintre pionierii arhitecturii romanesti cu studii in strainatate, precursor al lui Ion Mincu, casa nu a fost clasata in lista monumentelor istorice. Greseala? Daca ar fi fost poate s-ar mai fi putut face ceva. Si cate ca ea sa mai fie? Pentru ce?

O vreme, pana nu demult, acolo a functionat o universitate particulara, Titu Maiorescu. In ultimii ani parea parasita iar singurul lucru care razbatea de dupa poarta de la intrare era mirosul de zid umed, coscovit, amestecat cu pipi de pisica.

Tarana este mai usoara acum.

Multumiri domnului Andrei Pippidi

Casa N. N. Turnescu - arhitect Paul Luis Albert Galleron

Pe strada Dionisie Lupu, la numarul 37, gasim o alta casa foarte interesanta din multe puncte de vedere. Este casa doctorului chirurg Nicolae N Turnescu, primul decan al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (aceasta isi va incepe cursurile la data de 22 noiembrie 1869), cel care a folosit ca anestezice Cloroformul si Kelenul si intemeitor al clinicii chirurgicale, alaturi de doctorul Constantin Dumitrescu-Severeanu. Un al doilea puternic argument care face casa interesanta este acela ca arhitectul, francezul Galleron este cel care a proiectat Palatul Bancii Nationale (alaturi de un elvetian - Cassien Bernard) precum si impresionantul Atheneu Roman. Sunt cateva lucruri pe care nu le inteleg punand cap la cap cateva informati pe care le detin si care, daca ai rabdare, le poti gasi. Casa apare ca fiind construita intr 1893 - 1895. Bun, este posibil, avand in vedere ca si pe lista monumentelor istorice din Bucuresti, apare ca fiind caldire de final de secol 19, dar marea problema este ca in 1890 Turnescu a murit. Observ ca apare si informatia ca aici a functionat Pensionul Domnesc de fete, viitoarea Scoala Centrala, o gasim pe diverse site-uri no name dar si pe Metropotam, de la care avem pretentii. In plus cuvintele apar si aici ca peste tot, nici macar o virgula nu este schimbata. Este curios - deci Galleron face casa Turnescu intre 1893-1895, Turnescu deja murise in 1890, an in care si Mincu termina actuala Scoala Centrala, sediul adica, iar anterior acestui an plin de evenimente pentru Mincu si Turnescu, si nu numai, Pensionul Domnesc fusese gazduit de o casa ce nu exista. Trebuie sa fie ceva la mijloc aici. O sa ma documentez mai bine. Am crezut ca e ceva lejer cu casa asta. Astazi adaposteste rectoratul facultatii de medicina. Ani de zile, cat m-am dus si eu la pensionul de fete, acum era si de baieti, am trecut pe langa ea si mi se parea neatragatoare. Nu aceeasi chestie era cu casa de vizavi despre care a scris Radu, casa Liebrecht - Filipescu Promit ca o sa ma interesez de soarta ei si o sa incerc sa lamuresc misterul. Pana atunci ma felicit ca nu iau informatia nedigerata, desi am si eu scapari. Unele foarte mari. Nu o sa insist ca nu e interesant. Decat pentru mine. Pana la noi lamuriri despre aceasta casa si istoricul ei real sa va arat niste poze. Poate cineva isi va aduce aminte de ea cand trece pe strada Dionisie Lupu 37.