miercuri, 3 iunie 2009

La burlane. Casa Niculescu-Dorobantu – Arhitect Grigore Cerchez

Stiu casa asta inca de pe vremea cand eram licean in ultimii doi ani, iar orizontul meu se largea dincolo de Drumul Taberei, Universitate, Romana si curtea scolii sau Gradina Icoanei. Ceea ce m-a atras mereu, ce mi-a atras privirea, erau burlanele. Nu stiu nici acum din ce sunt facute, dar si acum vreau sa traiesc cu impresia ca sunt din plumb. Nu stiu de ce. Sunt extraordinar de frumoase si de bine lucrate. Sunt mai subtiri decat majoritatea, atrag privirea. Mai ales modelul spiralat cu bumbii aia metalici incastrati. Pasiunea pentru case pot spune ca e veche. Imi placeau si atat. Pasiunea documentata e noua. Ocazie cu care pot sa aflu despre fiecare casa care mi-a placut de-a lungul anilor. As fi vrut ca eu sa fiu ala care sterge praful de pe cate o cladire si o scoate la lumina. Nu e asa, si poate e mai bine. Ma bucur ca pasiunea noastra nu e singulara si ma bucur ca munca noastra, atat cat facem, e apreciata. Am gasit informatii despre casa si am inceput sa le pun cap la cap. Sa fac poze a fost ceva mai greu, dar am reusit sa imi rup o jumate de zi si sa acopar 6 sau 7 case. Istoria casei acesteia incepe odata cu istoria familiei Niculescu, Iorgu Niculescu, zis si Dorobantu, fiind capitan de dorobanti, si sotia sa Smaranda. Familia nu a avut multi urmasi, membrii acesteia fiind putini, dar de numele lor sunt legate o multime de lucruri frumoase. Printre care cele doua case Niculescu-Dorobantu din Bucuresti, una pe strada Manu (fosta strada locotenent Dumitru Lemnea) iar alt ape strada Orlando, amandoua proiectate de arhitectul Grigore Cerchez. Ei au mai colaborat si la conacul lui Niculescu-Dorobantul de la Darvari dar si pentru realizarea monumentului funerar de la cimitirul Bellu. Despre casa de pe stada Manu vorbesc acum, iar daca autoritatile ne vor permite cumva, vom avea si un episod despre cea din Orlando – am inteles ca e ambasada; nu am cautat-o inca. Din amintirile mele pe acolo sunt ambasade arabesti, Libia, Siria, parca…. Nu mai stiu. Oricare ar fi e complicat. Casa este construita intr-un stil neorenascentist francez, spunandu-se ca modelul ar fi fost castelul Louis XII de pe Valea Loirei, intre 1896 si 1911 pe terenul pe care sotia omului politic liberal Ilie Iorgu Niculescu-Dorobantu, Tatiana Bratianu, fiica lui Ion C. Bratianu, il primise ca zestre. De altfel, in perioada interbelica aici a fost sediul Partidului National Liberal. Palatul Louis XII Din pacate curtea stramta nu lasa sa i se vada intreaga splendoare si nu ii pune in evidenta potentialul – stil gotic, caramida aparenta, ferestre sculptate in piatra, turnul inalt, acoperis de ardezie, coloanele de piatra de la terase, plafoanele din lemn (se vad putin si la exterior, pe sub arcadele unde azi isi parcheaza gipurile) si garguile de la scurgerile de sus. Cam atat despre casa Niculescu- Dorobantu de la mine. Mai mult din imagini si poate va ganditi sa dati o fuga sa o vedeti. Faceti abstractie de beculetele multicolore care o mutileaza si poate gasiti mai mult decat am gasit eu.

18 comentarii:

Antoaneta spunea...

Fiind baiet, pe strazi cutreieram, superbe darapanaturi priveam... Multumesc Stefan. As fi vrut sa mi-o arati pe vremea liceului:)

Stefan spunea...

Ma duceam dupa fete prin liceul ala de muzica, cred ca e Enescu (sau Lippati?) si in liceul de arhitectura, sau cam asa ceva, ala de pe Occiedntului. Si chiar si asa mi-a scapat casa cu picturi exterioare.
Casa este afectata de cutremure, asa se zice, dar nu e o darapanatura. Aia din stanga ei e asa, desi are si ea potential.
Trebuie sa ma apuc de alta. De parca eu le-as construi... uff!

Sorin spunea...

Liceul ala e George Enescu,acolo invat eu.Si mie mi-a atras atentia de multe ori cladirea asta.

Stefan spunea...

Sorin? Sorin Platanu? Sunt multe case care atrag atentia acolo.

Sorin spunea...

Da,acel Sorin.
Referitor la casa asta,stiu ca taica-miu mi-a zis mai demult ca aici a fost o scoala de balet sau liceu de balet.Probabil prin anii '60 - '70.

Stefan spunea...

Scoala de balet si bune maniere. Nu stiu absolut nimic. Am vazut ca multe case cu nume greu pe Calea Victoriei au intrat in proprietatea unor firme private. Poate cum era si normal. Ce mai era normal e ca trebuia sa le si ingrijeasca, asa e in Praga, iei casa veche, dar o renovezi. O iei cu putin dar bagi mult in ea. Iar dupa ce o faci nu iesi ca proasta satului la poarta cu mainile in sold si te ratoiesti la cei care fac poze. Ratati congenitali...

Anonim spunea...

Salut!

Tocmai am dat peste acest blog si va multumesc pentru toate fotografiile extraordinare pe care le-ati postat. De mult imi doream sa aflu mai multe informatii despre cladirile vechi ale Bucurestiului si ma bucur ca nu sunt singura care merge pe strada cu gatul sucit pentru a vedea cat mai multe amanunte din arhitectura uimitoare a Bucurestiului iceputului de secol XX.

Am vazut adesea cladirea descrisa de tine si este extraordinara. Din pacate, cea din stanga ei (cea care a fost la un moment dat muzeu) se afla intr-o stare de degradare avansata, fiind invadata de tigani. Se pare ca proprietarul i-a lasat sa stea, dupa ce initial a chemat muncitorii pentru a efectua niste sapaturi care sa afecteze structura de rezistenta a casei. Deoarece casa a fost declarata monument istoric si nu o poate darama, probabil incearca sa ii o determine sa se prabuseasca singura pentru a construi altceva in locul ei.

Din pacate, ai dreptate: de obicei cine mosteneste o astfel de casa nu se straduieste sa o si intretina ci de cele mai multe ori vrea sa scape de ea pentru a vinde locul respectiv.

Sandra

Stefan spunea...

Sandra, casa cu tigani, despre care vorbesti, este casa Spiru Haret, la un moment dat muzeul Spiru Haret. Daca te uiti atenta, ai grija la personagiile din casa, o sa vezi scris chestia asta pe un perete, undeva... Poate o sa iti atraga atentia, sunt niste litere, ceea ce cred ca se numeste font romanesc.
Cred ca o poti vedea aici. Acum am pus-o. http://www.flickr.com/photos/40977696@N08/3923417605/
Multumim de aprecieri. Te mai asteptam.

Anonim spunea...

culmea e ca firma care detine cladirea e o firma de constructii...una din din cele mai mari din lume...cine cunoaste stie despre ce vorbesc....

Violeta spunea...

Ati putea sa ne spuneti la ce numar de pe str. Orlando(azi Gina Patrichi), se afla cealalta casa Niculescu-Dorobantu?

radu spunea...

strada orlando, azi tot orlando. s-a numit pentru putin timp gina patrichi. cealalta casa niculescu dorobantu a cazut la bombardamente. se afla la intersectia lascar catargiu cu general manu, sau cam asa ceva.

Stefan spunea...

Am o poza pe undeva cu placuta cu Gina Patrichi. Nu placa cu numele strazii ci aceea de pe casa in care a locuit actrita. Unii vad ca folosesc inca, ma refer pe site-uri.
Cu tot respectul pentru Gina Patrichi dar daca voiau sa dea numele ei unei strazi trebuia sa caute o alta strada. Eventual una intr-un cartier nou. Se stie ce bulibaseala postala a iesit cand cu schimbarea aia meseriasa - 1 Mai devine Ion Mihalache si Compozitorilor devine 1 Mai.

Tigla metalica spunea...

Foarte bravo că promovezi acest lucru. Într-adevăr, lucrările vechi sunt extrem de frumoase. Atunci se punea accente pe artă, dar acum pe materiale cât mai ieftine, execuție și montare ieftină.

Anonim spunea...

in anii comunismului pana la marele cutremur din 1977 aici a fost Liceul de Coreografie. Eu am studiat in acest mic Palat. L-am cunoscut in amanunte si ma leaga amintiri minunate. Asa cum erea particulara Casa asa au fost elevii si profesorii. Pacat ca nimeni nu s-a gandit sa puna o placa cu o simpla scriere. In fond de aici au iesit mari artisti ca Ileana Iliescu, Magdalena Popa, Irinel Liciu, Elena Dacian ( fiica marelui tenor Ion Dacian....pacat de cultura noastra...
viviana

Unknown spunea...

Eu am cunoscut-o pe Sorana, fata fetei lui Ion Dacian.

Anonim spunea...

De asta nu stiati "Aşa-zisul CAM, Casa Autonomă a Monopolului, s-a construit totuşi, după planurile arhitectului Duiliu Marcu, în urma sistematizării care a suprimat casa Niculescu-Dorobanţu. Mai tîrziu a funcţionat acolo Comitetul de Stat al Planificării"
Dar de asta "Lipită de casa Hristu, dar puţin mai retrasă faţă de partea carosabilă, se află o locuinţă de la începutul veacului XX, fără istorie. În această casă au trăit ultimii lor ani de viaţă şi au murit Grigore Duca (fratele lui I. Gh. Duca), împreună cu soţia, sa pe care noi o numeam tante Miouche (născută Niculescu-Dorobanţu). După moartea lor, apartamentul a fost locuit de fosta lor menajeră Nataliţa, care a fost apoi bucătăreasa noastră. Astăzi clădirea a fost renovată şi transformată într-un hotel, hotelul Moxa. Strada Moxa, la sfârşitul secolului XIX, era numită strada Barbu Catargiu, fiindcă acesta își avusese locuinţa pe Calea Victoriei foarte aproape de ea."

Anonim spunea...

era Liceul de balet

Anonim spunea...

Cineva macar din grupele anilor 79-83 citeste aceste randuri?