marți, 15 septembrie 2009

CALEA VICTORIEI 5 – Casa Dissescu – Arhitecti Grigore Cerchez si Al. Clavel

Revenim la serialul nostru, pe Calea Victoriei. Dupa casa memoriala George Enescu ne mutam iarasi pe partea stanga, iar dupa „biserica lui Radu”, la numarul 196, este Casa Dissescu. Inaintea unui scurt istoric al casei sa vedem cine a fost acest Dissescu. Constantin Dissescu (1854 - 1932), om politic in Partidul National Liberal, de formatie jurist, absolvind cursurile Facultatii de Stiinte Juridice din Paris ( a facut si Istoria), doctorand in drept. A predat diverse discipline la Universitatea din Bucuresti sau cea din Iasi. In 1885 se retrage din Partidul National Liberal si trece la Conservatori, pentru ca in 1923 sa revina in randurile liberalilor. Este unul dintre cei care au participat la Constitutia lui Fintescu (1923). O mica bijuterie pe care o detin - manualul de sedinte, constitutia din 1923 cu autograf Fintescu. Ca functii politice le-a detinut pe cele de deputat sau s-a aflat la conducerea unor ministere, fireste, si cel al justitiei. (poza din celebrul CD al lui Emanuel Badescu, despre care tot pomenim, Radu si cu mine) Casa a fost construita in doua etape - prima etapa in 1860, corpul de pe Calea Victorie, iar apoi, a doaua etapa, i-a fost adaugat si corpul de pe starada Manu (fosta Strada Lemnea). La 1892 casa apare in proprietatea Mariei Lupu Bogdan. Actul mentioneaza ca aceasta isi repara „casele cu doua caturi din fata”. Dupa ca ve achizitiona imobilul, Dissesu ii solicita pe Grigore Cerchez si Alexandru Clavel sa transforme cladirea fara a modifica structura cladirii. Elementele decorative adaugate fac din acest imobil unul reprezentativ pentru stilul neoromanesc. Logia de pe strada Manu este asemanatoare celei de pe Calea Victoriei numai ca in partea superioara este marginita doar de trei arcade. Intrarea boltita se afla pe strada Manu, strada pe care se afla si fatada cu curte interioara si terasa belvedere la nivelul etajului 1. Dupa moartea lui Constantin Dissescu, 1932, casa va gazdui Institutul de Cultură Italiană (1933 – 1949), apoi institutul Romano – Rus pana in 1956 (cu mentiunea ca in 1955 a fost inclusa pe lista monumentelor istorice), Cămin (!) al Institutului Politehnic, Direcţia Stufului din Ministerul Industriei Chimice. Datorită diverselor schimbări funcţionale, clădirea a suferit o serie de modificări şi amenajări, o parte din ele alterând monumentul. Din 1967 aici este amenajat Institutul de Istorie a Artei “George Oprescu” (dupa numele celui care a pus bazele acestui insitut incepand cu biblioteca sa impresionanta precum si cu o bogata colectie de piese de mobilier si tablouri) institut care functioneaza si astazi. Iata si cateva detalii de la ferestre, sau un ornament de la balconul dinspre Calea Victoriei.

9 comentarii:

radu spunea...

rumanii astia au fost mereu traseisti politici?
directia stuff-ului?

Stefan spunea...

Or fi fost si inainte. Ce mai conteaza. Traseistii de azi nu sunt ca traseistii de ieri. Nu cred ca sufera comparatie.
Casa e tare misto. Ma bucur ca am mai pus un articol la Calea Victoriei. Acum pot sa dau frau liber imaginatiei, cam sarace, ce-i drept. Si sper sa fac rost si de ceva timp. Sper ca a iesit bine.

Raiden spunea...

Bravo!! De mult vroiam sa stiu mai multe despre Casa Dissescu. Pozele de epoca imi plac si mai mult. Astept urmatorul episod cu Calea Victoriei :)

Stefan spunea...

Salut! Normal ca iti plac mai mult. Nu erau atataea firatanii, nu era trafic, nu ii alerga politistul din intersectie si, nu in ultimul rand, erau mai profi in ale imaginii.
Mersi.

kit spunea...

E foarte frumos la voi aici pe blog..O sa mai vin :)

Stefan spunea...

O sa fim aici. Mersi.

alexandru mircea spunea...

excelent! vad ca v-ati tinut de traseu. astept episoadele urmatoare.

o corectura mica: loggia nu logia.

Stefan spunea...

Multumim, Mircea. Normal ca ne tinem de traseu.
Ai dreptate, loggie. Greseala mea.

Ioana spunea...

Daca doriti fotografii din interior, scrieti pe adresa de e-mail de la sectiunea CONTACT de aici: http://www.istoria-artei.ro/ O voi indemna pe cititoarea dedicata a sectiunii sa verifice mai des respectiva adresa si sa faca niste fotografii cat mai elocvente :) Oricum, daca vede blogul asta innebuneste de drag si amaraciune... Eu asa am patit.