Moştenirea liberală. Casa "Guţă" Tătărăscu – Arhitect Alexandru Zaharia

Bucureştiul ăsta începe să mă sufoce. Vrea să mă omoare. Are un dinte împotriva mea. E ca un bătrân răutăcios. Încerc să îi fac bine şi el mă agasează. Evident nu fac decât să mă justific. Îmi justific nepriceperea în arta fotografică. E greu să scoţi un aparat foto pe străzi cum este Polonă, mai ales în zona parcului Ioanid, acolo unde începe şi Dumbrava Roşie, stradă pe care eşti un suspect şi dacă scoţi mâna din buzunar. Am avut noroc însă. Vizavi de casa Tătărăscu (Heritage) este o ambasada cu miliţian şi chioşc la poartă. Fireşte că îl deranjează că pozez o casă în proximitatea obiectivului său. Dacă, aşa cum stau eu cu spatele, am un obiectiv in … ceafă, şi îl scot şi, prefăcându-mă că fotografiez altceva, între timp trag zeci de cadre cu el, miliţianul,  în poziţii nefiresc de relaxate? Cred că aş putea sa scriu o cărticică cu locuri şi date unde m-am întâlnit cu astfel de specimene. Mai ales ăstia de la miliţie. Cum te văd cu aparatul cum ies din cuşca aia a lor şi işi ridică ameninţător centironul sau işi pipăie pulanul, bastonul ăla adica. 

Dar ziceam ceva de noroc – am avut, aşa e. Între mine şi el era o dubă albă, suficient de lungă cât să mascheze ilegalitatea pe care am comis-o. Nu era şi suficient de subtire, din punctul meu de vedere, cât să am spaţiu de manevre. Atât cât a fost am profitat ca să o pot arăta şi eu aici. 

Deşi i-am transformat numele într-un soi de renume, aceea a moştenirii liberale, având în vedere că de la Guţă Tătărăscu a ajuns, cu greu şi cu revendicări, la fiica sa pentru ca apoi pe filieră să intre conu Dinu Patriciu, casa Tătătrascu, devenită restaurant – Heritage, pare că nu este (nu era) nici pe departe ceea ce se dorea a fi – cel mai select restaurant din Bucureşti. Spun nu era pentru că deocamdată este închis. Se spune la gazetă că tot Patriciu se face “vinovat” de asta – el a închis si restaurantul. Probabil pentru reorganizare. Nu fac o recenzie a meniurilor şi nici nu mă interesează cam ce se mânca acolo, dar am găsit câteva comentarii pe net legate de organizarea unui restaurant aspirant la o stea Michelin. Cam rău pentru ei. Bine că l-au închis deocamdată.  Cea mai expresivă descriere mi s-a părut aia cu chelnerul care încerca să vorbească franţuzeşte deşi nu era nevoie.

Service scandaleux, nul et non professionnel.... Nonsieur le maitre d hotel,si je decide de boire un vin Roumain ne venait pas me dire qu un Bordeau sera mieux,Vendez avant le vin et puis acepter la commande du client. ma soupe de poisson etait tiede et la moitier sur les rebord,de plus le menu terre et mer etait pour moi et c est mon invite qui a tous recu ,j ai a chaque fois changer les plat de place alors Bravo pour la nulite de mon repas, C est pas comme ca que vous aurez une Etoile Michelin. Christian leroy (Belgique) Christian Leroy (Belgique)

Heritage- un nume pompos de restaurant pentru o mancare mediocra...am rezervat in urma cu cateva zile o masa , in zona nefumatori si am constatat ca aceasta era situata pe balconul vilei in care functioneaza restaurantul.Cam nepotrivit pentru un restaurant de first class. managerii restaurantului doresc sa obtina o stea in celebrul ghid francez Michelin, pentru moment nu pot decat sa viseze la asta! serviciul este lipsit de coerenta,vinul rosu nu este servit in carafa,sticlele de apa minerala lasate in dezordine langa sticla de vin, chelnerul se prosteste sa vb franceza chiar si atunci cand nu este cazul! mancarea este banala.prea multe fite si prea putina consistenta!

In Bucuresti, exista restaurante bune, foarte bune si Heritage. (frumos spus, nu?)

Din Ziarul Financiar* aflăm si o parte din numele cu renume care fac (făceau? – câti or mai fi rămas…) parte din acţionariat. Oameni cu greutate, la figurat, cred, care au reuşit in multe domenii dar nu şi în a manageria un restaurant de lux - Robert Rekkers - CEO al Bancii Transilvania, Anca Ioan - fost CEO al Tiriac Holdings si Rasvan Radu, presedintele executiv al UniCredit Tiriac. Dovada eşecului este faptul că restaurantul este închis iar Patriciu s-a implicat sa îl salveze. Plus comentariile de mai sus.

 Stilul arhitectural cred ca e unul eclectic (aşa se zice, nu?) o combinaţie de stil neoflorentin cu neoromânesc. Arhitectul Alexandru Zaharia mai are o lucrare prezentă la noi, tot o vilă in stil neoflorentin. Câteva decoraţiuni cu motive neoromâneşti, cu păuni („friza”cu lei e în aceeaşi manieră dar nu ştiu de unde alţi lei în afara ălora din portofel). Nu ştiu dacă aţi observat, dar totate stilurile amestecate aici sunt NEOceva. La baza fiecărei coloane a balconului se află câte o stemă a vechilor provincii românesti. Cel puţin aşa am tras eu concluzia. Văd Moldova, Dobrogea, Ţara Românească şi o chestie cu 2 flori. Nu stiu de unde vine. Iar pe celelalte două, laterale, am omis să fotografiez. Mai multe explicaţii nu mai dau. Cine nu cunoaşte vede atât cât văd şi eu. Iar cine cunoaşte stie să interpreteze mai bine iar eu risc să mă fac de râsul lumii (cunoscătoare). Ca de obicei aştept critici şi apostrofări.

 

 

Nu pot să închei fară să pomenesc puţin de proprietarul casei de la numarul 19 de pe stada Polonă. Gheorghe „Guţă” Tătărascu, de 2 x prim ministru al Romaniei, controversat om politic liberal, contestat de toată lumea. Nici el nu cred că mai ştia ce să mai creadă. Se ştie că a fost premier între 31 ianuarie 1934 – 28 decembrie 1937 şi 24 noiembrie 1939 – 4 iulie 1940. A fost exclus din PNL in 1938. In 1944, la 15 decembrie, înfiinţează una dintre dizidenţele din PNL şi anume Partidul Naţional Liberal – Gh. Tătărăscu care susţinea ca România să iasă din război şi să se alăture URSS. Mai mult, în mai 1944 încheie un acord cu PCR, iar în 1945, la 6 martie, participă la formarea unuia dintre cele mai ruşinoase guvernări - Petru Groza. Cam asta este.

Să nu uit – ziceau în gazetă* ca cea mai scumpă masă de prânz la Heritage era 125 euro. Cam cat ne-ar costa pe noi să scoatem blogul din amorţeala.

*Articolul din Ziarul Financiar a apărut în 21 octombrie 2008 sub semnătura Alinei Pahoncia. Un alt articol interesant despre temă tot in ZF este apărut si tot de Alina Pahonica semnat – este vorba despre actualul proprietar al casei, fiul Sandei Tătărăscu  Negropontes, decedată la 29 noiembrie 2009. Ea a fost unul dintre cei care au reînfiinţat PNL dupa 22 decembrie 1989. O prezentă elegantă şi mai ales discretă.

In final câteva poze de familie, ale familiei Tătărăscu - soţia omului politic, fostul premier la masa de lucru (cu o fotografie a omului politic I G Duca), Sanda Tătărăscu şi Tudor Tătărăscu - publicate (odată) pe site-ul restaurantului www.heritage-restaurant.eu (link inutilizail astăzi, doar ca eu pun deoparte din timp). Multumesc pentru că au fost publice şi că am putut să le salvez. 

În Jurnalul Naţional şi un articol despre viaţa doamnei Sanda Tătărăscu Negropontes.

Last edit - am primit de la Dan Roşca - BUCURESTII VECHI, odată cu felicitari, pentru care îi mulţumesc, şi o poză inedită, casa Guţă Tătărăscu păzită de poliţia legionară. Citeam iîtr-o carte despre inestetica actualului gard de la această casă. Văzându-l acum pe cel vechi înclin să cred ca se potrivea mult mai bine. Mulţumiri şi pentru imaginea pe care o pun mai jos.