Vizavi de palat, intre strazile Orlando si Manu intalnim mai intai 3 case la strada. Gheorghe Crutescu, in frecvent-citata-pe-aici-lucrare-
Podul-Mogosoaei le prezinta astfel:
O casa, fosta a Zoitei Cantacuzino (1822- 1884, nu cred ca e vorba de sotia lui Dimitrie Sturdza, care poarta acelasi nume). Nu as putea spune daca in poza mea este aceeasi casa despre care vorbeste Crutescu
in cartea lui aparuta in 1943. Mie nu mi se pare ca arata a constructie postbelica, dar nici a casa boiereasca, este una dintre cele mai banale cladiri de pe Cale.
A doua casa Stefanescu Savigny, care are in fundul curtii o stranie si pitoreasca casuta cu crenele. Prima casa Stefanescu Savigny era se pare tot in preajma Caii Victoriei, ceva mai jos, in zona Pietei Amzei. Cea de aici dateaza din secolul 19. Avem si o poza de acum 4 ani, lucrurile s-au mai schimbat un pic. Eu n-as fi ales culoarea aia pentru geamuri si vitrine, dar asta e, nu-s eu mostenitorul lui Nicolae Stefanescu-Savigny (nici macar nu am idee cu ce s-a ocupat). Casa cu cariatide se afla pe lista monumentelor istorice.
Cat priveste
casuta cu crenele, o putem vedea asa cum apare in carte, o poza destul de neclara. Nu mult mai elocventa este poza mea (facuta din curtea bisericii), dar suficient cat sa ne dam seama ca e aceeasi casa. Deosebit de interesanta, plus misterul dat de inaccesibilitate (asta pentru mine, dar poate cineva mai determinat ar putea sa se apropie mai mult)
In fine,
o casa boiereasca fara etaj. Ea este, in mod sigur. Plus graffiti, plus termopane.
Si ajungem la biserica Sf Vasile cel Mare, prima din cele 5 biserici de pe Calea Victoriei. Dateaza cam de pe la 1800, dar a fost refacuta complet in anii '40 ai secolului 19, in timpul domniei lui
Gheorghe Bibescu. A fost pictata de Anton Serafim, in stil apusean. Interesanta catapeteasma, triplu triunghiulara. In biserica se afla moaste ale catorva sfinti, printre care ale Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si ale sfintei Paraschevi de la Roma, care a fost praznuita chiar duminica ce trecu. La intrare, in chip de poarta este clopotnita.
Am adaugat cateva poze din interior luate de
aici.
Si o ultima imagine, cu unica turla a bisericii profilata peste acoperisul casei Dissescu, subiectul urmatoarei parti.
A doua casa Stefanescu Savigny, care are in fundul curtii o stranie si pitoreasca casuta cu crenele. Prima casa Stefanescu Savigny era se pare tot in preajma Caii Victoriei, ceva mai jos, in zona Pietei Amzei. Cea de aici dateaza din secolul 19. Avem si o poza de acum 4 ani, lucrurile s-au mai schimbat un pic. Eu n-as fi ales culoarea aia pentru geamuri si vitrine, dar asta e, nu-s eu mostenitorul lui Nicolae Stefanescu-Savigny (nici macar nu am idee cu ce s-a ocupat). Casa cu cariatide se afla pe lista monumentelor istorice. 
Cat priveste casuta cu crenele, o putem vedea asa cum apare in carte, o poza destul de neclara. Nu mult mai elocventa este poza mea (facuta din curtea bisericii), dar suficient cat sa ne dam seama ca e aceeasi casa. Deosebit de interesanta, plus misterul dat de inaccesibilitate (asta pentru mine, dar poate cineva mai determinat ar putea sa se apropie mai mult) 
In fine, o casa boiereasca fara etaj. Ea este, in mod sigur. Plus graffiti, plus termopane. 
Si ajungem la biserica Sf Vasile cel Mare, prima din cele 5 biserici de pe Calea Victoriei. Dateaza cam de pe la 1800, dar a fost refacuta complet in anii '40 ai secolului 19, in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu. A fost pictata de Anton Serafim, in stil apusean. Interesanta catapeteasma, triplu triunghiulara. In biserica se afla moaste ale catorva sfinti, printre care ale Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si ale sfintei Paraschevi de la Roma, care a fost praznuita chiar duminica ce trecu. La intrare, in chip de poarta este clopotnita. 
Am adaugat cateva poze din interior luate de aici. 
Si o ultima imagine, cu unica turla a bisericii profilata peste acoperisul casei Dissescu, subiectul urmatoarei parti. 
.jpg)
11 comentarii:
Servus!
In ”Bucuresti, orasul nostru” de Fl. Georgescu, St. Ionescu, M. Cantili, 1970, despre casa Stefanescu Savigny se spune ca ar fi fost cladita pe la jumatatea secolului XIX si ar fi apartinut familiei Caragea, dovada fiind cateva insemne princiare pe fatada, disparute inca din perioada comunista.
Cat despre prima casa, in Bucurestiul MOnden, de Constantin Olariu, scrie cum ca ar fi o fosta cantina muncitoreasca intre 1953 - 1965.
multumim foarte mult pentru completari.
fosta cantina, construita atunci, in anii 50? parca mai degraba, decat casa de secol 19.
Mai este o casa, mult mai frumoasa, care a fost cantina. O sa scriu depsre ea. Diferentele sunt ca e renumita dar si beneficiarii cantinei erau cu mai multe oua. Nomenclaturistii. O sa spun la momentul potrivit.
Si eu am poza cu legatura dintre Dissescu si biserica. E luata din curtea bisericii. Misto. Asa o sa fac si eu legatura.
Lucian, ma scuzi, dar tot nu m-am lamurit cum se face o poza d'asta cu diverse campanii. Adica o faci in photoshop sau mai stiu eu ce, dar cum o faci sa fie link, sa dai click pe ea si sa te duca nu stiu unde. Eu nu ma pricep la html nici sa ma tai. Poate nici nu e vorna de html, deci ar fi ceva in plus la care nu ma pricep.
Stefan, eu le uploadez pe flickr.com Acolo, cand intri pe o poza, ai undeva, sus, All sizes. Daca intri acolo ai poza la diferite mărimi și sub ai codul HTML pe care îl copy/paste unde vrei tu: în articol, într-un widget, etc...
Ahaaaaaaaaaa... Trebuie sa ia cont pe flickr, nu? Ia sa ma uit si eu. Mersi.
Casa pe care o considerati Dvs. postbelica cel mai probabil a suferit mutilatoare simplificari de fatada, in stilul Hanului Rosu (despre care a scris Radu Oltean).
In rest, interesant in continuare, ca mai aflu si eu cum le zice caselor din aceasta zona mult prea putin promovata din Podul Mogosoaiei :)
Clopotnita de la Sf. Vasile cel Mare a fost ridicata (refacuta??) recent. Desi au incercat sa pastreze din stilul bisericii, tot nu mi de pare ok, dar poate sunt prea pretentios.
Aveti imagine de sus cu Casa Disescu si biserica Sf. Vasile, aici (din minunatul meu set):
http://www.flickr.com/photos/raiden2/3167610780/
da, cred ca din cauza mai slabei promovari a acestei portiuni am inceput cu nordul. dar si fiindca sudul avea chestii grele din primii metri
Referitor la colțul cu Orlando, Olariu spune în cartea sa ( în general f. proastă ) că a aparținut Zoiței Cantacuzino, n. Florescu, soția lui Matei Cantacuzino. Datele astea par să corespundă unui Matei din ramura domnească, frate mai mare al lui Gogu, cel de la Grădina Icoanei.
multumim pentru precizari
Daca nu ma insel actuala strada JL Calderon se chema odata Gogu Cantacuzino.
Trimiteți un comentariu