duminică, 28 martie 2010

Calea Victoriei - capitolul 12. ACADEMIA ROMANA

Dupa lupte seculare care au durat 2-3 luni am decis ca e momentul sa pun un nou episod cu Calea Victoriei, serial ce sa-npotmolit la mine, mai exact eu in curtea Academiei. Am tot asteptat sa imi pice ceva, o informatie cu care sa va dau pe spate. Ei bine, raspunsul il stiti, nu a picat asa ceva, in schimb s-a produs scindarea Academiei Catavencu. Unii au ramas academicieni iar altii au decis ca ei sunt din lumea cellor care nu cuVantu. Gura lumii spune ca e mai bine asa pentru noi, cititorii. Eu zic ca ar trebui sa se lungeasca si ziua (nu de lucru) precum si programul de somn.
Pun pariu ca toata lumea stie amanunte tip mizilic – gen cand a luat fiinta Societatea Literara (apoi Academica) Romana, care au fost membrii fondatori si asa mai departe. De fapt pun pariu ca se cunoate si ceea ce am sa scriu eu aici, numai pozele sunt ceva mai interesante, avand in vedere ca trebuie sa le faci din spate sau, printer gratii, din fata. Pentru ca Academia Romana nu vad de ce ar fi mai putin importanta decat Pentagon, Buckingham Palace, Louvre, Piata Tien An Men sau pestera in care cica se ascunde Ben Laden.
Are dreptate Andrei Pippidi cand critica acest sistem cu bariere.
Apropo de domnul Pipidi. Domnia sa sustine ca pe langa o casa Stefan Bellu (fosta Editura a Academiei) demolata de fostul “rejim” in 1964 acolo mai este o casa Cesianu. Cesienii erau o familie instarita a vremurilor apuse care au auvut ceva mai multe case decat Nastase Hadrian. A carui vreme se pare ca a apus. Casele Cesienilor erau in numar de 5. De una s-a ocupat Radu, in unul dintre primele episoade ale acestei serii. De alta urmeaza sa se ocupe tot el, o alta se pare ca a fost in curtea Academiei (a 4-a si a 5-a imi scapa acum).
Cineva, la finalul unui articol al domnului Pippidi, intr-un comentariu, spune ca nu era casa Cesianu ci Cantacuzino. Se pare ca e o umbra de adevar, avand in vedere ca terenul de langa Academie, cel pe care se gaseste azi casa Hristu, apartinea candva Canatcuzinilor. Si atunci ca si astazi – trebuia sa faci cadastrul ca sa vezi al cui este terenul. Inclin sa ii dau dreptate domnului Pippidi (am ajuns eu sa-l girez pe domnul Pippidi...) pentru ca am citit cateva randuri ale lui Mateiu care, intr-un jurnal, spunea ca:
Mă abat prin pasagiul Vilacrosse, intru la Cecil, cer o pereche de ghetre. Neglijentă cusătură; nicăieri nu mai găsesc lucruri perfecte, precum cele dinainte de război. Se fabrică în grabă pentru vulg – bucureştenii trec azi binişor de 500.000, mai toţi mahalagii sau amploaiaţi pişicheri. Mă frec de ei până la Cercul Militar: je bois le calice jusqu'à la lie. --- Intru la Capşa, răsfoiesc gazetele: Titulescu pleacă la Paris pentru discuţii cu Laval. Ia trenul într-acolo şi preşedintele Beneş al Cehoslovaciei. Franţa leagă şi dezleagă; ea va dicta paşii Europei în următorii cincizeci de ani – ţine continentul la respect prin formidabila cavalerie blindată a celor 3000 de chars Renault, noul model Somua, cu tun de calibrul 47. În ce-l priveşte pe Titulescu – nu avansez deloc în contactarea lui. Pleacă mereu prin străinătăţi, ahtiat să-şi procure tone de mobilă veche; asta îi e patima, nu diplomaţia. Mă întreb cum de e omul zilei, cela sent le rance. Un parvenit găunos. --- Parvenitismul e blestemul României, doar parveniţi în politica ei. Azi juvetele ebenist, ieri Take, feciorul lui nea Ghiţă-Şapte Pantaloni; mi-aduc aminte cu greaţă de el – cum a putut pătrunde în selectul club conservator un individ de aşa sorginte? nu e de mirare că mon gaga père îi făcea campanie la votul din 1908. Iar acum ocupă scena progenitura boiernaşului din Tituleşti! Nu mai există politicieni de fineţea şi eleganţa Conului Alecu Marghiloman. Orice învârtit de talia unui Costea Bratu din Fundulea poate conduce România.
Fireste, asta nu are nicio legatura cu subiectul nostru, dar mie mi-a placut. Cat de actual. Ar fi fost si mai bine daca si azi eram tot pe la 500 000. Deci:
28 martie. Vremea bună mă îndeamnă iarăşi la plimbare. Iau în sus strada marchizului de Flers, atent să nu-mi stropesc pantalonii. Port o combinaţie primăvăratică din măsliniu deschis şi gălbuiul mâţişorului de salcie; de la bombeul fin al pantofului la borul subţire al pălăriei sibiene, reuşesc un ton desăvârşit. --- Merg pe jos până la Casa Cesianu, în care se adăposteşte Societatea Academică. De pe la Atheneu mă urmăreşte un roquet cu privirea aţintită asupra ghetrelor mele. Lătrătorul se apropie tot mai mult, vrea să mă apuce de gleznă. Întorc mereu capul, ridic bastonul, încerc să-l ţin la distanţă. N-aş risca să-l lovesc, ar putea sări bucăţele din încrustăturile lemnului. Asta m-ar mâhni peste măsură, nu mai găseşti sidef în Bucureşti. Sunt nevoit să mă refugiez la Nestor pentru a-mi pierde urma.
Clar, nu?
Inchei parafrazandu-l pe Adrian – imaginile vorbesc de la sine (asa e in mod ideal, la mine si imaginile sunt vai de ele). Nu e nimic, in timp cine o sa isi aminteasca? Important e sa iasa la numar.
Mi se lăuda, în motivaţiune, talentul; nu am talent domnilor, îmi vine să le strig, inteligenţă da, am, mai multă decât juriul dumneavoastră luat in corpore. Şi asta voiesc eu a proba – inteligenţa, nu talentul. Talentul îndobitoceşte.

Ultimele insemnari ale lui Mateiu Caragiale insotite de un inedit epistolar precum si indexul fiintelor, lucrurilor si intâmplărilor – in prezentarea lui Ion Iovan, Ed. Curtea Veche, 2008

Nu vreau sa traversam fara sa spun ca in curtea Academiei, ascunsa astazi de betoane, sticla si fite, se afla inca sediul Bibliotecii Academiei Romane, cel gandit de arhitectul Duiliu Marcu, cladire inaugurata la 1937. Pe site-ul oficial al bibliotecii nu se spune asta. Sau poate mi-a scapat mie la capitolul ISTORIC. O cladire incredibila, special gandita pentru ceea ce a fost si mai este.
PS - Trebuie neaparat sa fac o precizare: eu nu am stiut ca volumul cu insemnarile lui Mateiu Caragiale este o farsa. Recunosc. Radu, care citeste critica literara, mi-a atras atentia. Multumesc. Pun aici un citat pe care mi l-a trimis: Cei care nu ştiu ar putea crede că au în faţă un volum de istorie literară, dar asta e o farsă pusă la cale de autor. Ceea ce nu înseamnă că el, volumul, nu musteşte de informaţie istorică şi literară, transcrisă însă de Iovan prin ochii şi gândul marelui său „colaborator“, autorul Crailor de Curtea-Veche... Cartea este o excelentă combinaţie de fapte reale bine documentate şi imaginaţie, o fermecătoare pastişă a stilului „matein“ şi o mostră de roman postmodernist. (Horia Gârbea) Sper ca acel BINE DOCUMENTATE sa acopere si partea care ma intereseaza pe mine.

12 comentarii:

radu spunea...

radu albala a scris cu multi ani in urma o incheiere la romanul neterminat (unii il considera totusi inchis) 'sub pecetea tainei'. i-a pacalit pe niste literati la vremea aceea.

dan spunea...

Pe locul actualei Academii sunt mentionate si alte case in afara de cele ale avocatilor Cesianu: a lui Filipescu "Vulpache", una din casele Bellu, o casa a familiei Slatineanu.
Alte trei case Cesianu sunt: in Calea Victoriei 151, colt cu Sevastopol (casa Filipescu-Cesianu); in Calea Victoriei 174, colt cu Bd Dacia (fosta Legatie Germana, Casino Victoria); pe Str C.A.Rosetti 5, fosta Clementei, vizavi de Muzeul Th.Aman (casa Catargiu-Callimachi-Cesianu).
Ti-ai ales un subiect vast si dificil; felicitari ca l-ai abordat.

Stefan spunea...

Am tot incercat sa gasesc informatii, nu am stat numai sa pice, dar nu am reusit. Numai Crutescu am citit. Acolo nu gasesti prea multe informatii despre ce ma intereseaza pe mine. Este amintita casa Bellu. Pe aia nu o poti nega. Cred ca intr-o imagine din cartea lui apare si asta cu casa Slatineanu, care se vede cumva in spatele Academiei, inspre Pod. Imi pare rau ca nu gasesti arhitectul iar ca sa te duci in Academie sa ceri lamuriri este ca si cum as intra acolo sa intreb daca nu exista posibilitatea sa imi fac lipsa mica la ei in buda.
Acum imi amintesc de celelalte doua case Cesianu. Aia de pe Rosetti de la Narcis Dorin Ion iar cea de-a doua ... parca tot acolo. Doua case Cesianu am spus si eu care sunt - primul nostru episod cu Calea Victoriei, apoi Victoria, o sa se ocupe Radu de ea, iar o a treia in Academie. A patra e cea de pe Rosetti, asa e, in Narcis Dorin gasim despre ea, cred ca am si poze. Dar a cincea?

ADRIAN spunea...

Cladirea modernista din ultima imagine precum si un alt corp si mai modest sunt investigate acum in vederea demolarii. Nu e inca limpede pe care trebuie sa-l demoleze.
E de de spus ca Duiliu Marcu este unul din cei trei arhitecti care a acces in Academie (pe langa Petre Antonescu si Octav Doicescu). Avand in vedere acest aspect, dincolo de faptul ca a lui cladire era chiar valoroasa, este ingrozitor cum Academia a comandat macelarirea operei unui membru al sau. Caci extinderea cu vestibulul gen borcan aplicat pe care l-a facut Romeo Belea nu poate fi catalogata decat ca "mutilare".

Stefan spunea...

Eu am lucrat 2 ani la B.A.R. si pot spune ca sunt parti de cladire care arata jalnic si par ca stau sa cada. Daca privesti te apuca groaza. Numai ca s-a preferat ridicarea acelui "palos". Bun, era nevoie de mai mult spatiu, de ceva mai modern si mai confortabil, nimic de zis, dar sa faci o cladire in stilul Pipera amestecat cu alambicuri de rigips... Nu ma pricep cat de functionala este si daca este special gandita pentru o biblioteca. Banuiesc ca da. Dar intrarea aceea monumental de kitch ce o fi cu ea acolo? Puteau sa bage bani si sa consolideze SI cladirea lui Duiliu Marcu. Cu atat mai mult cu cat, dupa cum spune Adrian, a fost si academician. Nu stiam.

ADRIAN spunea...

Corpul nou probabil ca era si necesar si e si functional (probabil). Nu ma pot pronunta caci am intrat o singura data in acel mic amfiteatru sau cum s-o numi acel spatiu de conferinte. In ceea ce priveste vestibulul de care vorbeam nu cred ca exista nicio justificare.
Stefan, multumesc pentru vizita de la mine. In urma comentariului cu murus dacicus am incercat sa completez cu imagini care sa ilustreze conceptul.

Stefan spunea...

Adrian, asa este, corpul nou era mai mult decat necesar in primul rand din punctul de vedere al colectiilor. Lipsa de spatiu si de organizare isi spusese cuvantul in vechea cladire. Dar de aici si pana la aspectul ala e cale lunga. De aici si pana la distrugerea vechiului sediu iar e cale lunga. Nu distrugerea ci lasarea in paragina. Asa arata cand eram eu acolo. Poate s-a schimbat ceva intre timp. Desi nu cred daca pe aizi se vorbeste de demolare. Mie mi-ar parea rau.
Din cate cred eu acolo ar trebui facute si altfel de schimbari, nu numai de locatie sau de depozitare.

Mădălin spunea...

Pana la urma deci, actualul imobil in care-si are sediul academia, tot nu se stie de cine a fost ridicat, in ce an si cu ce arhitect ?

Stefan spunea...

Noi nu stim. Probabil ca daca se duce cineva la Arhive, si stie si unde sa caute, gasesti. Imposibil.

nicu de la sefeu spunea...

faza e cam asa. bd dacia nu era dacia pe vremuri in zona asta, si pana in anii 70 nici nu a existat prelungirea spre grivita.langa monteoru a fost casa unui cantacuzin(borroczyn scrie vornicu cantacuzino), apoi cumparata de unu moruzi, si demolata in anii razboiului cu numarul 2. langa asta era casa lui alecu bellu ,apoi vechea biblioteca a academiei(?), iar mai sus pana la intersectia cu str moxa de acum urmau doua loturi: al marelui ban filipescu si al lui iordache slatineanu. din astea doua s-a format lotul academiei romane . cladirea academiei romane probabil a fost construita pe fundatiile caselor celor doi(sau e o modernizare?) fiindca pare o struto-camila intre ce se vedea construit la 1846/1852 pe cele doua loturi alaturate(in ce priveste strict cladirea nu stiu deci ce s-a petrecut pana la sf sec XIX cand avem clar varianta actuala). deci casa lui canatacuzino/moruzi/muzeul orasului bucuresti(1929) era cam pe unde trece bd. dacia acum. din cate am vazut lotul casei monteoru/usr era identic in 1895 cu cel din 1991.

Alex_Stef spunea...

Buna ziua. Ordinea este aleatorie. 1. Casa Filipescu Cesianu deținută de Constantin St. Cesianu.
2. Casa din Calea Victoriei 174(fostul Cazino Victoria) deținută de Constantin (Dinu) Cesianu.
3. Casa din C.A.Rosetti 5 construita și deținută de Nicolae St. Cesianu.
Casele deținute de Constantin St. Cesianu și Mitica(Dumitru)Cesianu donate Academiei Romane (mai 7. Se semnează decretul prin care Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice cedează Academiei Române „casele Ştefan Bellu (din Calea Victoriei) cu terenul lor, casele C. St. Cesianu (din Calea Victoriei) cu terenul lor, casele M. St. Cesianu (din str. Sf. Voievozi), casele Zaleski (din Calea Victoriei şi str. Sf. Voievozi) cu terenul lor”.)
4. Casa de pe strada Jean-Luis Calderon (Ambasada Ungariei) deținută de Ioan (Iancu) Cesianu.
5. Strada Vasile Lascăr (Ambasada Austriei) - tot casa Cesianu este dar nu știu cui a aparținut. Posibil Elena Cesianu căsătorită cu Ioan Otetelișanu.

Inchirieri auto Bucuresti spunea...

Imagini de colecctie1