3, chiar 4 blocuri+ 1 vila- arhitect Marcel Iancu. Si un P.S.

Pentru azi, cateva cladiri mai mari proiectate de Marcel Iancu prin aria Piata Unirii- Calarasi- Mantuleasa. Mai intai mergem pe strada Paleologu, unde gasim 3 cladiri alipite, construite de Iancu pentru cumnatul sau, Jacques Costin, avocat si scriitor avangardist. Cea din centru pare sa fi fost cea mai mutilata, si in orice caz mi se pare cea mai banala. Cea din stanga nu suntem foarte siguri ca ar fi creatia lui Iancu, dar pare a fi in stilul lui (ce-i drept, nu unul inconfundabil). Ma intreb daca motivele geometrice scrijelite la nivelul inferior sunt adaugate ulterior. Cred ca nu. Cele 3 cladiri au fost construite pe locul unei case boieresti apartinand familiei Paleologu, pe care Mihail Paleologu, tatal lui Alexandru Paleologu a fost nevoit sa o vanda. Mai multe amanunte se pare ca se gasesc in cartea Breviar pentru pastrarea clipelor. La intersectia Stefan Luchian cu Mosilor este un bloc cu 5 etaje, insemnat cu teribila bulina rosie. Privindu-l atent parca ii dau dreptate tovarasului Ceausescu, apropo de legea lui cu interzicerea inchiderii balcoanelor. Ca si in cazul vilei Solly Gold, si aici exista la intrare o lucrare a Militei Patrascu. Un alt bloc, la fel de tipic pentru perioada respectiva, inca si mai transformat de termopane si inchiderea balcoanelor este de gasit in pietisoara de pe strada Stelea Spatarul, la 2 pasi de Casa Breslelor. Este cunoscut drept imobilul Frida Cohen ( nu am idee cine a fost). In postscriptum vorbim despre postarea lui Raiden in care ne invita sa-i dam o mana de ajutor doamnei ministru (vorba vine, bag si eu o idee despre ea, ca sa ne creasca audienta) pentru a creiona niste trasee turistice bucurestene inedite. Cu multumiri ca ne-a avut in vedere si sperand sa nu repet nominalizari deja facute, iata: 1. Bufetul de la Sosea, actual Restaurant Doina- arh. Ion Mincu 2. Hotelul Triumf- arh. P. Antonescu 3. Palatul Stirbey, Calea Victoriei- arh. Michael Sanjouand 4. Parcul Ioanid 5. Muzeul de arta medievala Minovici- arh. Enzo Canella. Nu e binecunoscuta vila Minovici de la Fantana Miorita (a lui Octav Doicescu si Militei Patrascu, pentru a inchide cercul), ci o a doua casa a familiei, undeva in spatele vilei. Stil gotic englezesc. Poza de pe blogul lui Ovidiu Draghia. Si deja PS-ul a devenit mai lung decat postarea propriu-zisa, drept pentru care ma opresc. Am lepşuit doar cladiri de care nu ne-am ocupat (inca) pe acest blog

Calea Victoriei dupa sistematizare

O imagine foarte utila si interesanta. Plansa in cartea (album) Danei Harhoiu BUCURESTI, UN ORAS INTRE ORIENT SI OCCIDENT.

Casa Constantin Vasiliu-Bolnavu

Cu siguranta ca multi o stiu din vedere, fiind pe strada CA Rosetti la numarul 36, aproape de Administratia Financiara a Sectorului 2, dar nu stiu ce e cu ea, istoricul ei. Cum nici eu nu il stiu. Oricat am sapat nu am aflat pre multe despre ea. O stiam de pe cand eram in liceu, pe atunci era acolo o sectie de reumatologie, daca zic eu bine, oricum ceva legat de sanatate, spital. La putin timp dupa 1989 a luat foc, dar aici putem invoca ori prostia, ori neatentia, dar nu cred ca se vorbea pe atunci despre cunoscuta metoda a zilelor noastre, incendierea in vederea demolarii (desi se zicea la vremea aia ca ar fi vrut sa o achizitioneze Petrica Roman). Dovada este si faptul ca a fost renovata, chiar frumos, cel putin pe afara. Construita la final de secol XIX casa a apartinut marelui filantrop si deputat liberal, Constantin Vasiliu-Bolnavu, ultimul nume fiind, se pare, o porecla devenita renume. Om foarte bogat, liberalul a facut o multime de acte caritabile, una din cele mai cunoscute fiind ridicarea de camine pentru studenti - unul in preajma Palatului Regal. A avut mosii in toata Romania, in capitala, la munte, la mare sau in zone de campie, mosii pentru care urmasii lui se lupta si azi cu statul. Fiica sa, Aurelia, a fost casatorita cu arhitectul Edmond van Saanen Algi, un roman de origine olandeza, cel care si-a pus numele pe cladirea Palatului Telefoanelor, pe cea veche a ASE-ului, alaturi de Cerchez, sau Vila Istrate Micescu. Oricat am incercat nu am aflat cine aste arhitectul casei. Avem cititorii nostri, mult mai intelgigenti decat ai lor, ca sa parafrazam modul de promovare a saptamanalului de moravuri grele - Academia Catavencu, asa ca poate vom afla si o sa reusesc sa completez titlul si cu arhitectul. Pana atunci priviti cateva poze.

3 case- arhitect Marcel Iancu

Nu imi propun aici sa fac o biografie a lui Marcel Iancu sau sa analizez importanta lui in arhitectura moderna bucuresteana. Subiectul ma depaseste, in schimb se gasesc suficiente articole pe internet pe aceste teme. Doar voi trece in revista cateva cladiri proiectate de Marcel Iancu, ajutandu-ma de o publicatie, un pliant (Marcel Iancu- the Beginnings of Modern Architecture in Bucharest, editura Simetria 2008, material nu lipsit de contestari). Primul imobil modernist din Bucuresti ar fi fost casa negustorului de vinuri Jean Fuchs, de pe strada Negustori, casa care exista si azi, construita pe la finele anilor '20. A suferit insa ceva transformari nefericite si fiind destul de retrasa de la strada nu e foarte bine vizibila. O poza mai edificatoare gasim in pliantul amintit. Dupa cum citim, vecinii au fost un pic bulversati la aparitia acestei constructii care era la vremea aceea departe de ideea de casa de locuit. In scurt timp insa, cladiri de acest gen vor umple orasul. Cativa ani mai tarziu, in 1931, aparea imobilul de pe strada Caimatei, cunoscut drept imobilul Clara Iancu. A fost una dintre locuintele familiei, Clara era a doua sotie a arhitectului. Apoi avem o cladire de pe Hristo Botev, datand din 1934 si care a apartinut lui Solly Gold, bancher. Ca si cea prezentata inainte, se afla pe lista monumentelor de arhitectura. Un exemplu stralucit de arhitectura cubista, poate cea mai frumoasa casa a lui Iancu. La o privire superficiala imobilul Solly Gold poate parea banal, fiind departe de spectacolul vechilor case boieresti. Pe mine insa ma incanta aceste jocuri de forme. La intrare exista un basorelief , sau cam asa ceva, al Militei Patrascu. Cum se vede, cele 3 case sunt in aceeasi zona a orasului, asupra careia voi reveni cat de curand.

Casa Elie Radu- arhitect Giulio Magni

Revin asupra lui Giulio Magni, acest expat avant la lettre. S-a nascut in 1859, având un tată istoric de artă si o mamă descendentă a unui arhitect (Giuseppe Valadier). În 1894 a venit la Bucureşti în funcţia de arhitect şef al oraşului. Magni a stat aici 10 ani, timp folosit din plin. Cu ajutorul unui material despre care am amintit şi cu alte ocazii (CD-ul despre Case Vechi din Bucureşti, autori L. Buzoianu, Em. Bădescu) am mai identificat câteva lucrări ale lui. O casă pe care o remarcasem şi pozasem mai demult, fără a şti nimic despre ea până acum este casa inginerului Elie Radu, de pe strada Icoanei colţ cu strada Al Donici. Elie Radu era cu câţiva ani mai în vârstă decât Magni şi e posibil să fi lucrat împreună la câteva proiecte. Dacă aş fi dintre acei bloggeri care se respectă şi sunt respectaţi aş povesti cum cei 2 se aflau într-o zi călduroasă pe şantier, inspectând lucrările şi cum Elie Radu l-a rugat pe Magni să-i proiecteze o casă cum nu s-a mai văzut în Bucureşti ş.a.m.d. Dar fiindcă nu sunt dintre acei bloggeri, vă voi spune simplu, caragialeşte (si iongroşan-eşte) că nu ştiu nici măcar dacă arhitectul vilei nu este cumva Ion Mincu (o singura sursă zice aşa, nici aceea prea convinsă), autor oricum al unei case din vecinătate (casa Lahovari, din curtea spitalului Cantacuzino). Asemănările cu Şcoala Comunală sunt evidente. Casa a fost construită in 1898, imediat după aceea a beneficiat şi de picturi interioare, o parte dintre ele (medalioane reprezentând anotimpurile) îi sunt atribuite, iarăşi cu multe semne de întrebare, lui G.Demetrescu Mirea. Adaug şi câteva poze de pe CD-ul menţionat. Mai întâi vila Elie Radu, aproape neschimbata. Apoi o altă casă pe care am identificat-o: casa inginerului (sau poate era istoricul cu acelaşi nume, membru al Academiei?) Gh Popovici. Casa există încă pe strada Venerei, ascunsă într-o pădurice compusă din 3 copaci frumoşi, astfel ca pozele mele suferă din nou. La fel şi clădirea, căreia i-a dispărut acel turnuleţ, revenit recent la modă într-un stil odios. Nu e cazul de faţă, desigur. post scriptare- am revizitat zona intr-un sezon desfrunzit. iata rezultatele: De Nunţiatura Apostolică (fosta reşedinţă a arhiepiscopului Francisc Xaveriu de Hornstein) nu am îndrăznit să mă apropii (fotografiatul interzis cică!). O găsiţi bine ascunsă pe strada C Stahi, şi merită să faceţi un drum pe acolo. Alte case (de pe Calea Călăraşi, Bd Colţei- actual Brătianu, Bd Regina Elisabeta) au fost foarte probabil demolate. Nu reuşesc să identific această clădire, casa generalului Demostene, a cărei localizare era pe Str Prudenţei (pe un ghid din anii '30 strada cu pricina nu e nici ea de găsit aşa că n-am deloc indicii), sunt convins însă că se va găsi cineva care să descâlcească lucrurile.

Scoala Comunala - arhitect Giulio Magni

Este situata pe Soseaua Kiseleff, la 2 pasi de Biserica Mavrogheni si Muzeul Taranului. Arhitectul este Giulio Magni, despre care a mai fost vorba pe aici cu ocazia unei incercari de prezentare a Bursei de Marfuri. Cladirea dateaza de prin 1896, sau 1906 dupa alte surse. Daca a fost sau nu sediul Scolii de Arte si Meserii (care fusese infiintata cu vreo 50 de ani in urma intr-o cladire din apropiere) nu m-am putut lamuri. In prezent functioneaza ca scoala generala, probabil cea mai frumos amplasata din oras. Magni lasa deoparte aici neogoticismele de la Nuntiatura Apostolica si 'industrialismul' de la Hala Traian, Hala Unirii si Bursa de Marfuri, stilul este inspirat de lucrarile lui Mincu (Bufetul de la Sosea. Oarecum ironic, numele carturarilor care apar scrise sub streasina scolii au drept corespondent nume de podgorii la Bufet). Farmecul cladirii il constituie in opinia mea ornamentele de ceramica smaltuita si turnuletul, care pare un loc interesant pentru chiul de la ore. Din pacate n-am mai avut rabdare pana in noiembrie, poze fara frunzis gasim aici. Iar mai multe despre Magni, cu o lista ampla a lucrarilor sale (din pacate nu stiu cate dintre cladirile bucurestene enumerate acolo mai exista, iar adresele nu sunt foarte clar precizate), aici .....Si totusi, cautand prin pozele mai vechi am gasit si una autumnala. Plus alta de arhiva.

Calea Victoriei 4 - Casa Memoriala George Enescu

In comparatie cu palatul din fata, se afla in umbra acestuia, din cand in cand la propriu, depinde de lumina, si mereu la figurat. Iti trebuie multa vointa sau interes sa mai ai curiozitatea de a vedea si ce este in spatele palatului Nababului. Daca soarta ar fi vrut ca exact aceasta cladire sa fie asezata oriunde in alta parte, la vedere, personalitatea sa ar fi fost mult mai expusa admiratiei. Insa dupa ce casti ochii in sus la toate minunatiile de ornamente, sa revii cu ochii pe pamant si sa faci o comparatie... e greu. Si nedrept. Doua statuete reprezentand ceva artisti, cu costume renascentiste, si o placuta trista cu IN ACEASTA CASA A LOCUIT GEORGE ENESCU dezmortesc putin curiozitatea. Mai mult decat sa intri inauntru scara impunatoare te atrage si de acolo sa privesti putin mai de sus tot palatul. Nu am nici cel mai mic habar care au fost conditiile in care cei doi au ajuns sa locuiasca in acesta casa prevazuta initial a servi scopurilor administrative ale palatului. Intre 1945 si 1946 au locuit cei doi in acest imobil. Pe un blog oficial al muzeului apare informatia conform careia Maruca Cantacuzino lasa prin testament, Palatul si toate cladirile anexe, .... cuiva, in memoria compozitorului, desi in 1947 palatul era confiscat, iar Enescu moare in 1955 iar ea in 1969. Oare o intreba cineva pe ea ce vrea? Am considerat ca e bine sa pun cateva imagini si poate cine intra in curte are putina atentie si pentru acesasta casa.