miercuri, 19 august 2009

Calea Victoriei 4 - Casa Memoriala George Enescu

In comparatie cu palatul din fata, se afla in umbra acestuia, din cand in cand la propriu, depinde de lumina, si mereu la figurat. Iti trebuie multa vointa sau interes sa mai ai curiozitatea de a vedea si ce este in spatele palatului Nababului. Daca soarta ar fi vrut ca exact aceasta cladire sa fie asezata oriunde in alta parte, la vedere, personalitatea sa ar fi fost mult mai expusa admiratiei. Insa dupa ce casti ochii in sus la toate minunatiile de ornamente, sa revii cu ochii pe pamant si sa faci o comparatie... e greu. Si nedrept. Doua statuete reprezentand ceva artisti, cu costume renascentiste, si o placuta trista cu IN ACEASTA CASA A LOCUIT GEORGE ENESCU dezmortesc putin curiozitatea. Mai mult decat sa intri inauntru scara impunatoare te atrage si de acolo sa privesti putin mai de sus tot palatul. Nu am nici cel mai mic habar care au fost conditiile in care cei doi au ajuns sa locuiasca in acesta casa prevazuta initial a servi scopurilor administrative ale palatului. Intre 1945 si 1946 au locuit cei doi in acest imobil. Pe un blog oficial al muzeului apare informatia conform careia Maruca Cantacuzino lasa prin testament, Palatul si toate cladirile anexe, .... cuiva, in memoria compozitorului, desi in 1947 palatul era confiscat, iar Enescu moare in 1955 iar ea in 1969. Oare o intreba cineva pe ea ce vrea? Am considerat ca e bine sa pun cateva imagini si poate cine intra in curte are putina atentie si pentru acesasta casa.

13 comentarii:

Vara Toamna spunea...

Scara e de senzaţie!

radu spunea...

daca nu ma insel, enescu a ales acea casa din modestie

Stefan spunea...

Scara e de senzatie si lipseste aproape cu desavarsire dintre imaginile mele. Era una cu scara mult mai evidenta. Ia sa ma uit.

Vara Toamna spunea...

Te rog! Eu am fost acolo doar noaptea (la noaptea muzeelor) şi nici nu am văzut-o bine...

Stefan spunea...

Iaca!

Lucian Vasile spunea...

Scara avea doar un rol decorativ sau si unul practic?

Stefan spunea...

Da.

Stefan spunea...

Banuiesc ca si una si alta. Nu era ceva iesit din comun, mai mult decorativ, zic eu. Iar pe undeva cred ca se incerca pastrarea unui echilibru cu palatul, vezi partea din spate a palatului.

Victor spunea...

Felicitari pentru initiativa de a scoate in evidenta cateva din bijuteriile ascunse ale Bucurestiului si povestile lor. De abia am descoperit blogul si incet-incet voi parcurge toate articolele.

Stefan spunea...

Multumim. Incercam si noi si altii. Tine aproape ca lustruim si altele.

Raiden spunea...

Am o poza de sus, din conacul mare, cu Casa Mica noaptea.

Stefan spunea...

Misto, bag-o pe flickr si da link.

Raiden spunea...

@ Stefan - no can do, stii prea bine ca pozele de pe flickr au un anumit specific. Ti-o trimit pe mail cand ajung inapoi in Capitala.