Detalii

Si acestea sunt tot pe sub stresini, dar nu mi-am permis sa amestec culorile Azi nu se mai fac case cu fauni sau atlanti care sa le protejeze - probabil ca asta a fost intentia initiala, ulterior devenind elemente de ornament. Poate nici nu se mai poarta, dar mie tare rau imi pare. Fie ca este un balcon de fier forjat, foarte la moda in perioada interbelica, fie ca sunt personaje imaginare sau ornamente geometrice. Toate lasa locul tusei fine a termopanului. Mai multe nu pot sa spun ca judec la cald dupa alegerile europarlamentare. Sa ne uitam putin la astea. Unele vor mai ramane doar aici in scurt timp. Pe strada Spatarului gasiti multe. Sunt case vechi si frumos aranjate.

tot pe sub stresini

un post scriptum la o postare recenta. azi am vazut pe strada polona o casa care se incadreaza la tema respectiva. o cladire cu 2 corpuri din cate am vazut de vis-a-vis. interesanta partea de sus a corpului din dreapta. pictura as incadra-o tot la art nouveau. poze mai bune am gasit pe flickr. plus o declasare(?) semnata de ministrul culturii. adica a dat liber la demolare partiala, ca nu prea pricep?

Raritati 6

CITROEN. Au mai ramas cateva, poate, in tot Bucurestiul. Asta e destul de bine conservata dar nu stiu daca o sa mai fie pastrata avand in vedere ce se intampla in zona, Baia de Fier intersectie cu Baratiei. O sa mai pun cateva imagini cu timp al marilor impliniri si al realizarilor marete Poate o conserva Tariceanu...

Raritati 5

Este singura placuta de genul acesta pe care am vazut-o vreodata - ABONAT SERV. RIDICARE GUNOIELOR. In mijloc banuiesc ca era stema regatului sau, poate, emblema orasului Bucuresti. Placuta este pe un bulevard in Bucuresti. Am sa incerc sa o iau pentru a o reconditiona. Oricum, nimeni nu pare sa dea doi bani pe ea, fiind pe un gard de fier forjat care va fi inlocuit, in scurt timp, de unul de beton, casa e in litigiu. Mai bine o iau eu decat sa ajunga la fier vechi. Neaparat trebuie sa o iau. Nu mai am somn.

Bursa de marfuri

Cunoscuta si drept Vama Bucuresti antrepozite, o cladire pe care probabil multi bucuresteni n-au vazut-o niciodata. De vina este localizarea ei, in partea semi-abandonata a Caii Rahovei, de la Chirigiu spre centrul civic ceausist. Arhitectul este Giulio Magni, italian care a fost intr-o perioada arhitectul sef al Bucurestiului (ne-a mai lasat Scoala Comunala de la Sosea, Hala Traian, Nuntiatura Apostolica). Se pare ca si Anghel Saligny a fost implicat in proiectarea cladirii. Asta se intampla acum vreo 110-120 de ani. Arhitectura industriala, cica asa se zice. Pana nu demult locul era destul de pustiu, dupa cum se vede (poza din ianuarie 2006) Mai nou s-au produs renovari masive, a crescut si o zeita in varf, iar cladirea zice-se ca ar fi folosita ca spatiu pentru tot felul de evenimente d-astea cool-turale. Are si sait! Dat fiind ca targul de sfarsit de saptamana al Muzeului Taranului s-a mutat anul asta chiar in curtea Bursei am avut ocazia sa o vad si pe dinlauntru, unde se vindeau specialitati culinare italo-franceze. Recomand totusi branza rumaneasca in coaja de brad.

La burlane. Casa Niculescu-Dorobantu – Arhitect Grigore Cerchez

Stiu casa asta inca de pe vremea cand eram licean in ultimii doi ani, iar orizontul meu se largea dincolo de Drumul Taberei, Universitate, Romana si curtea scolii sau Gradina Icoanei. Ceea ce m-a atras mereu, ce mi-a atras privirea, erau burlanele. Nu stiu nici acum din ce sunt facute, dar si acum vreau sa traiesc cu impresia ca sunt din plumb. Nu stiu de ce. Sunt extraordinar de frumoase si de bine lucrate. Sunt mai subtiri decat majoritatea, atrag privirea. Mai ales modelul spiralat cu bumbii aia metalici incastrati. Pasiunea pentru case pot spune ca e veche. Imi placeau si atat. Pasiunea documentata e noua. Ocazie cu care pot sa aflu despre fiecare casa care mi-a placut de-a lungul anilor. As fi vrut ca eu sa fiu ala care sterge praful de pe cate o cladire si o scoate la lumina. Nu e asa, si poate e mai bine. Ma bucur ca pasiunea noastra nu e singulara si ma bucur ca munca noastra, atat cat facem, e apreciata. Am gasit informatii despre casa si am inceput sa le pun cap la cap. Sa fac poze a fost ceva mai greu, dar am reusit sa imi rup o jumate de zi si sa acopar 6 sau 7 case. Istoria casei acesteia incepe odata cu istoria familiei Niculescu, Iorgu Niculescu, zis si Dorobantu, fiind capitan de dorobanti, si sotia sa Smaranda. Familia nu a avut multi urmasi, membrii acesteia fiind putini, dar de numele lor sunt legate o multime de lucruri frumoase. Printre care cele doua case Niculescu-Dorobantu din Bucuresti, una pe strada Manu (fosta strada locotenent Dumitru Lemnea) iar alt ape strada Orlando, amandoua proiectate de arhitectul Grigore Cerchez. Ei au mai colaborat si la conacul lui Niculescu-Dorobantul de la Darvari dar si pentru realizarea monumentului funerar de la cimitirul Bellu. Despre casa de pe stada Manu vorbesc acum, iar daca autoritatile ne vor permite cumva, vom avea si un episod despre cea din Orlando – am inteles ca e ambasada; nu am cautat-o inca. Din amintirile mele pe acolo sunt ambasade arabesti, Libia, Siria, parca…. Nu mai stiu. Oricare ar fi e complicat. Casa este construita intr-un stil neorenascentist francez, spunandu-se ca modelul ar fi fost castelul Louis XII de pe Valea Loirei, intre 1896 si 1911 pe terenul pe care sotia omului politic liberal Ilie Iorgu Niculescu-Dorobantu, Tatiana Bratianu, fiica lui Ion C. Bratianu, il primise ca zestre. De altfel, in perioada interbelica aici a fost sediul Partidului National Liberal. Palatul Louis XII Din pacate curtea stramta nu lasa sa i se vada intreaga splendoare si nu ii pune in evidenta potentialul – stil gotic, caramida aparenta, ferestre sculptate in piatra, turnul inalt, acoperis de ardezie, coloanele de piatra de la terase, plafoanele din lemn (se vad putin si la exterior, pe sub arcadele unde azi isi parcheaza gipurile) si garguile de la scurgerile de sus. Cam atat despre casa Niculescu- Dorobantu de la mine. Mai mult din imagini si poate va ganditi sa dati o fuga sa o vedeti. Faceti abstractie de beculetele multicolore care o mutileaza si poate gasiti mai mult decat am gasit eu.