Calea Victoriei: capitolul 9. Casa Lenş-Vernescu - Arhitect Ion Mincu

La jumatatea  secolului al XVIII-lea, in Tara Romaneasca vine un nobil francez din Marsilia, Jean-Baptiste Linchon, ca secretar particular si preceptor al copiilor domnitorului Alexandru Ipsilanti. Se stabileste in Bucuresti si se casatoreste cu o romanca, avand un fiu, pe Filip, devenit Lenş pentru localnici (1789 – 1853). In 1821 el va construi casa de pe Podul Mogosoaiei, casa ce va fi darul sau de nunta pentru Elisabeta Balotescu-Carpinisanu. Era una dintre cele mai frumoase case la ora aceea in Bucuresti, casa ce purta amprenta arhitectilor ce incepusera sa vina din Occident. La 1822 casa va fi cuprinsa de un incendiu, astfel ca va fi nevoit sa o refaca.

Ca si tatal sau va ocupa o inalta functie pe langa domn. Va sta mult in anturajul lui Grigore VI Ghika, iar cand acesta va fi venit pe furis de la Constantinopol, Filip Lenş, isi va aduce si el calabalacul in Bucuresti, iar la 12 iulie (sau 6 noiembrie dupa alte surse, Gh. Crutzescu) 1822 va asista la inscaunarea lui Voda. Filipache Lenş ocupa functia de mare camaras al domnitorului (sau mare vistiernic), dupa ce numele sau fusese inclus pe o lista trimisa sultanului din care urma sa se aleaga primul domn pamantean, dupa 1821, cel ales fiind cel pe care l-a slujit. Filip Lens va muri in 1853 moment in care declinul cladirii incepe sa se produca. Unele surse spun ca in casa au continuat sa locuiasca urmasii sai – Alexandru, Constantin si Ioan. Alte informatii dau casa ca fiind ocupata de trupe rusesti, garnizoana deci,  dupa care aici s-ar fi instalat Ministerul de Razboi. Probabil ca in urma folosirii ei de catre trupele rusesti in timpul Razboiului Crimeei casa nu a mai prezentat interes deosebit pentru urmasii lui Filip Lens si, proprietari fiind, au incheiat intelegere pentru gazduirea ministerului. 

 

 

 

 

 In 1882 un nou incendiu devasteaza casa fapt ce va face ca la 1886 mostenitorii familiei Lens sa o vanda unui om politic important, Gheorghe „Guţă”  DimitrieVernescu (1829 – 1900) jurist, doctor in drept, cu studii facute la Bucuresti si Paris. Este unul dintre cei care la 24 mai 1875 alaturi de Ion. C. Bratianu, Mihail Kogalniceanu, A. Golescu, Alexandru Candiano-Popescu, Anastase Stolojan si altii, isi pune semnatura pe programul care reprezinta actul de nastere al Partidului National Liberal. Programul va fi publicat la 4 iunie 1875 in ALEGATORUL LIBER.

La un an dupa ce achizitioneaza casa Guta Vernescu va lua legatura cu arhitectul lon Mincu pentru reconstructia casei, iar pentru picturile interioare va apela la un alt artist renumit – pictorul George Demetrescu Mirea, cel care va face adevarate alegorii pe tavanul cladirii. In urma lucrarilor, intre 1886 – 1889, casa va fi mult timp cea mai frumoasa de pe Calea Victoriei, un nou punct de atractie pentru lumea buna a Bucurestiului. Vernescu nu a precupetit nici un efort in a face din aceasta casa o adevarata bijuterie, iar spre deosebire de zilele noastre, cei bogati erau si mari consumatori si cunoascatori de arta de bun gust. Ca decoratiuni apar din loc in loc aproape de tavan nume ale unor scriitori celebri, clasici ai vremurilor lor – Seneca, Pascal, Shakespeare, Byron, etc. 

 

 

 

Ajuns la fundul sacului si aproape de capatul zilelor, Guta Vernescu va vinde casa statului roman, iar pana aproape de sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial aici isi vor avea sediul o multime de ministere, ba chiar si Guvernul Romaniei. In 1944 casa este ocupata iar de trupele rusesti, Armata Rosie de data aceasta. Avand in vedere rafinamentul cladirii, aceasta nu va beneficia de un tratament aparte, ci va fi exact cel intrat in tipic – cladirea va fi batjocorita iar picturile murale vor fi in cea mai mare proportie distruse. Si asta doar din amuzament. Din acest moment a parte din aerul aristocratic al casei se va pierde pentru totdeauna. Dupa razboi casa este preluata de guvernul Groza, si iar o multime de ministere si–au avut locul in  cladire. O vreme a fost chiar casa de protocol, adica pentru a cata oara au vazut peretii aceea personaje grobiene, band si mancand porceste? Aceeasi soarta a avut-o pentru o perioada, chiar pana in 1989, Palatul Speyer – casa de protocol a PCR, unde veneau „oamenii muncii” ai partidului si isi luau ceea ce numai lor li se cuvine. In 1990, in urma unei Hotarari de Guvern a guvernului Petre Roman, casa Vernescu devine sediul Uniunii Scriitorilor din Romania.

De aici incepe alt circ. La 10 ani de la acest act se da o alta Hotarare de Guvern, No 740/2000,  prin care cladirea este considerata iar proprietate publica aflata in administrarea Ministerului Culturii, iar USR primeste drept de folosinta pe 49 de ani pentru cladire si pentru 4700 mp (urias!!! Pentru aceasta zona). Apropo, niciodata nu am inteles concesionarile astea pe 49, 39, 99, 29 ani. Zici ca sunt preturi d’alea cu 99 la coada, ca sa creeze false impresii. Avand in vedere ca la mijloc sunt banii de la firma care a inchiriat cladirea si reprezinta Casinoul Casa Vernescu, suma vehiculata la 40 000 euro pe luna, e clar ca nicio parte nu e multumita sa nu ii aiba, si nici sa ii imparta. Instanta a dat castig de cauza in prima faza Ministerului iar la a doua instanta castig a avut Uniunea.

In timp ce cele doua institutii se bat prin tribunale se pare ca a aparut o a treia parte, un pretins mostenitor, care a si gasit sa o vanda contra sumei de 22 000 000 euro. Nu este exclus ca persoana mostenitoare sa fie inventata de firma care administreaza casinoul, Queen Investment INC SRL, firma despre care presa a scris ca a fost implicat si in alte afaceri cu cantec.  Nu despre asta vorbim aici.

Cert este ca in 1993, ne intoarcem in timp, casa a fost supusa unui amplu proces de renovare si restaure, destul de costisitor. Personal nu sunt multumit de aspectul cladirii, exterior, caci in interior nu am avut onoarea, dar va invit si pe voi sa vedeti pozele luate de pe site-ul Casei Vernescu si pentru care le transmit multumiri (sunt cele fara watermark, sunt din interior si mult mai bine facute). Spre deosebire de alte restaurante, care au potenta financiara, s-au ocupat sa promoveze istoricul acestei cladiri, iar site-ul este destul de ingrijit. Pacat cu toate banner – ele alea care ascund o parte din fatada sau sunt atarnate pe gardul proprietatii, el insusi o piesa frumos lucrata si interesanta.

 

 

 

 

 Inchei prin dezvalui un fapt inedit, paranormal, mai ceva ca flacara violeta – cautand informatii despre Guta Vernescu nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca a fost client al celebrei Mame Omida, desi el a murit la 1900 iar Mama Omida (Mother Caterpilar – in engleza) a vazut lumina zilei la 1940.

 

Revin cu o mica, dar importanta precizare, la sugestia indreptatita a Alinei Constantinescu, reprezentant marketing al Casei Vernescu, si anume ca pozele sunt facute de catre Cosmin Hodis (Creative Director & owner Pixelloid). Ma mult, sunt invitat sa pipai cu ochii interioarele frumoasei cladiri. In masura in care timpul imi va permite voi incerca sa raspund pozitiv acestei invitatii pentru care MULTUMESC MULT ALINEI CONSTANTINESCU SI CELOR DE LA CASINO PALACE - CASA VERNESCU.

Inca o casa disparuta: Casa Delavrancea - arhitect Henriette Delavrancea - Gibory

O alta casa cade sub buldozerele Directiei de Cultura Bucuresti si ale Primariei Sectorului 1. Incep sa ma indoiesc serios de bunele intentii ale lui Chiliman si ma intreb pentru ce toata acea fandoseala cu tricou verde - SALVATI PARCUL BORDEI. Sa-l salvam pentru altcineva?

Nu fac acum decat sa semnalez aceasta noua disparitie prin doua articole aparute pe Adevarul si Hotnews.

A proiectat case la Balcic pentru oameni de cultura sau politici - Nicolae Grigorescu, Alexandru Vlahuţă, Octavian Goga, Ion Luca Caragiale, Mateiu Caragiale, Victor Eftimiu, doctorul Paulescu, Ion Pilat, Eliza Bratianu, Mircea Cancicov, s.a. blocuri de locuinte (str. Brezoianu) sau cladiri de interes public - Spitalul Fundeni (Institutul de Igienă şi Sănătate din Bucureşti cum s-a numit pana dupa razboi), Primaria din Balcic precum si Halele Obor.

A fost indrumata catre aceasta vocatie de catre insusi Ion Mincu, prieten al familiei Delavrancea, inca de mica, pasiunea incepand ca joc, arhitectul Mincu jucand rolul de examinator al micutei Henriett. La momentul obtinerii diplomei indrumator i-a fost arhitectul Cristofi Cerchez iar apoi arhitectul Constantin Joja. Octav Doicescu a fost si el printre cei care i-au influentat opera. 

Henriette Delavrancea-Gibory este alaturi de Horia Creanga, G.M. Cantacuzino sau Duiliu Marcu unul dintre arhitectii care au influentat arhitectura romaneasca in sensul modernzarii si imprimarii unui stil aparte. 

Culmea ironiei este ca intre 7 august si  20 septembrie 2009 la Muzeul National de Arta din Capitala a avut loc o expozitie itineranta (urmand sa plece in Bulgaria, la Balcic si la Sofia) cu pictura, schite si planuri arhitecturale ale artistei, expozitie de care s-a ingrijit arhitecta Milita Sion.

Portretul artistei realizat de catre Eustatiu Stoenescu 

Articolul Catiusei Ivanov pe Hotnews:

O bijuterie marca Henriette Delavrancea, condamnata la demolare  

Directia pentru Cultura Culte si Patrimoniu a Municipiului Bucuresti a condamnat la demolare o casa unicat in Bucuresti, facuta de arhitecta Henriette Delavrancea Gibory in stilul celebrelor vile de la Balcic. Este vorba de o vila parter cu etaj aflata pe bd. Aviatorilor, la nr. 92. In loc va aparea un bloc cu patru etaje. 

Avizul prin care se decide demolarea casei  a fost semnat de fostul director al Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu a Municipiului Bucuresti, Eugen Plesca, pe data de 24 septembrie 2009. Proprietarul care a dorit sa-si demoleze casa este Florin Enache, iar arhitectul care a facut proiectul de desfiintare, Molnar Andrei. Coincidenta sau nu, exact in aceeasi zi Consiliul Local sector 1 a aprobat si Planul Urbanistic de Detaliu prin care se aproba in loc construirea unui bloc de patru etaje. Acest proiect a primit aviz de la Directia pentru Cultura cu doua zile inainte. Proiectul pentru Planul Urbanistic de Detaliu prin care se aproba construirea blocului de patru etaje este semnat de firma de arhitectura VELPLAN.

Casa de pe bd. Aviatorilor, nr. 92 se afla intr-o zona protejata. Conform regulamentului de zone protejate, gradul de protectie este maxim: „se protejeaza valorile arhitectural-urbanistice, istorice si de mediu natural in ansamblul lor: trama stradala, fondul construit, caracterul si valoarea urbanistica: sunt permise interventii care conserva si potenteaza valorile existente”. De asemenea, conform studiului istoric intocmit de Cezara Mucenic pentru aceasta casa, valoarea arhitecturala a acesteia este mare, valoarea urbanistica, medie, valoarea de vechime-autenticitate, medie, iar cea de unicitate. medie. Conform legii, daca dintr-un studiu istoric reiese ca un imobil acumuleaza mai mult de doua valori medii, acesta trebuie clasat, nu demolat. Cu atat mai mult cu cat, acesta avea la trei capitole valoare medie si la unul valoare mare.   

Arhitectii despre casa din Bd. Aviatorilor nr.92 

Milita Sion, arhitecta care a studiat opera Henriettei Delavrancea
„Aceasta casa proiectata de doamna Delavrancea este unica deoarece reprezinta o transpunere a stilului de la Balcic in Bucuresti. Este vorba despre acoperisurile plate, despre logii, o mare simplitate a conceptiei si a trasarii, stil care a constituit apogeul in cariera doamnei Delavrancea si care a facut epoca in perioada interbelica, in perioada 1930-1940.

Mi se pare inadmisibil ca acest domn de la Directia de Cultura sa comita o astfel de crima, stergand urmele unei case care in mod normal trebuia declarata monument istoric. In acest moment am facut o lista cu lucrari ale doamnei Henrietta Delavrancea, de a carei opera m-am ocupat, pentru a fi declarate monument istoric. Inteleg ca evenimentele acestea mi-o iau inainte. Si distrug o contructie pe care noi o consideram de mare valoare. Oamenii care fac asemenea lucruri ar trebui destituiti imediat. Nu au ce sa caute intr-o institutie de cultura si sa hotarasca asupra patrimoniului. Intrebare: pe cine a consultat cand a dat aviz de demolare? Uniunea Arhitectilor si Ordinul Arhitectilor din Romania sper sa protesteze cu vehementa si sa opreasca acest act de distrugere a patrimoniului arhitectural romanesc. O a doua casa ca aceasta nu exista in opera doamnei Delavrancea si nu exista nici in general.

In acest moment suntem in curs sa deschidem o expozitie in incinta palatului regal cu tema: arhitectura doamnei Delavrancea la Balcic in anii 1930-1940. Aceasta actiune urmareste sa stabileasca o zona de protectie in jurul caselor construite de Henriette Delavrancea la Balcic. Mi-e rusine ca ma lupt pentru patrimoniul romanesc in afara granitelor, cand noi, in Bucuresti, il distrugem cu mare voiosie”.  

Dan Marin, vicepresedintele OAR Bucuresti
“Din pacate, mult mai mult ca in alte parti, la noi nu exista nici un respect pentru cladiri; sunt succesiv transformate si prost intretinute, in asa fel incat, nu dupa multi ani, imaginea lor sufera foarte mult, devenind uneori de nerecunoscut. Maltratate, cladirile pierd multe din calitatile initiale si in final sunt declarate fara valoare si demolate. Intr-o anumita masura, asta este si situatia casei Prager, sensibil modificata astazi; numai ca in acest caz, lucrurile sunt mai grave. Studiul istoric a relevat existenta unor valori care, insumate, ar fi permis clasarea ca monument a cladirii si ar fi permis, prin restaurare, revenirea la imaginea ei initiala. Dar Directia pentru Cultura a Muncipiului Bucuresti – institutie teoretic subordonata Ministerului Culturii – a ignorat complet studiul si pe 24 septembrie 2009 a acordat aviz favorabil demolarii, actionand cu premeditare. Ar fi putut face cunoscuta solicitarea de desfiintare a cladirii, discutand-o cu Comisia zonala Bucuresti a monumentelor istorice, a carei sedinta a avut loc pe 25 septembrie 2009; nu a facut-o insa, pentru ca stia ca aceasta se va opune.

Traim in continuare intr-o realitate absurda si schizofrenica: la data cand “aparatorii”  legali ai patrimoniului bucurestean semnau avizul de demolare, imaginile casei de pe Bd. Aviatorilor 92 erau expuse - alaturi de imaginile intregii opere arhitecturale a Henrietei Delavrancea – la Muzeul National de Arta al Romaniei, in cadrul expozitei retrospective a arhitectei!” 

Henriette Delavrancea - Gibory este unul dintre cei mai valorosi arhitecti romani din perioda interbelica. Cele mai renumite constructii facute dupa proiectele ei sunt: resedinta generalului Rasoviceanu, Primaria din Balcic, vila “Lupoaica” a lui Nae Ionescu, planurile Pavilionului Granicerilor din ansamblul regal si ale vilelor lui Ion Pillat si Elisa Bratianu, toate din Balcic. “O mare doamna aceasta arhitecta! Cladirile proiectate de ea sunt cu totul deosebite, o imbinare intre nou, modern si vechi, neoromanesc. Cu cat sunt mai greu de gasit aceste cladiri, cu atat sunt mai valoroase. Henriette Delavrancea a fost o adevarata artista”, a spus despre ea arhitecta Milita Sion.

Articolul Ralucai Curtean si Simonei Soare pe Adevarul

Bucureşti: Casă veche de 100 de ani, dărâmată în trei zile

Un imobil interbelic construit în stilul celebrelor vile de la Balcic a fost demolat, deşi Ministerul Culturii s-a opus. Astăzi au fost puşi la pământ şi ultimele camere ale casei, considerată o bijuterie arhitecturală. ONG-urile spun că vor cere reconstruirea imobilului, exact aşa cum a fost.

Sâmbătă dimineaţa, la ora 8.00, o echipă de muncitori cu buldozere s-a prezentat la adresa Bulevardul Aviatorilor nr. 92 şi a pus la pământ mai bine de jumătate din casa cu etaj, construită în stilul celebrelor vile de la Balcic.

S-au oprit abia pe la prânz, când mai multe ONG-uri şi repezentanţi ai ministerului Culturii au intervenit, solicitând ajutorul poliţiei pentru a stopa continuarea demolării.

Muncitorii au revenit duminică dimineaţa, deşi casa fusese înconjurată de maşinile ONG-iştilor. A fost nevoie de o ameninţare cu bombă şi de intervenţia poliţiei pentru a salva măcar o parte din ceea ce a fost considerată o bijuterie arhitecturală.

„Am auzit o bubuitură. Am crezut că este cutremur. Am chemat Poliţia şi Jandarmeria. Nu vă puteţi imagina ce praf  era în momentul demolării. Avem maşinile pline de moloz“, a spus unul dintre vecinii din zonă. Azi-dimineaţă, la ora 5.00, s-a auzit din nou zgomotul excavatorului.

„Am chemat imediat poliţia şi după aproximativ o oră nu s-au mai auzit excavatoarele. Îmi pare rău de această casă! Nu era foarte deteriorată, nu trebuia demolată. În plus, era de patrimoniu“, spune Iulia Marinescu, care locuieşte lângă imobilul demolat.

Clasat monument istoric prea târziu

Casa, deşi aflată în aria de protecţie a două monumente, unul dintre ele fiind parcul Herăstrău, a fost demolată în baza unui aviz dat de către Eugen Pleşca, fostul director coordonator al Direcţiei de Cultură Bucureşti.

„Casa de pe Aviatorilor nr 92 era în aria de protecţie a două monumente şi avizul ar fi trebuit să vină de la Comisia Naţională a Monumentelor Istorice şi nu de la Direcţia de Cultură“, ne-a declarat Petre Guran, consilierul ministrului Culturii.

În baza avizului dat de Direcţia de Cultură, Primăria Sectorului 1 a eliberat autorizaţia de demolare. Purtătorul de cuvât al instituţiei, Alexandru Ichim, a declarat că autorizaţia a fost emisă în baza tuturor avizelor eliberate de instituţiile responsabile.

Ministerul Culturii, sesizat asupra abuzului, a declanşat procedura de clasare a imobilului cu câteva zile înainte de începerea demolării, însă nu s-a ţinut cont de ea.

„Această procedură proteja casa. Nu aveau voie să se mai atingă de ea până când nu era clar statului ei“, ne-a declarat Nicuşor Dan, preşedintele Asociaţiei Salvaţi Bucureştiul.

Pe de altă parte, Eugen Pleşca, cel care a semnat avizul de demolare, spune că imobilul nu era clasat ca monument istoric. „Ministerul Culturii trebuia să ne anunţe că acesta este monument istoric. Eu am procedat corect“, se apără Pleşca.  

„Ministerul Culturii trebuia să ne anunţe din timp despre intenţia de clasare a imobilului“

Eugen Pleşca semnatarul avizului de demolare.

 Articole pe aceeasi tema:

Jurnalul National

Gandul

Evenimentul Zilei

Iata ce scrie pe site-ul institutiei despre misiunea pe care si-o propune.

Prezentare

                       Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional a Municipiului Bucureşti este un serviciu public deconcentrat, cu personalitate juridică, al Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional. Direcţia îndeplineşte, la nivelul municipiului Bucureşti, atribuţiile Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional  în domeniul culturii şi artei, al cultelor, al protejării patrimoniului cultural naţional şi al valorificării şi dezvoltării elementelor ce definesc identitatea culturală a colectivităţii locale.

                       Activitatea Direcţiei este condusă pe plan local de către prefectul municipiului Bucureşti, în conformitate cu prevederile  art. 4, alin. (1), din Legea nr. 340/2004 privind prefectul  şi instituţia prefectului - republicată

                     Direcţia este organizată şi funcţionează potrivit prevederilor art. 16,   alin. (1) şi (2) şi ale art. 17 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 9/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi în conformitate cu legislaţia română în vigoare .

Principalele atribuţii :

1. îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional;

2. colaborează cu autorităţile administraţiei publice şi cu instituţiile specializate pentru protejarea şi punerea în valoare a bunurilor din patrimoniu cultural naţional şi aplică în acest sens prevederile legale în domeniu;

3. participă la cererea autorităţilor abilitate şi împreună cu acestea, la acţiuni de control al respectării legislaţiei privind dreptul de autor şi drepturile conexe;

4. avizează, potrivit legii, înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea instituţiilor publice de cultură şi a aşezămintelor culturale care funcţionează sub autoritatea consillilor judeţene sau locale;

5. finanţează, în condiţiile legii, programe, proiecte şi acţiuni culturale;

6. sprijină, în condiţiile legii, activitatea organizaţiilor neguvernamentale şi a altor persoane juridice de drept privat cu activitate în domeniile culturii şi cultelor;

7. iniţiază şi sprijină, în condiţiile legii, acţiuni de revitalizare a tradiţiilor şi obiceiurilor locale, a ocupaţiilor specifice tradiţionale, de formare a specialiştilor şi meseriaşilor în domeniul artizanatului şi meşteşugurilor tradiţionale;

8. editează sau sprijină, în condiţiile legii, publicaţii de specialitate şi de informare în domeniul culturii şi artei;

9. solicită şi primeşte, în condiţiile legii, în nume propriu sau în numele şi pentru Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Cultural Naţional, de la autorităţi ale administraţiei publice, de la instituţii publice şi de la persoane juridice de drept privat cu activitate în domeniul cultural, al artelor şi informării publice, date şi documente necesare pentru exercitarea atribuţiilor ce îi revin;

10. controlează respectarea îndeplinirii obligaţiilor de plată a contribuţiilor la Fondul Cultural Naţional, în condiţiile şi la termenele stabilite prin lege;

11.îndeplineşte, la nivelul municipiului Bucureşti, atribuţiile Ministerului Culturii şi Cultelor în domeniul cultelor ;

12. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de ministrul culturii, cultelor şi patrimoniului  naţional.

 Cateva imagini edificatoare:

CALAUL

ALGORITMUL, BATA-L VINA

CATEVA SUGESTII DE LA DIRECTIA PENTUR CULTURA BUCURESTI. ENJOY...

CASA DEMOLATA

*pozele sunt de pe www.adevarul.ro si www.ziare.com

Casa Pompilu Eliade- arhitect Henry Susskind

O casă aflată probabil la finalul vieţii. O găsiţi pe Splai, lângă Podul Hasdeu. Am remarcat-o de multa vreme, de când troleibuzul 91 întorcea acolo. Un aspect mai puţin obişnuit, de castel. Construcţia se pare că ar data din 1907. Iat-o mai întâi într-o poză făcută acum 4 ani. Despre arhitectul cu nume amintind de un autor de best-seller nu am putut afla decât că a mai construit ceva case prin Bucureşti, posibil sa nu mai existe nici una. Despre Pomipliu Eliade, criticul literar mort la puţina vreme dupa ridicarea clădirii aflăm mai multe amănunte de la Andrei Pippidi. Articolul e scris acum 4 ani, când casa tocmai fusese vândută. Mă întreb dacă locatarii de azi sunt cei care au cumpărat casa atunci, mă cam îndoiesc. Sau or fi luat-o pe 2 lei şi atunci se explică oarecum degradarea accentuată din ultimii ani. Într-o discuţie pe yahoo groups, Silvia Colfescu spunea că B P Hasdeu, prieten cu Pompiliu Eliade a făcut câteva sugestii privind planurile casei (un hol octogonal, probabil corespunzând turnului). O oarecare asemănare cu Castelul Iuliei Hasdeu exista. Imaginile cu detalii parcă accentuează sordidul. Şi încă n-am pozat rufele puse la uscat şi geamurile sparte. La sfarşit, o imagine de arhiva, de pe CD-ul adesea citat. Gardul e acelaşi. P.S. Augustin Ioan, Dilema, nr 318 Există o casă în maniera Vilei Rotonda a lui Palladio, dar mult mai recentă, care pare părăsită, la intersecţia Splaiului Independenţei cu Podul Hasdeu. Pare părăsită acum, sau locuită, poate, de fantomele unor bătrîni. E într-o stare complet derelictă, dar tocmai stranietatea arhitecturii ei mă impresionează. O văd zilnic în drum spre casă. Este, cred, cea mai atipică locuinţă din Bucureşti, cea mai de neîncadrat stilistic şi, totodată, foarte elegantă în tipologia ei. Dacă e să aleg o singură casă din Bucureştiul vechi pentru a fi cu orice chip păstrată şi pusă în valoare, pe ea aş alege-o.

Biblioteca Nationala a Romaniei (Palatul Bursei)- arhitect Stefan Burcus

Cartierul bancar din centrul orasului este in prezent o arie plina de contraste. Ma voi ocupa azi de o parte luminoasa a acestuia- cladirea Bibliotecii Nationale. Aceasta se afla la intersectia strazilor Smardan, Doamnei si Ion Ghica, intr-o piateta poate un pic cam meschina pentru a-i pune in evidenta distinctia. Locul pe care s-a construit cladirea, a carei prima destinatie a fost aceea de sediu al Bursei a fost donat de ministrul industriei, Ioan Lahovary. Anterior, in acea zona se afla o cladire apartinand clucerului Barcanescu. In 1907 s-a organizat un concurs in vederea edificarii Palatului Bursei, castigator fiind proiectul arhitectului Stefan Burcus (1871-1928; alte contributii: catedrala ortodoxa din Galati, Palatul asa numit 'al lui Tepes' din Parcul Carol). Constructia a inceputi in mai 1908, inaugurarea s-a facut pe 23 (27 din alte surse) mai 1911. Stilul este cel neoclasic francez, cu pilastri si coloane in stil corintic. De acoperis s-a ocupat Alexandru Dimitriu, cel cu omul de arama si cu cavalerul de pe Primaria Sectorului unu, ex-Verde. Sculpturile exterioare (sau poate doar cea de pe fronton?) sunt realizate de Emil Wilhelm Becker (1881-1952), sculptorul Curtii Regale (el este si autorul monumentului din piata Valter Maracineanu, pe latura de est a Cismigiului, al unor decoratiuni la Mausoleul din Marasesti, al unor sculpturi pe fatada Universitatii Bucuresti etc). Sculptura de pe fronton infatiseaza Industria si zeul Mercur, cu un caduceu in mana. Caduceul este folosit din antichitate drept simbol al comertului si este de multe ori confundat cu bastonul lui Esculap. Din articolul Siminei Stan din Jurnalul National (4 aprilie a.c.) care ne-a oferit multe informatii aflam si numele altor contributori: antrepriza de constructii a lui Luigi  Forabosco si Domenico Costa (corectat!), arhitectii Toma Dobrescu si I G Mayer si inginerul G Constantinescu. Cladirea a fost incepand cu 1955 sediul Bibliotecii Centrale de Stat/ Biblioteca Nationala a Romaniei. Ceausescu n-a mai apucat sa mute Biblioteca in sediul pe care il pregatise, pe langa Piata Unirii, dar poate cel pe care tara il va alege peste 3 zile o va face.