Mă întorc în urmă cu doi ani. Poate nici atât. Sau poate mai mult? Am făcut mari eforturi (nu fizice) să pătrund în curtea interioară a Palatului Kiseleff (Şoseaua Pavel Kiseleff 13-15). Şi nu am intrat pe oriunde ci pe poarta din spate, în curtea din spate.
În sfârşit, am pozele! Dar ce fac cu ele? Ce scriu? Ce a fost aici? Ce se afla aici înainte de clădirea aceasta? Atât ştiam – că este fostă reşedinţă regală, că a fost renovată şi i s-au mai adăugat corpuri după planurile arhitectului Grigore Cerchez. (Narcis Dorin Ion „Bucureşti – În căutarea Micului Paris”). Ştiu un singur om care ar fi putut să îmi dea mai multe informaţii - Puiu Bădescu. Mi le-a dat. Informaţii pe care le-am găsit mai apoi, alături de altele, în albumul (tot al) lui Narcis Dorin Ion „Reşedinţe şi familii aristocratice din România”. Nu vreau, Doamne fereşte, să diminuez rolul cuiva. Am convingerea că fiecare are ce învaţa de la celălalt si fiecare a venit cu informaţii interesante. Eu vreau sa vin cu imaginile. Pe net prea multe nu se găsesc. Iar pentru acest privilegiu, acela de a fi putut sa intru şi să fac poze, trebuie să mulţumesc celor de la ING BANK care mi-au permis accesul, precum şi celor care asigurau paza.
Locul precum şi casa aşa cum arata iniţial au aparţinut familiei Candiano-Popescu.
Imagine din albumul „Reşedinţe şi familii aristocratice din România” - Narcis Dorin Ion
Candiano-Popescu nu este doar strada aia pe care trebuie să ajungem, cei cu carnet de şofer, aunci când trebuie să îl recuperăm sau, în cazuri mult mai neplăcute, să încercăm sa recuperăm automobilul furat. Candiano-Popescu a fost un personaj privit cu interes în manualele de istorie din perioada Ceauşescului (în mod greşit, zic eu – din punctul lor de vedere). De ce atâta interes? Păi pentru că domnul Candiano-Popescu, zis si Alexandru (Săndel între amici, posibil), este cel care a pus bazele mişcarii antidinastice – REPUBLICA DE LA PLOIEŞTI. De aici şi denumirea de republicani pe care o mai au ploieştenii. Poate mai multe detalii ne dau prietenii noştri din Ploieşti. Cel mai frumos spus despre mişcare găsim la nenea Iancu. Cine vrea să înteleagă:
“Eram la Lipănescu-n grădină de vreo câteva ceasuri. Uraganul entuziasmului creştea mereu, când o onoare nenchipuită veni să-l ridice la paroxism. Prezidentul - el, în persoană! - urmat de un adiutant, veni să viziteze petrecerea noastră populară şi să spargă o oală cu poporul lui. Marele om ne zise câteva cuvinte. Era încântat de purtarea bravilor săi ploeşteni, cari au ştiut ca totdeauna să se sacrifice pentru libertate. A fost un fanatism; o furie! Oalele toate de pământ, căciulile-n sus şi "Ura! Vivat Republica!" Prezidentul a plecat, luând cu dânsul pe Stan Popescu, poliţaiul... Încet-încet, cu ultimii cârnaţi, cu ultimele fleici şi oale, se strecură şi poporul martir... Probabil cheltuiala frugalei gustări populare rămase să fie trecută în viitorul buget al Republicei.”
Iată şi câteva insemnări ale lui Carol despre ce a fost atunci:
"Localitatea cea mai agitată din toată ţara sunt Ploieştii; trebuie să se ia măsuri energice ca să nu se sape acolo o mină, care s-ameninţe întreaga ţară.".[…] "“8/20 august […] Noaptea trecută a izbucnit un fel de revoluţie la Ploieşti; s-a luat cu asalt cazarma dorobanţilor[…]s-a declarat principele detronat, proclamând pe generalul N. Golescu locotenent provizoriu şi pe Ion C. Brătianu ministru de război ad-interim! – Deputatul, căpitanul Candiano-Popescu, care era capul mişcării, în calitatea sa de nou prefect al judeţului, a dat ordin pentru concentrarea trupelor![…]liniştea a şi fost restabilită de trupe după 24 de ore – […] Când principele Carol află că însuşi generalul Golescu[…]a fost arestat, trimite îndată pe unul dintre aghiotanţii săi să i-l aducă […] principele crede în fidelitatea generalului şi-l pune în libertate […] Ion Brătianu a fost arestat la Piteşti. Numărul arestaţilor e de vreo 20; contra celor mai mulţi nu se vor putea aduce dovezi, pentru că elevii lui Manzzini, nu dau niciodată ceva scris de la ei. […] Armata, ca şi mai înainte de altfel, s-a purtat foarte bine în această împrejurare".
Deşi actor cu rol important în Republica (ba chiar şi în detronarea lui Cuza), în mai 1875 numele său apare pe platforma program ce a constituit naşterea Partidului Naţional Liberal, în 1879 este pentru câteva luni prefect al poliţiei iar apoi, între 1880-1882, adjutantul regelui Carol I. Politicianul român ştie să se adapteze. Atunci şi acum, ca să amintim iar.
Terenul şi casa, astea ne dor pe noi, au fost achiziţionate de către Constantin “Costică” Iarca, moşier, om politic liberal, deputat şi fost primar al Buzăului, un susţinător al unificării celor 3 colegii electorale şi, deşi mare proprietar de terenuri, un susţinător al independenţei politice a populaţiei rurale, “scoaterea electoratului de sub influenţa guvernului” – la cateva zile, probabil şi cu un mic sprijin adus de un discurs al său plin de asemenea idei, izbucnea răscoala din 1907; căci emanciparea politică insemna şi împroprietărire, ori guvernele conservatoare nu impărţiseră destule hectare.
Nu cred să fi stat prea mult cu ele pe cap, terenul şi casa, pentru că la 1909 sunt achiziţionate de familia regală, probabil pe filiera unui membru al familiei Filotti, Traian Filotti, aghiotant al prinţului moşternitor Ferdinand. Acest Traian era frate cu un anume Nestor Filotti căsătorit cu o membră a familiei Iarca, sora lui Costică, Alexandrina Iarca.
Transformarea casei este opera arhitectului Grigore Cerchez.
De cand a fost achiziţionată de către Casa Regala a României si până a fost rechiziţionată de comunisti in casă (palat) au locuit 4 capete incoronate: principele Carol (viitor al II-lea), o vreme moştenitor doar al prinţului moşternitor Ferdinand (1914-1925), soţia sa Elena a României (1925-1930), Mihai I Marele Voievod de Alba Iulia (1930-1940) si, pentru puţin timp, sora regelui Carol al II-lea, prinţesa Elisabeta. (Narcis Dorin Ion „Bucureşti – În căutarea Micului Paris” şi Narcis Dorin Ion „Reşedinţe şi familii aristocratice din România”).
Transformarea de astazi, aspectul pe care îl afişează, nu ştim cui se datorează. Părerea mea personală e că se putea şi mai bine, chiar daca reabilitarea (cum a spus Raiden la o emisiune) a fost făcută acum cca 15 ani.
În prezent în Palatul Kiseleff este sediul central al bancii ING. Iar dacă cineva se intreabă de ce nu am mai scris e bine să afle că eu m-am operat la picior iar Doctorul a vegheat asupra mea. Ocaziune cu care îi mulţumesc iar.
.jpg)
15 comentarii:
Eu m-am nascut in casa de langa palat, pe str. Barbu Delavrancea, si locuiesc acolo de 36 de ani.
Cand eram mic in aceasta cladire functiona clubul Ambasadei Sovietice.
Curtea interioara era foarte eleganta si vara se tineau multe petreceri acolo. Noi copii din jur primeam tot felul de dulciuri de la diplomati care venau la aceste petreceri, receptii etc.
Apoi, cam prin 81/82, a fost transformat in camin studentesc. Cu acest prilej s-au construit niste anexe si au fost gasite ramasitele mai multor legionari executati isi ingropati acolo.
Deci nu doar comunisti se pricepeau la asemenea lucruri...
Pe la inceputul anilor 90 a fost preluat de ING si, pentru prima data, restaurat si consolidat asa cum trebuie.
De mentionat mai este faptul ca palatul nu a fost nationalizat, ci donat Ministerului Invatamantului de rege dupa ce matusi-sa sa mutat in Palatul Herastrau. Acest lucru s-a petrecut in timpul razboiului.
Interesante detalii. Cum ati gasit articolul? Ma intereseaza daca ati cutat ceva anume si ati ajuns aici.
Deci nu a fost nationalizat. Eu asa am citit. Si totusi ce s-a intamplat cu el (imobilul) cand au venit comunistii? Nu pot sa cred ca a ramas la Min. Educatiei (ceea ce tot nationalizat putem sa spunem ca e).
Urmaresc blog-ul dv de mai mult timp, pur si simplu din interes pentru istoria Bucurestului. Am ajuns la el printr-un link de pe alt blog de istorie, cred ca era "Bucurestii vechi".
Eu nu stiu ce s-a intamplat cu palatul imediat dupa ce au venit comunisti.
Presupun ca, fiind folosit de Ambasada Sovietica, palatul a fost trecut la protocol sau, fiind ulterior camin studentesc, poate a fost pur si simplu inchiriat de catre Ambasada de la Minister.
Zona a avut o istorie interesanta si in ultimi ani ale comunistilor.
De exemplu, peste drum la cca. 100m locuia Gheorghe Apostol, prieten bun a bunicul meu, pana la moartea sa acum 11 ani. Tin minte ca bunicul l-a ajutat sa redacteze scrisoarea celor 6 chiar la noi in sufragerie (avea masina de scris).
Alta poveste interesanta era cea a lui Nicu Ceausescu si a Dincai Mizil:
Cam prin 1980 s-a cuplat Nicu Ceausescu cu Dinca Mizil, fata ministrului. Ei stateau la 2 case dupa palat.
Din cand in cand, Nicu se certa cu Maica-sa si se "refugia" la Mizili. Apoi urma marele show: Tanti Elena venea cu 3-4 masini pline de Securisti, se oprea in fata casei lui Mizil si tipa ca o tata, cu mainile in brau, sa iasa Nicusor de la "Jdauca aia imputita". Este foarte adevarat: Poti sa scoti omul din mahalaua, dar niciodata mahalaua din om...
Sper ca nu va deranjeaza faptul ca am adaugat niste amintiri personale, dar eu sunt de parere ca nu neaparat cladirile si zonele sunt de mare interes istoric (decat din puntul de vedere arhitectonic si estetic) ci personajele care au trait in ele si le-au dat viata.
evident! multumim foarte mult chiar!
Nu ne deranjeaza. Din contra, sunt extrem de folositoare.
Un oras prinde viata si prin ceea ce s-a construit in el. Fireste ca omul sfinteste locul. Amandoua sunt importante.
Din păcate Bucureştiul îşi sacrifică istoria pe zi ce trece. Astfel de clădiri, în loc să fie un domeniu patrimonial românesc bine întreţinut, ca parte din istoria României, sunt deseori lăsate în paragină pentru a ajunge calamitate şi a putea fi demolate. Câteodată există, din când în când, şi un mic noroc prin care astfel de imobile sunt renovate. Alteori, nu...
Foarte interesant blogul! L-am descoperit azi si cred ca o sa il urmaresc forever! :D
Multumim mult.
'Deşi actor cu rol important în Republica (ba chiar şi în detronarea lui Cuza), în mai 1875 numele său apare pe platforma program ce a constituit naşterea Partidului Naţional Liberal'
Păi de ce 'deși', doar nu era să se facă conservator ?
E scris ceva gresit?
Buna seara,
Ar putea fi o confuzie cu casa Candiano-Popescu de Cristofi Cerchez de pe strada Rabat colt cu Modrogan? Acum aceea ne apare pe jumatate fata de poza veche (reprodusa din Narcis D.Ion), dupa un bombardament...
Ipoteza Cristofi Cerchez o am de la nepoata arhitectului, confirmata si in cartea lui Silviu Dragomir, `Un Bucuresti mai putin cunoscut`, aceeasi atribuire C.Cerchez.
Oana
Am gasit cateva detalii interesante despre Palatul Kiseleff, aici: http://printesamarthabibescu.blogspot.com/2016/01/
Trimiteți un comentariu