Calea Victoriei 6. Casa Trubetzkoi- Nenciu

Sa mai inaintam cativa metri, si sa salutam prezenta (vis-a-vis de casa Dissescu) unui bloc interbelic, construit in 1934 pe locul casei Racovita. Pozele de mai jos sunt facute in 2006 si 2009. Dupa cum se vede, in 3-4 ani s-a mai creat un mic spatiu locativ, sus, pe colt, stricand aspectul fatadei, oricum compromisa mai inainte prin acea pseudo-mansardare. Din pacate, blocul e pe lista bulinelor rosii.

Mai departe, dupa intersectia cu strada Gh Manu dam de un loc viran pe care pana nu de mult era Ministerul Economiei Nationale (arhitect Arghir Culina) si pe care, vorba lui Mihai Stanescu (parca), se va construi un cartier de case boieresti din secolul 19. Un articol amplu despre aceasta cladire a scris Raiden. Pe cealalta parte a caii Victoriei , la coltul cu Gh Manu este o casa misterioasa. Ii zic asa fiindca nu am aflat mare lucru despre ea, iar ce am aflat e confuz. Am gasit poze in care e prezentata drept casa Cleopatra Trubetzkoi, ceea ce sigur e o confuzie cu cladirea vecina. Gh Crutzescu nici nu o pomeneste in enumerarea constructiilor de pe Calea Victoriei. George Potra o identifica drept Casa Faca (fosta Legatia Italiei). Tot casa Faca este insa numita de mai multi autori si Casa Trubetzkoi (casa Manolache Faca-Trubetzkoi-Nenciu ar fi denumirea ametitor-completa). E posibil ca familia Faca sa fi detinut un teren mai intins asa incat ambele case sa le fi apartinut (plus casa Manu, care urmeaza pe aceeasi parte a Caii si care a apartinut unui Ioan Faca). In asteptarea unor lamuriri, cateva imagini:

Urmeaza Casa Cleopatra Trubetzkoi, construita in primele decenii ale secolului 19.

Se pare ca primul proprietar a fost paharnicul Manolache Faca. Cleopatra Trubetzkoi (n. 1786?- d. 1880 sau 1878) era fiica lui Constantin Ghica (frate cu Grigore IV Ghica si Alexandru Ghica, conducatorii Tarii Romanesti imediat inainte si imediat dupa Pavel Kiseleff) si a Ruxandrei Cantacuzino. A fost casatorita cu printul Serghei Trubetzkoi, dintr-o familie nobiliara rusa si a locuit in Rusia pana la moartea sotului, in 1840. Tot in 1840 ar fi achizitionat casa de pe Calea Victoriei, care a devenit un loc de intalnire pentru intelectualitatea epocii. Printre invitatii uzuali era Cezar Bolliac, care i-a dedicat urmatoarele versuri (reproduse din George Potra- Din Bucurestii de ieri, Editura stiintifica si enciclopedica, 1990):

Iubită d-o capitală şi în cercuri adorată

Prin spirit, prin ştiinţă în toate şti domni!

Clăcaşii ţi se închină cu inima curată

Şi bardul priveghează cununi a-ţi împleti

Suna cunoscut? Vi se pare. Comparatiile nu-si au locul. Dupa moartea printesei (1878 sau 1880) casa a fost cumparata de un negustor (apunea epoca nobilimii, bag de seama), Nenciu, care si-a lasat initiala pe fronton.

Fiica lui, Nica, a fost o femeie mai agitata de felul ei, a avut 3 soti (cred ca la vremea aia era destul de mult: Petrache Gradisteanu, Al Djuvara, Th Capitanovici) si a iubit la nebunie luxul (toata lumea evoca faptul ca isi schimba zilnic captuseala trasurii, in functie de culoarea rochiei). Dupa moartea ei casa a devenit sediul Asistentei Sociale, apoi al unor institute ale Academiei. In jurul anului 1900 au fost făcute câteva picturi interioare, copii dupa Boucher. Ceva de genul asta: (sursa) Si fiindca resedinta Cleopatrei Trubetzkoi a intrat in istorie in primul rand prin faptul ca acolo a concertat Franz Liszt(pe la 1846-47), incheiem muzical: