marți, 26 octombrie 2010

Casa Ion Mincu - Arhitect Antonio Gaetano Burelli (Ordinul Arhitectilor din Romania)


La foarte mică distanţă de una dintre cele mai celebre clădiri ale lui Mincu, Şcoala Centrală (de Fete), unde am învăţat şi eu, se găseşte Casa Ion Mincu. Deşi membru fondator al Societăţii Arhitecţilor Români, creator al stilului naţional românesc şi un prolific architect (Casa Nicolae Petraşcu,Casa Monteoru, Casa Vernescu, Casa Lahovary, Bufetul de la Şosea, Scoala Centrala de Fete, etc ), Ion Mincu a ales drept locuinţă o casa ridicată de un alt architect, Antonio Gaetano Burelli, întâlnit si româneşte – Găetan (sau Găitan) dar si englezeşte – Burelly. Acest fapt - casa de la un alt arhitect, cred eu, confera o urma de ironie, mai ales prin prisma a ceea ce traim astazi, intregii poveşti. Casa este un model tipic pentru a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu parter ridicat, ferestre ce dau la stradă, cu o curte interioară mică. 







Nu atât aspectul său architectural cât cei care vor ocupa locuinţa de-a lungul vremii vor face din această construcţie o casă celebră. După Gaetano Burelli, casa va fi ocupată de Ion Luca Caragiale si apoi de Ion Mincu. Voi reveni asupra acetui aspect privindu-i pe locatari. 

Deşi încă păstrează aspecte ale stilului Art Nouveau,  amprenta lui Mincu este vizibilă atât la exterior – ferestre înalte si inguste (cu monograma arhitectului: Ion E? Mincu)


ornamente (butoni) smălţuite sau elementele din lemn frumos decorate, 






cât şi la interior, atât cât am putut să vad şi să citesc pe site-ul OAR (de exemplu balustradele masive din lemn) instituţie ce îşi are sediul în această casă pe care a achiziţionat-o în 2003 sau 2005 chiar de la urmaşii arhitectului. 


Imagini provenite de pe site-ul Ordinului Arhitecţilor din România  (cu mulţumiri)

Amprenta lui Mincu o găsim şi aici ca şi la alte lucrări ale sale – Casa Iacob Lahovary (Spitalul Cantacuzino, azi) casa pe care o transformă la comanda membrului Partidului Conservator, Şcoala Centrală de Fete, sau pavilionul românesc de la Paris, din 1889 – Expozitia Universală, devenit apoi, 3 ani mai târziu, Bufetul de la Şosea. Toate conţin elemente de arhitectura vernaculară dar si elemente de policromie, influenţă a arhitecturii franceze (Mincu studiase arhitectura la Ecole de Beaux-Arts din Paris). Tot la interior se găsesc şi picturile decorative realizate de către G. Demetrescu Mirea, pictorul cu care Mincu mai lucrase la casele Vernescu sau Nicolae Petraşcu. 


Imagini provenite de pe site-ul Ordinului Arhitecţilor din România  (cu mulţumiri)

Foarte multe se pot spune despre Ion Mincu. Să încerc şi câteva cuvinte despre Antonio Gaetano Burelli. Face parte din contingentul de „venetici” care a venit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea mai ales dupa instaurarea lui Carol I. A deţinut calitatea de arhitect şi inginer al oraşului Bucureşti (anii 1853, 1856 şi 1858) perioadă în care „indică reparaţiile de trebuie făcute la clădirea gimnaziului Sf. Sava.” (Cezara Mucenic – Bucureşti, un veac de arhitectură civilă.  Secolul XIX). In mai 1876 este pomenit, de data asta Burelly, in catastifele cu membri ai Socieatăţii de Arhitecţi şi Ingineri.
La 5 octombrie 1864, Alexandru Ioan Cuza semnează decretul de înfiinţare a Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti, al cărei prim director a fost Theodor Aman. Cursurile vor incepe abia in decembrie 1865. Profesori de pictură erau Th. Aman si Gh. Tăttărăscu, profesor de sculptură era Karl Stork iar la arhitectură, aţi ghicit, Gaetano Burelli. Tot cu Storck va colabora pentru expoziţia universală de la Paris, 1867, când unul dintre exponate a fost o machetă din lemn al bisericii Mănastirea Curtea de Argeş, sculptură realizată de Karl Storck după schiţele lui Burelli, care a avut şi „un proiect de restaurare a mănăstirii Curtea de Argeş” (Adrian-Silvan Ionescu – Mişcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea).
Burelli vine in ţară cu mai multe neamuri ale sale – in 1858, in catastiful mănăstirii Mărgineni apare semnatua lui Petre (Pietro?) Burelli, inginer hotarnic, mănăstire unde secretar este Luca Caragiale, tatăl viitorului dramaturg. Legăturile celor doua familii nu se opresc aici. Gaetano Burelli avea si 3 fiice, Alexandra, Eugenia şi Ecaterina Burelli, mari amatoare de viaţă mondenă, mai ales prima, remarcată de către lumea bună la balurile date de Theodor Aman. 

Imagine luată de pe site-ul http://commons.wikimedia.org (tot cu mulţumiri)

Caragiale se despărţise de Maria Constantinescu, cu care lucrase la Regia Monopolurilor de Stat, şi cu care avea un fiu pe care îl recunoscuse ca fiind „fiu natural”, nimeni altul decât Mateiu Caragiale. Se pare ca întâlnirea celor doi s-a produs la un spectacol al Teatrului Naţional. Restul este legenda, e plin internetul de relatia lui Ion Luca cu fiica celebrului (!) arhitect sau artist (din artist a devenit si actor – probabil pe considerentul ca un arhitect este un artist, la fel si un actor; de ce sa scrii arhitect când poti să scrii artist şi de ce să scrii artist când poţi să scrii actor. Iata cum a devenit Burelli actor pe internet). De asemenea aflam că au avut şi două fete, moarte prematur, sau tinere, un băiat pe care îl chema ca pe tatăl său. Ei bine, se pare că şi ei au stat in această casă, care pe la 1890 intră în posesia lui Ion Mincu. Casa de la intersecţia Mercur (azi Pictor Artur Verona) 19 si Pitar Moş va fi in două rânduri renovată si reparată, la achiziţionare iar apoi la 1900. Aici a şi murit artistul (actorul?) Ion Mincu. 


Închei cu 3 imagini cu un locatar care nu ştiu daca a cunoscut pe Caragiale sau pe Mincu, dar sunt convins că ar fi vrut să o facă dacă ar fi avut ocazia, atât de curios pare. Pozele cu el au cam 2 ani jumate. Sper că e bine şi azi. 




 Iată cum m-am grăbit eu să închei când încă nu era cazul. Aflat în vizită la Cărtureşti am mai tras o fugă şi la casa cu pricina. Mereu e loc de ceva nou. Am cateva imagini cu interiorul curţii, ceva uşi originale, ceva ferestre*. Poate o să vină si rândul lor la publicat. Am plecat,  am (re)venit după care mă pregăteam să retrag definitiv pe ziua de azi. Când, ce să vezi? Închiei şi eu în stil de show rock:

Ladies and gentlemen, Ion has left the building. Na, ce să mai zici?


* mulţumiri celor care erau in cladire, în special domnului Iulian, nu ştiu numele de familie

5 comentarii:

alexandru mircea spunea...

Am fost inauntru acum mai multi ani, cand restaurea era pe cale de finalizare, si mi-a placut mult. Fresca (poate era al secco, nu mai tin minte) lasata la vedere e foarte faina, asa, cu urmele trecerii timpului pe ea. Apoi am fost in aripa noua, cea paralela cu strada, unde sunt birourile, bucataria, dependintele: totul foarte eco, lemn, piatra, var alb impecabil, etc. Tot atunci am aflat ca vor sa cumpere si jumatatea de casa dinspre Pitar Mos, sa o reunifice cu restul si s-o restaureze in consecinta. Am fost in Septembrie la Bucuresti si cand am trecut pe acolo n-am observat nici un progres vizibil, din punctul asta de vedere.

Stefan spunea...

Se pare ca au intrat pe ultima suta de metri cu inceperea restaurarii. Sper ca asta e si motivul disparitiei medaliei cu arhitectul. Sper. Partea de pe Pitar Mosu este plina de materiale de constructii. Ce am observat, dupa ce am pozat o fereastra din curte este ca toate cele de la exterior sunt facaturi. Ornamentele celei de la interior m-au convins. In plus cred ca mult de munca vor mai avea la lemnaria stresinilor.
Pe site OAR se pare ca multi au pus mana de la mana ca sa achizitioneze casa, deci nici cu restaurarea nu va fi ieftin. Fiind si monument cred ca necesita multi bani, fiid nevoie de materiale si tehnici speciale.

Romulus spunea...

Am semnalat şi noi pe blogul Prietenii Şcolii Centrale acest articol. Mult succes în continuare, faceţi o treabă foarte bună.
http://scoalacentrala.wordpress.com/2010/10/27/despre-casa-ion-mincu-pe-blogul-bucurestii-noi-si-vechi/

El Desdichado spunea...

Foarte misto articolul. ;)
Totusi eu ca matein am resimtit o usoara ranchiuna fata de familia asta.:D

Anonim spunea...

Din ce stiu, Burelli a avut doar 2 fete, Alexandra casatorita cu IL Caragiale si Maria, casatorita cu AT Laurian. Tocmai legatura cu familia Laurian face ca la un moment dat I Mincu sa locuiasca in aceasta casa deoarece si el se inrudea cu aceasta familie.