Calea Victoriei - partea 16: Palatul Monopolurilor de Stat (arhitect Duiliu Marcu) si sediul Petrom (arhitect GM Cantacuzino)

 Mosesc bucatica asta de Cale de vreo 2 luni. Am reusit intr-un hei-rup demn de invidiat sa fac pozele, impreuna cu alte nu stiu cate case pe care le am in vizor, am reusit sa aranjez pozele, ceea ce parea la un moment dat destul de costisitor (timp), ba chiar am reusit sa fac si textul in linii mari si tot degeaba. Nu stiam cum sa incep. Inapoi pe Calea Victoriei? Asa scriem mereu. Si o sa mai tot scriem, ca-i lunga rau.

Incerc il ajut pe Radu, care a tras mai mult pentru acest subiect, si caruia ii cer scuze ca il tin, eu cu comoditatea mea. Voi spune cateva vorbe si ceva mai multe imagini despre Palatul Monopolurilor de Stat precum si despre sediul Petrom, urmeaza subiectul lui Radu, iar el, despre Palatul Stirbei dupa care incep blocurile. Aici este primul nod. Pana acum am mers continuu. Pe aceeasi linie: case, boieri, oameni politici, architecti cu nume greu.

Arhitecti cu nume greu avem si in acest episode. Si ce nume… - Duiliu Marcu si G.M. Cantacuzino.  Primul imobil despre care as fi vrut sa spun este Palatul Monopolurilor de Stat – architect Duiliu Marcu. Dar nu mai spun nimic. A facut-o deja Raiden si a facut-o foarte bine. Cititi articolul lui dupa care pun si eu cateva poze si am rezolvat-o. Nici ca se putea mai bine. Multumesc, Raiden. 

Trec pe partea cealalta, mai scad un numar (vorba vine, scad multe, pentru ca P.M.S. se afla la 152 iar Petrom este la 109), cu unul mai aproape de inceputul Caii Victoriei – va mai aduceti aminte, noi am inceput cu sfarsitul, inceput care va fi si sfarsitul acestui serial la care ne-am inhamat.

O cladire cu un stil eclectic(?), pe undeva aducand aminte de palatale societatilor bancare ale primelor 3 decenii ale secolului 20 datorita decoratiunilor fatadei principale, dar semanand si cu apasatorul sediu de minister socialist. Sediul Petrom – arhitect G. M. Cantacuzino. Poveste despre aceasta cladire gasiti si aici, la Armyuser. Si lui ii multumim.

 

Inceputa in 1945 si finalizata 10 ani mai tarziu, in plin avant catre societatea socialista. Probabil ca nu s-au pastrat intru totul planurile initiale, fiind vorba de cea mai mare schimbare, in rau, care a avut loc in Romania – instaurarea comunismului. Este posibil ca asa cum a gandit-o initial sa nu mai fi reprezentat cu cinste idealurile marete ale comunismului, fie si in materie de arhitectura. Ba mai mult, in 1948 este arestat si inchis la Aiud dupa care sentita va fi de 5 ani munca silnica. Si unde era macinata elita intelectuala daca nu la Canal? 

 

Daca ar fi fost sa fac aceasta cladire separat, sa nu o integram in serialul Calea Victoriei as fi ales un titlu mai neconformist putin. Tinand cont de circumstantele de astazi, apele in care se scalda aceasta cladire (ca tot sunt inundatiile la moda), interesul pe care il starneste, atat casa cat si subiectul (mediatizat la un moment dat) as fi ales numele potrivit mai degraba unei povesti. Este vorba de procesul pe care 3 domni cu sange albastru, 3 printi, l-au inceput cu balaurul (statul romanesc) aflat in cardasie, zice-se, cu mafia imobiliara. Mafie despre care toata lumea vorbeste dar nu a vazut-o nimeni. O fi frumoasa? O fi cu par? E chelioasa? Ranjeste? Nu o vedem dar face numai rele.

Si cum ar putea fi numiti 3 "printi" (Constantin Emanoil Basarab Brancoveanu, Mihail Basarab Brancoveanu si Serban Cantacuzino - insusi fiul arhitectului, urmas al celebrei familii a Cantacuzinilor) care incearca sa lupte cu nedreptatea, din pacate pentru ei, fara succes? Fiecare in parte este un cavaler al tristei figuri. Fara sa aiba macar armura lui Don Quijote, lipsiti de ajutorul sufletistului Sancho Panza, plecat sa culeaga capsuni in Spania, sau zidar in Italia, dar la fel de inimosi ca omul din La Mancha, de aproape 10 ani se bat cu morile de vant.
Cam asa stau lucrurile pe scurt - cineva de la guvernarea Romaniei, nu conteaza cine, nu conteaza care guvern, stim tara, a trecut o cladire ce fusese nationalizata, aflata acum in administrarea RAPPS ( Regia Autonomă a Patrimoniului şi Protocolului de Stat), din proprietatea statului in prorpietatea unei societati comerciale ce urma sa se privatizeze. Este un procedeu mult mai vechi si mai des intalnit mai ales prin talcioc - cu masini furate. I se schimba de atatea ori prorpietarul ca e posibil ca cel la care se gaseste pe moment chiar sa fie unul de buna credinta. Desi numai eu sau domniile voastre, cititorii, am putea sa fim de buna credinta, calitate care ar inceta in momentul in care am detine un asemenea imobil. E sine qua non. Dupa indelungi dezbateri in instanta s-a hotarat ca trecerea imobilului in proprietatea statului este ilegala. Mostenitorii au cerut sa li se retrocedeze, terenul precum si imobilul, cerere care a fost respinsa. Aici cred eu ca a intervenit morganatica mafie imobiliara. Deci statul nu mai are ce sa le dea, ca nu e al lor iar Brancovenii si Cantacuzinii ar trebui sa primeasca actiuni la Fondul Proprietatea, asa cum se intampla cu toti cei ca ei. Ce frumos suna - printul Brancoveanu si-a ridicat azi certificatul de la Fondul Proprietatea sau printul Serban Cantacuzino a mai facut o tranzactie de scucces cu Comcereal Fundulea SA (se gaseste in lista RAPPS).
Numai ca si asta e cu cantec. Improprietarirea cu actiuni la FP se face daca nu se mai poate retroceda - cladire de interesa national sau public (nu e cazul) sau cladirea nu mai exista (iar nu e cazul). RAPPS nu detinea in propietate aceasta cladire.
Si asa cum spuneam, cu desele schimbari de proprietari, se pare ca grupul Austriac OMV care acum detine imobilul, ar vrea sa il vanda, in felul asta aruncand pisica la altii. Pare un soi de “never-ending story”. Numai ca aia  s-a terminat cu bine. Sa vedem si aici..