Am citit recent despre aceasta casa: "o lucrare mai putin expresiva si mai putin cunoscuta". Nu o sa ma apuc eu sa contrazic pe cineva, dar pentru mine este destul de expresiva. Mai putin cunoscuta, da, asa e. Nici (macar) eu nu auzisem despre aceasta casa dar dupa ce am vazut-o si am fotografiat-o, atat cat s-a putut - este chiar vizavi de consulatul Croatiei sau ambasada Slovaciei, iar prin zonele astea politistii stiu un singur lucru: USOR CU APARATUL PE LANGA AMBASADA (CONSULAT) am incercat sa aflu cat mai multe despre ea. Martor este si Adrian, l-am intrebat si pe el. I-am gasit numele intamplator asa ca nu stiu de unde si pana unde Matilda.
Foarte interesante sunt elementele din lemn.
Foarte interesante sunt elementele din lemn.
Care este valoarea ei ca lucrare de arhitectura nu stiu exact, Alexandru Clavel a facut si mai valoroase (vezi colaborarea de la Casa Dissescu) dar la cate case mai avem noi in Bucuresti care sa aduca aminte de vremuri mai bune, cred ca merita o atentie deosebita.
Cu atat mai mult cu cat interioarele (plafoane, pereti, cartuse si panouri ornamentale, stucaturi, etc) se pare ca sunt opera lui Stefan Luchian. In nicio biografie a lui Luchian nu este mentionata aceasta lucrare dar descoperirea unei semnaturi pe unul dintre cele 8 panouri pictate - semnatura si o data, 1897, descoperire facuta dupa aparitia acestor lucrari biografice, pare sa sustina ideea ca a lui este pictura din casa, desi ca executie nu seamana cu nimic din stilul sau din acea perioada.
In aceeasi carte, ITINERAR INEDIT PRIN CASE VECHI DIN BUCURESTI, Petre OPREA, 1986, Editura Sport Turism, scrie autorul ca "Inceputa inca din primele zile ale lunii martie 1897, constructia VILEI MATILDA, de pe strada Otetari numarul 2, era gata catre sfarsitul verii. [...] Pana toamna tarziu, cu exceptia perioadelor ploioase, Luchian a parcurs pe velociped drumul dus si intors zilnic, dimineata si seara, din soseaua Kiseleff, unde locuia intr-o spatioasa vila, adjudecata cu un an inainte la o licitatie publica." Eu stiam ca Luchian a fost baiat sarac, dar el avea casa la sosea, ba chiar si velociped, adica sa fim seriosi, rupeai gura targului, mai ales ca in Bucuresti aparusera in urma cu nici 30 de ani. Sunt oameni care nici in ziua de azi nu isi permit bicicleta si, vorba aia, se faceau si la Tohani. Parca biciclete faceau aia...
La adresa Otetari 2 astazi figureaza un Club Central de Sah – Bucuresti. Asta e bine. Portarul de la Liceul Spiru Haret zicea ca “e ceva cu filmu”. Cine stie ce naiba a vazut si el. Ia sa vedem noi:Cu atat mai mult cu cat interioarele (plafoane, pereti, cartuse si panouri ornamentale, stucaturi, etc) se pare ca sunt opera lui Stefan Luchian. In nicio biografie a lui Luchian nu este mentionata aceasta lucrare dar descoperirea unei semnaturi pe unul dintre cele 8 panouri pictate - semnatura si o data, 1897, descoperire facuta dupa aparitia acestor lucrari biografice, pare sa sustina ideea ca a lui este pictura din casa, desi ca executie nu seamana cu nimic din stilul sau din acea perioada.
In aceeasi carte, ITINERAR INEDIT PRIN CASE VECHI DIN BUCURESTI, Petre OPREA, 1986, Editura Sport Turism, scrie autorul ca "Inceputa inca din primele zile ale lunii martie 1897, constructia VILEI MATILDA, de pe strada Otetari numarul 2, era gata catre sfarsitul verii. [...] Pana toamna tarziu, cu exceptia perioadelor ploioase, Luchian a parcurs pe velociped drumul dus si intors zilnic, dimineata si seara, din soseaua Kiseleff, unde locuia intr-o spatioasa vila, adjudecata cu un an inainte la o licitatie publica." Eu stiam ca Luchian a fost baiat sarac, dar el avea casa la sosea, ba chiar si velociped, adica sa fim seriosi, rupeai gura targului, mai ales ca in Bucuresti aparusera in urma cu nici 30 de ani. Sunt oameni care nici in ziua de azi nu isi permit bicicleta si, vorba aia, se faceau si la Tohani. Parca biciclete faceau aia...
P.S. In Anuarul "Socec" al Romaniei-mari, vol. I apare ca locuind la aceasta adresa (1925) Generalul Artur Vaitoianu, la vremea aceea Ministrul Comunicatiilor.
.jpg)
24 de comentarii:
Am fotografiat si eu acum un an aceasta casa frumoasa de langa Biserica Otetari, banuiam epoca in care e construita, dar nu-i stiam arhitectul.
Cat despre Luchian, s-a nascut intr-o familie prospera; tatal era maior inca din anul nasterii lui, prin 1870. Iar cand la varsta de 20 de ani a plecat la studii la Munchen si apoi la Paris, nu cred ca a plecat cu bursa, fiindca nu era cazul, ci din banii familiei. Mai tarziu nu stiu cum a stat cu banii, oricum, a mostenit ceva.
Velocipedisti mai faimosi decat Luchian, in anii dinainte de 1900 sunt Delavrancea si Vlahuta, dar mai ales Macedonski. In perioada aceea velocipedistii bucuresteni aveau un club al lor; in fiecare duminica dimineata se intalneau in fata Hotelului Union, de unde porneau in grup spre destinatia programata.
Noi am invatat la vremea noastra istorii si istorioare mai mult sau mai putin adevarate, romantate si cu iz de obideala - poporul roman asuprit, artistii care sufereau pentru popor (si alaturi de el), Stefan Luchian sarac. Asa a fost si filmul. Am citit despre el ca a murit cam sarac dar asta e posibil si din cauza bolii. Nu ma pricep. Dar cred ca era ceva si sa ai velociped dar si sa stai la Sosea.
Hai bre Stefane, n-ai vazut filmul cu Caramitru si Maria Ploae, nu stiai ca avea velociped?
Am intrat in casa asta de multe ori, daca eram mama omida faceam si sute de poze, ca nu ma oprea nimeni
Luchian a mostenit o avere bunicica, pe care a papat-o destul de repede. Pentru Luchian, cele mai bune cercetari le gasiti in cartea asta: http://www.librarie-virtuala.ro/product_info.php?products_id=956
Am citit-o mai demult dar nu tin minte vreo mentiune despre decoratiile respective.
@Jerome
Sa inteleg ca esti sahist. Nu pricep ce vrei sa zici cu aia cu mama omida. In casa poate puteai sa faci foto pana iti ies ochii, dar de afara e mai complicat. Sau poate am eu ghinion de nesansa si se iau toti de mine cand ma vad cu aparatul. Radu poate sa confirme. Ieri am facut cateva poze pe Mihaileanu si am pozat un capat de burlan care semana cu o garguie, mai damboviteana. Si m-au luat unii ca cica ii pozez casa lui Basescu. Eu nu stiam ca acolo e casa lui moment in care astia, afland, au inceput sa rada si sa zica SANCHI. Eu chiar nu stiam. Acum stiu.
Filmul l-am vazut, dar nu mai tin minte. Stiu doar ca am vazut varianta intreaga pe bulgari si acolo, spre deosebire de TVR, aparea una in curul gol. La televiziunea noastra nu ai fi vazut o buca... neam.
@Alexandru
In cartea pe care am mentionat-o ala chiar spune ca descoperirea a fost facuta dupa ce au fost scrise biografiile lui Luchian. Jerome care a fost de sute de ori in casa poate sa confirme existenta semnaturii.
Am vrut sa spun ca daca aveam capacitatea de a prevedea viitorul (adica daca eram mama omida) as fi stiut ca peste ani o sa intru pe un blog din ashtia si atunci as fi facut poze, ca sa nu credeti ca bat campii.
Si in legatura cu problemele pe care le ai cu pozatul, iti mai aduci aminte ce spuneam, zi-le ca esti profesor la arhitectura (zi-le ca e cladirea aia unde minerii cocoshau studenti si legionari si barbosi) sau ca esti spion.
acu vreo 5 luni eram pe o pasarela in
otopeni si faceam poze avionului. nau sar, iu kent, au sarit pe mine un militian si o fatuca.
se pare ca n-am mecla de roman, ar iu sirias, le zic, uer za fac rauts zet ai em not alaud, iz eni militari obgectiv end ai dont nau, pliz, let me, mai san uil bi veri praud.
asa ca stefan, vezi ca peste 2 saptamani sunt in bucuresti, ia-ma cu tine si sa-mi spui daca nu-ti place
Aaaaaaaa... asta era cu mama omida. Eu nu cred ca bati campii, te cred ca ai intrat in casa aia. Am inteles eu gresit cu facutul pozelor. Nu stiu cata fata de strainez ai tu dar se pare ca un roman nu se poate sa aiba aparat foto asa ca d'aia te-a abordat in engleza.
Nu stiu daca ma duc la pozat, dar tu vino in Bucale. Ati promovat?
cand a venit Franz Josef in Bucuresti s-a construit o tribuna pe terenul aflat pe strada Brezoianu colt cu Bd. Elisabeta. Terenul era viran si acolo functiona o "scoala de velocipede" (1896 anul dosarului) :). am dat intamplator peste asta in arhive ...
De unde stiti ca autorul este Alexandre Clavel, e placuta pe casa? Intamplator a trebuit sa particip la o inregistrare TVR despre casa Storck din V. Alecsandri care este facuta de Clavel. N-am stiut sa dau peste mai multe date despre acesta, in afara de cunoscuta relatie cu Cerkez la casa Dissescu. Cred ca am spus o serie de aberatii, sa vad ce iese dupa montaj ...
Adrian, eu informatiile le am din carti sau de la oameni care se pricep, in general arhitecti. Nu am vazut nicio placuta pe casa. Nici nu m-am apropiat prea mult de casa, fiind cu steaguri la intrare pur si simplu imi este lehamite sa mai am de dat explicatii la cate un idiot care ar putea sa ma intrebe de ce fac poze. Am stat numai pe trotoarul de vizavi, pe oricare parte m-as fi aflat eu tot vizavi eram.
Este posibil sa ma insel (am o varza in pozele pe care le tot strang ca ma apuca si groaza) dar cred ca blocul de pe Lascar Catargi, ala construit in trepte, cu mai multe scari, de unde incepe Povernei, este tot al lui, sau a colaborat. O sa caut semnatura de pe bloc. Emanuel Puiu Badescu spune ca nu si-a luat niciodata examenul de ... titularizare (ca sa zic asa) ca arhitect. Nu stiu de unde are informatia.
Adrian, stii cumva daca I D Berindey a avut un fiu. Banuiesc ca a avut ca eu am gasit cateva semnaturi pe cladii I Berindey Fiu. Asta este, nu?
Da a avut un fiu care semneaza pe cladirea din Batistei unde functioneaza Inalta Curte de Casatie si Justitie. Dar si pe o cladire de pe strada Ion Ghica nr. 5 daca nu ma insel.
credem ca si pe berthelot, la 2 pasi de popa tatu
Pe mai multe - Pe Dacia, pe Ion Bodgan.
@ADRIAN
Pe care anume din cele 4 colturi ale intersectiei lui Brezoianu cu Bd Elisabeta se gasea scoala de vepocipede la 1896?
@Dan: Nu stiu nu rezulta clar din document dar in 1895 numai coltul cu clubul austro-ungar era construit. Cred ca pe locul hotelului facut de Arghir Culina, cel cu beraria Gambrinus gresit identificata de cineva :)
Max Lichtendorf era petentul ...
am gafat, scuze dar era tarziu innoapte, ostenit pregateam sa inchid pravalia ... clubul austro-ungar e langa primarie, multumesc lui Dan ca mi-a atras atentia.
ca efort de penitenta va trebui sa dedic un post subiectului ...
Se numeste Matilda fiindca ea era proprietara si se presupune ca era atunci amanta lui Luchian, de unde si plafoanele pictate de acesta.
Locuiesc intr-o casa pe strada Otetari de la iceputul anilor '80. Nici o data nu am intampinat vreo problema cu pozele prin zona. In plus, peste drum este liceu iar copii nu s-au sfiit niciodata sa faca poze si nici nu am auzit sa ii opreasca cineva. In perioada aceia casa era plina de chiriasi iar proprietareasa de atunci locuia la demisol cu iesire in curte prin lateral, spre str Italiana. A inchiriat casa Federatiei de Sah si au fost mutati toti chiriasii iar casa a fost renovata. Mai tarziu s-a mutat Comitetul Olimpic Roman. Si mai tarziu, dupa '90, dar nu mai tin minte bine cand, propietareasa a vandut casa fundatiei Romania de Maine iar ea s-a mutat intr-un apartament in zona. In casa nu se vede vreo activitate dar are in permanenta asigurata paza. Probabil ca acei paznici, influentati de stapanii lor de origine cam securista, si-au dat importanta cerand sa nu se faca fotografii. Casa este intradevar foarte speciala si probabil ca daca nu ar fi fost evenimentele din'89 ar fi cazut si ea victima loviturilor bilelor uriase de otel, cum s-a mai intamplat si prin zona si prin tot Bucurestiul. Si ca sa completez si informatia despre generalul Vaitoianu, in cartea de telefoane din'34, tot el figureaza ca locatar. In rest, multumiri pentru articol. V
Istoria lui Clavel e și acum un mister, chiar și pentru noi, care am mai rămas din familia lui. Din ceva documente rămase reirese că nu a putut finaliza studiile de arhitectură la Munchen din motive financiare, motiv pentru care nu a avut drept de semnătură și s-a asociat mai mereu cu cineva pentru realizarea unor proiecte.
„Prin anii 1906 – 1909 s-a bucurat de concursul material al unui binevoitor (din familia de Lenche Slătineanu) care i-a fixat o bursă trimițându-l la München pentru studii. Aci rămâne numai până în 1909 din cauza morții neașteptate a binevoitorului său.
Reîntors în țară a lucrat mult timp în birourile arhitectului I. Leconte du Noay. Aci îl cunoaște ministrul Vasile Morțun care apreciindu-l în mod deosebit îi acordă conducerea Serviciului de Arhitectură de la Poștă. În această calitate a executat mai multe clădiri de poștă din țară dar multe au dispărut. Numai în orașul Roman mai există și azi clădirea Palatului Poștal.
A colaborat cu sculptorii Paciurea și Oscar Spethe de asemenea cu sculptorul Frederic Storck, al cărui muzeu se găsește în București și e clădit după proiectele lui Clavel, în special mobilierul și construcția interioară fiind operă de artă desăvârșită.
A mai colaborat cu pictorul și gravorul Gabriel Popescu căruia i-a executat locuința după proiectele sale. Proiecte personale a executat foarte puține și mai toate în colaborare cu arhitecți titrați el neavând diplomă, nu avea drept să semneze proiectul. De aceea a fost nevoit să suporte multe din impulsiile colaboratorilor, pentru care mai mereu i se umplea sufletul de amărăciune.
În orașul Iași nu are nici o construcție realizată după planurile sale, în schimb în București a colaborat cu arhitectul Grigore Cerchez la mai multe construcții. Se poate menționa palatul Institutului de Arhitectură, Casa Dinescu de pe strada Ana Ipătescu colț cu Calea Victoriei. În 1905 a participat la concursul Palatului Municipal București care i-a adus o puternică lovitură morală. Arhitectul Ion Mincu – președintele comisiunii și văzând proiectele sale le-a apreciat foarte favorabil. Fatalitatea a făcut însă ca Ion Mincu să fie lovit de paralizie atunci în preziua concursului. Astfel lucrările au fost adjudecate altor arhitecți care au folosit influențe politice. Clavel s-a ales numai cu amărăciune și mari datorii de bani. Demoralizat și bolnav moare în toamna anului 1916 de ftizie în spitalul din Pantelimon.
Fiind un mare temperament artistic, a luat parte activă la viața intelectuală și artistică bucureșteană de la începutul secolului al XIX-lea. Astfel între anii 1901 – 1916 a legat prietenii strânse cu cei mai de seamă artiști din acele vremuri. A fost un intim amic și susținător al pictorului Ștefan Luchian, care atunci era puțin considerat în societatea bucureșteană.
De asemeni a fost bun amic cu sculptorul Paciurea – cu care a executat mauzoleul Olga Stolojan precum și al familiei Luigi Cazavilan de la Cimitirul Belu.
Printre clădirile dispărute a executat proiectele Palatului Funcționarilor publici din Piața Victoriei. La această clădire a colaborat și pictorul Ștefan Luchian cu un mozaic executat pe fațada principală. Ca mobilier a fost mult prea ocupat de stilul românesc astfel a executat mai multe lucrări de interior. De menționat tâmpla Bisericii din Calafat.”
-arhiva familiei Clavel
Χριστός Ανέστη αδέλφια μου!!! Ό Κύριος νά σάς ευλογεί!!!
In cartea Romania cum era pana in 1918, Nicolae Iorga facnd referire la palatele lui Constantin Brancoveanu scrie (pag 216)...un arhitect priceput si de gust, d. Clavel a fotografiat acum in urmacurtile brancovenesti. Despre ele insa nu s-a tiparit mai nimic...Zic eu, Cred ca este vorba despre Alexandru Clavel
Sigur la el se referea, alt Clavel nu mai era.
Toate aceste enigme au fost de legate de cercetătoarea Oana Marinache și comunicate pe 28 iunie 2016 la Simpozionul național "Ștefan Luchian" care a fost găzduit de Academia Romana.Studiul are titlul"Casele familiei Luchian și arhitecții lor".
Casa apare si intr-un articol din 1973
http://revistamonumenteloristorice.ro/?volum=1971-buletinul-monumentelor-istorice-comitetul-de-stat-pentru-cultura-si-arta-4-anul-xlii-1973
Trimiteți un comentariu