Nu suntem în măsură să ne pronunţăm despre lăcomia băncilor şi despre rolul lor în declanşarea crizei economice şi nici măcar dacă Moromete a fost pe bună dreptate somat. Nu ştim decât că pe strada Doamnei, la 2 paşi de intersecţia cu Calea Victoriei găsim ceea ce a fost sediul central al băncii sus-citate.
Instituţia, care a avut sediul iniţial tot prin centrul vechi l-a avut drept fondator pe Iacob Marmorosch, asociat cu Iacob Löbel, apoi cu Mauriciu Blank. Până a ajunge să-i facă necazuri lui nea Ilie Moromete, banca s-a implicat în finanţarea Războiului de Independenţă (fapt pentru care Mauriciu Blank a fost recompensat cu acordarea cetăţeniei), în construcţia de căi ferate, canalizarea capitalei, ba chiar în deschiderea fabricii de zahăr din Chitila. Mai multe despre investiţiile băncii, la Adrian Majuru. Am găsit articole interesante despre ce s-a întâmplat cu banca în secolul XX. Despre Aristide Blank, fiul lui Mauriciu, rolul lui în politica alianţelor României în anii neutralităţii de la începutul primului război mondial, relaţia lui cu Carol II, (pre)falimentul băncii în anii 30, arestarea lui Aristide Blank în 1952 etc. Cât priveşte clădirea de pe strada Doamnei, aceasta a fost construită între 1915 şi 1923, arhitect fiind Petre Antonescu, a cărui semnatură apare în mod original de-o parte şi de alta a intrării principale. Pe locul băncii fusese un han (hanul Gherman). O placă comemorativă ne anunţă ca acolo s-a aflat casa unde a locuit filantropul sârb Mişa Anastasievici. Oamenii care au scris despre palatul băncii Marmorosch Blank (Narcis Dorin Ion, Mariana Celac et al, Valentina şi Angela Bilcea) ne spun, şi nu îi contrazicem, ca materialele de construcţie au fost granitul, porfirul, marmura, piatra de Rusciuk, fierul forjat, marmura. Tot de la ei aflăm, şi parcă întezărim şi noi asta, că stilul dominant este cel neoromânesc, dar cu influenţe gotice (ornamentele de mai jos poate?)& bizantine (cumva ferestrele de la etajul 1?) Interiorul (inaccesibil probabil, din păcate. Clădirea pare abandonată) este gândit în stilurile art nouveau şi art deco şi cuprinde picturi realizate de Cecilia Cuţescu Stork (alegorii ale industriei, agriculturii şi comerţului în faţa scării de onoare, iar pe hol panouri închipuind arta, speranţa, munca, ba chiar abstracţiuni maxime- vegherea, caritatea, taina etc) În 1993, pe când BRD avea un sediu acolo, s-a realizat (arhitect Tiberiu Boitan) o extensie modernistă, probabil aceasta: Finalul nu e vesel. Citez de pe hotnews:La sedinta Comisiei Tehnice de Urbanism si Amenajarea Teritoriului de pe langa Primaria Capitalei a venit, astazi, in consultare, un proiect care presupune construirea unei cladiri cu inaltimea maxima de 37 de metri peste banca Marmorosch Blank (str. Doamnei nr. 2-4, Centrul Istoric), monument istoric de categorie A. Practic, la exterior, din cladirea veche nu mai ramane decat un perete. La interior, din parter, se pastreaza holul de la intrare, sala de asteptare, ghiseele si scara monumentala. La etajul 1, birourile celor doi intemeietori ai banci (Mormorisch si Blank), iar de la etajul doi alte cateva incaperi.
Despre această nouă ameninţare, aici şi aici. Semnalez şi apariţia cu această ocazie a unui blog căruia îî doresc viaţă lungă, dar postări cât mai puţine!Haide să închei totuşi mai elegant, cu o loggie.
p.s. - adaug, din cartea citata cu alte ocazii a lui Petre Oprea imagini cu picturile interioare. Jos- imagine din holul mare, tripticul infatisand agricultura, comertul si industria.
10 comentarii:
asa zisa poza-panorama e jalnica, stiu. am vrut sa fac alta si m-am trezit ca n-am incadrat toate bucatile fatadei. se recomanda poza facuta de radu oltean http://2.bp.blogspot.com/_iDRlyfXvxlQ/ScfeXEIIxXI/AAAAAAAACeU/GWoTPuF9bL8/s1600/IMGP3447.JPG
Foarte misto textul. Te dai de ceasul mortii ca nu poti, ca nu stiu ce, dar iese mereu ceva captivant. Fara sa te superi, dar textul e mai frumos decat imaginile.
Tiberiu Boitan, daca nu ma insel, se ocupa acum de ridicarea noului stadion national. Nu stiu ce o sa faca cu stadionul ala dar chestia aia arata hidos. Mi-ar placea sa vina un om cu putere mare de decizie si sa spuna azi, pe la ora 13.04 - DEMOLATI ! Pana maine la 12.22 sa nu mai fie picior (!) de ciob.
Si uite asa ajunge Bucurestiul nostru, daca mai era cazul, sa arate ca un cacat in ciorap de matase, cas a il parafrazam pe nu mai putin celebrul Napoleon, nu porcul, ci imparatul. Primul.
Comentariul de mai sus este publicat d3e mine, Stefan cu Bucurestii, numai ca eram logat cu numele cu care sa citesc adresa de KONTAKT.
O cladire spectaculoasa. Raman mut cand citesc linkurile si aflu cu cat s-a vandut acest monument! Sunt apartamente prin Baneasa care se vindeau cu mai mult ...
Banca a fost fabuloasa. Daca citesti istoricul citat in wikipedia ca "lecturi suplimentare" si din care am pus in pagina mea cateva extrase (multumesc pentru linkul catre fabrica de zahar din Chitila) nu poti sa nu observi diferenta de atitudine de atunci fata mizeria bancilor de azi.
Acum despre cladire sunt multe de spus. Un lucru este faptul ca anul 1922 este dat ca finalizare doar pentru ca fata de constructia originala, Antonescu a mai adaugat un corp. Astfel ca, daca te uiti cu atentie, fatada era gandita simetric. Adaosul este un corp inspre Calea Victoriei care este o copie a corpului central initial, pe unde se face intrarea. Acolo este spectaculos si subsolul cu sala seifurilor, ca la orice banca din epoca (cea mai frumoasa cred ca era in acest sens banca din Lipscani/Stavropoleos si anume Crissoveloni, cea facuta de G.M Cantacuzino si August Schmiediegen).
Sunt stupefiat de propunerea acestor "dezvoltatori" iar citarea dlui Lascu drept argument mi se pare neverosimil. Am sa-l intreb pe dl profesor - stiu ca lucra la acest studiu inurma cu cativa ani - daca i-au respectat concluziile. Altfel, casa de sticla adosata e groaznica, ar fi bine daca s-ar inlocui cu altceva. Imi aduc aminte ca atunci cand se construia am avut senzatia ca structura metalica prevestea o lucrare de calitate. Ulterior au inecat-o in beton dupa care i-au tras curba aia de sticla precum prazul in perete (ca sa nu zic nuca). In plus, au mai si lasat calcanul bancii vechi dezvelit, nu stiu de ce.
Vreau sa spun clar ca nu sunt impotriva constructiilor in zone protejate si chiar pe monumente istorice insa doar in masura in care acestea ajuta monumentele, le fac mai publice si le pun in valoare. Aici pare ca nu e cazul, e doar specula imobiliara gresit calculata.
Felicitari pentru subiect!
A, mai vroiam sa spun ca zilele trecute chiar remarcam unul dintre detaliile pe care le-ai pozat si care se regaseste sus,pe calcanul vizibil din Calea Victoriei. Este reprezentarea pe care o regasim si la palatul bursei a lui Burcus - caducelul. Cum am remarcat abia acum, in pozele tale (desi m-am uitat de multe ori cu atentie la detaliile exceptionale ale fatadei) o reprezentare usor grotesca a unui corn al abundentei din care ies niste picioare de miel sau ceva similar ...
Si acum, fata de aceste tranzactii oneroase imi mai aduc aminte de ceva. Stiti ca atunci cand se punea problema privatizarii CEC absolut toate bancile straine ce-si manifestasera interesul achizitiei solicitau ca palatul CEC sa fie scos din patrimoniul bancii pentru ca sa nu se "incarce" cu el? Va dati seama ca ceea ce s-a facut la 1900 astazi nu poate fi intretinut si este considerat o povara de o banca ce se pretinde suficient de serioasa ca sa cumpere CEC ???? Asta arata din nou cum erau bancile inainte si cum sunt azi. Nu Marmorosch Blank a contribuit la criza din 1929 caci acea banca a pus pe picioare industrii intregi la care ea insasi era actionar si nu doar finantator!
Comentariile lui Adrian vin sa completeze textul lui Radu. Asa este, un subiect spectaculos.
Tocmai am revenit din oras, din centru adica, zona Maria Rosetti - Italiana - Batistei - Masarik. Ce case nemaipomenite si ce mizerii se ridica pe langa ele. Pe Italiana colt cu Otelari, vizavi de "Spiru" o cladire in care functioneaza si o institutie guvernamentala incadreata de doua case vechi cum rar vezi. Aia nu arata ca nu ca sau prazul si exact ca ceea ce este - UN RAHAT.
Felicitări pentru articol, Radu!
Sunt foarte supărat că nu am apucat să văd frescele Ceciliei Cuţescu Stork... Când aflasem de existenţa lor, imobilul fusese deja închis/vândut.
am adaugat un post scriptum.
Deosebite poze! Felicitari!
Autorul decoratiunilor si detaliilor artistice sculpturale interioare si exterioare ale cladirii este sculptorul Emil Wilhelm Becker.
Trimiteți un comentariu