Stelian Popescu (1874-1960)
Fiul unui preot din satul Lacul Turcului, Prahova, a inceput facultatea de Medicina, dar a renuntat pentru a urma cursurile Facultatii de Drept, incheiate in 1896. A inceput cariera ca judecator in Bals apoi in Caracal, iar din 1899 a devenit ajutor de judecator la Tribunalul Ilfov. Dupa1902 s-a casattorit si a inceput activitatea de procuror in Cabinetul Ilfov. Printre cazurile sale cele mai celebre au fost: condamnarea pentru crima a lui Al. Candiano-Popescu, arestarea falsificatorului Andronic, condamnarea a doi ziaristi francezi, cazul cerealistilor si afacerea Fronton. Acesta a demisionat in1906 din magistratura, din 1907 fiind deputat al Partidului Conservator. In timpul primului razboi mondial a fost magistrat militar. A fost ministru al Justitiei in guvernul Take Ionescu (1921-1922), apoi in guvernele liberale din perioada 1927-1928. Intre 1916 si 1943 va conduce Ziarul Universul perioada in care ziarul va avea o puternica aplecare catre dreapta spectrului politic. Practic aceasta calitate il face cunoscut si astazi.
In procesul ziaristilor vinovati pentru dezastrul national , din 1945, Stelian Popescu a fost condamnat in lipsa, la inchisoare pe viata, confiscarea averii si degradarea civila. El se refugiase in Elvetia in 1944, de unde a pleacat in 1948 in Spania.
In procesul ziaristilor vinovati pentru dezastrul national , din 1945, Stelian Popescu a fost condamnat in lipsa, la inchisoare pe viata, confiscarea averii si degradarea civila. El se refugiase in Elvetia in 1944, de unde a pleacat in 1948 in Spania.
In 1902 Paul Smarandescu (1881 – 1945) paraseste abia inceputa Scoala de Arhitectura din Bucuresti si pleaca la Paris
Incepand cu anul 1909 incepe Paul Smarandescu sa proiecteze cladiri in Bucuresti, Balcic si in Sinaia. Este cunoscut si ca fiind architect al orasului Sinaia. Anul acesta, se spune pe site-ul ce prezinta activitatea profesionala a arhitectului incepe centenarul caldirilor Paul Smarandescu. Mentiunea interesanta este ca in fiecare an, incepand cu acesta, si pana in 1942 va fi centenarul unei cladiri purtand semnatura lui Paul Smarandescu. Ba sunt ani in care se sarbatoresc si doua si chiar trei cladiri ajunse la centenar. Tot 1909 este anul in care Spiru Haret il numeste in functia de Arhitect-şef al Ministerului Instrucţiei publice şi al Cultelor. Mai detine functia de Arhitect sef al Ministerului de Interne, va pleca pe front in Bulgaria, al doilea razboi balcanic, apoi marele razboi (primul razboi mondial) il va face in calitate de locotenent si apoi capitan de geniu. Intre 1938 si 1940 va fi Decan al Scolii de Arhitectura din Bucuresti.
Lucrari importante: Casa Badulescu (Bucuresti, Strada Polona, 1912), Vila Vanatori (Sinaia, 1913), Vila Luceafarul, (Sinaia, 1915), Imobil in strada Coltei 27 (Bucuresti, 1923), Vila Sanda (Balcic), Blocul Smarandescu (Bucuresti, Magheru 27, 1935), CATEDRALA BUCEGILOR Biserica Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul (Sinaia, 1939).
În 1911 Smărăndescu a proiectat pentru Stelian Popescu reşedinţa din Dionisie nr. 10 bis,
astazi strada Tudor Arghezi.
Casa este construita in stilul lansat si consacrat la inceputul secolului al XX-lea, stilul neoromanesc, cu elemente specifice acestuia (arcade trilobate, includerea acoperisului ca element decorativ, stucaturi decorate, prezenţa reconfigurată a vechilor elemente specifice casei ţărăneşti cum ar fi foişorul, etc).
In prezent o parte din casa a fost restaurata, acceptabil cred eu, dar cealalta jumatate pare sa se afle intr-un stadiu de degradare ingrijorator.
Este o zona cu risc ridicat pentru un aparat foto si chiar omul de care este agatat aparatul, avand in vedere ca la 5 m pe diagonala se afla ambasada Statelor Unite ale Americii, iar totul depinde de toanele paznicilor. Intr-o zi am intrat pe strada Aurel Vlaicu (am pus eu ochii pe o casa acolo), unde mai au o cladire administrativa, aveam aparatul in mana, m-a vazut ala, a intrat pe mijlocul strazii, venind catre mine, era o namila, si nu a facut decat un gest cu degetul, fara sa vorbeasca - AICI NU FACI POZE, spunea degetul ala. Normal ca multi ar vrea sa citeasca acum ca m-am luat la bataie cu el si apoi am facut pozele. Ei bine nu, nu am facut poze.
Sper ca in viitorul foarte apropiat sa vad si cealalta parte din casa restaurata. Si poate si o placuta la intrare, undeva.
Inca 2 imagini luate de pe site-ul pomenit - http://www.paul-smarandescu.info
Inca 2 imagini luate de pe site-ul pomenit - http://www.paul-smarandescu.info
.jpg)
10 comentarii:
Foarte interesantă casă. Spre deosebire de Nichifor Crainic, care locuia - surprinzator - intr-un mod modernist, Popescu vad ca isi armoniaza conceptiile cu locuinta proprie.
Cat despre ambasada SUA, altii au patit-o si mai enervant: nici macar sa stea pe trotuarul din fata ambasadei nu au avut voie.
Lucian, am facut pozele prin iulie, la o ora la care soarele era cumplit. Nici macar teroristii nu cred ca se aratau pe arsita aia. Nu am stat pe trotuarul lor, eram la intrarea la Goethe-Institut Bukarest, adica depasisem cu vreo 3 metri parcela lor. Asta nu era o problema pentru ei.
Nu stiu unde locuia Crainic. Auzi, tu esti la Istorie in Bucuresti?
O casă frumoasă, am admirat-o toatâ vara trecută cănd am trecut pe lângă ea zilnic, în drum spre Cervantes.
Am vrut şi eu să fac o poză cu clădirea Arcub si mă gândisem să mă duc la paznici şi să le zic, uite fac si eu o poză, nu în direcţia ambasadei ci în partea opusă, dar când am ajuns acolo şi le-am văzut feţele am renunţat. Poate m-am pripit, cine ştie, dar nu mi-au inspirat a oameni cu care se poate discuta.
Stefan, da sunt la Istorie, sectia omonima, la Universitate.
Crainic statea intr-un bloc modernist de pe Magheru, dar intrarea se facea prin strada din spate, din bulevardul principal, pe langa ING, o iei la stanga, si apar trepele care duc la intrare. Si e o placa. Sau cel putin era, in urma cu cateva luni.
Si poate nu fac eu confuzie.
Apropo, Stelian Popescu a fost administrator delegat al Universului copiilor până la 23 august 1944, deci cred că si la Universul a stat până la 44.
Cred ca faceti o confuzie prin imaginile introduse. E vorba de doua case distincte; cea de pe colt numita "o jumatate" e un alt imobil. Casa lui Stelian Popescu este cea gri, relativ neingrijita. Asta arata si fatada pe care am scos-o din arhive si pe care i-am trimis-o dlui Crivat (de unde ati preluat informatiile despre Smarandescu). Am si planurile daca va intereseaza.
Tot ce este posibl. Nu am acces la anumite surse, nu ca nu as putea sa am, dar nu am timpul necesar. Ce fac este un hobby si recunosc ca accept sa fiu corectat. Multumesc.
Da, vrem tot cu ce ne puteti ajuta. Si pentru alte case. Multumesc si imi cer scuze pentru greselile pe care le-am facut deja sau pe care le voi mai face. Caci voi mai face.
Am citit la dv pe blog legat de casele Dorobanti 16 si 18. Nu Berindey arhitect?
Imi cer scuze, n-am vrut sa sune a "urecheala" ceea ce am scris, nu e cazul. Nimeni nu e perfect si, prin urmare, toata lumea greseste candva.
Admir ceea ce faceti prin intermediul acestei pagini si sper sa aveti verva sa postati cat mai mult!
Va trimit pe mail desenele din arhiva referitoare la aceasta casa.
In ceea ce priveste proiectantii caselor din Dorobanti:
Dorobanti 16- Petre Antonescu
Dorobanti 18 - Ernest Doneaud
Brosteanu 4 - proprietarul, ing. Perieteanu
Eminescu 27 - J.F. d'Alfonce de St.'Omer
incredibil, cate lucruri faine aflam de pe-aici. Si ce de conexiuni :))
Eu descoperisem anii trecuti la Balcic, vila lui Stelian Popescu, facuta de... Henrieta Delavrancea. Din pacate ea nu mai exista, a cazut prada dezvoltatorilor imobiliari bulgari, frati buni cu astia romani. Iata locul unde era ea, cu poza interbelica si poza dinainte de demolare: http://wikimapia.org/5369636/ro/Vila-Stelian-Popescu
Si ca sa continui conexiunile: la nici 200m spre vest de "Casa cu terase in mare" (cum fusese botezata acea vila), se afla si astazi, renovata (o exceptie fericita!), vila "Sanda", care a apartinut chiar lui... Paul Smarandescu ! - info despre ea descoperiti tot acolo in wikimapia ;)
Ce splendoare! Cu emotie descopar adevarate bijuterii si aflu despre oameni extraordinari a caror trecere prin cultura noastra a lasat o urma luminoasa ca fascinatia Caii Lactee! Pacat ca plasa deasa a interesului si ignorantei sufoca tot ce ne defineste ca natiune europeana.
Trimiteți un comentariu