Calea Victoriei - partea 16: Palatul Monopolurilor de Stat (arhitect Duiliu Marcu) si sediul Petrom (arhitect GM Cantacuzino)

 Mosesc bucatica asta de Cale de vreo 2 luni. Am reusit intr-un hei-rup demn de invidiat sa fac pozele, impreuna cu alte nu stiu cate case pe care le am in vizor, am reusit sa aranjez pozele, ceea ce parea la un moment dat destul de costisitor (timp), ba chiar am reusit sa fac si textul in linii mari si tot degeaba. Nu stiam cum sa incep. Inapoi pe Calea Victoriei? Asa scriem mereu. Si o sa mai tot scriem, ca-i lunga rau.

Incerc il ajut pe Radu, care a tras mai mult pentru acest subiect, si caruia ii cer scuze ca il tin, eu cu comoditatea mea. Voi spune cateva vorbe si ceva mai multe imagini despre Palatul Monopolurilor de Stat precum si despre sediul Petrom, urmeaza subiectul lui Radu, iar el, despre Palatul Stirbei dupa care incep blocurile. Aici este primul nod. Pana acum am mers continuu. Pe aceeasi linie: case, boieri, oameni politici, architecti cu nume greu.

Arhitecti cu nume greu avem si in acest episode. Si ce nume… - Duiliu Marcu si G.M. Cantacuzino.  Primul imobil despre care as fi vrut sa spun este Palatul Monopolurilor de Stat – architect Duiliu Marcu. Dar nu mai spun nimic. A facut-o deja Raiden si a facut-o foarte bine. Cititi articolul lui dupa care pun si eu cateva poze si am rezolvat-o. Nici ca se putea mai bine. Multumesc, Raiden. 

Trec pe partea cealalta, mai scad un numar (vorba vine, scad multe, pentru ca P.M.S. se afla la 152 iar Petrom este la 109), cu unul mai aproape de inceputul Caii Victoriei – va mai aduceti aminte, noi am inceput cu sfarsitul, inceput care va fi si sfarsitul acestui serial la care ne-am inhamat.

O cladire cu un stil eclectic(?), pe undeva aducand aminte de palatale societatilor bancare ale primelor 3 decenii ale secolului 20 datorita decoratiunilor fatadei principale, dar semanand si cu apasatorul sediu de minister socialist. Sediul Petrom – arhitect G. M. Cantacuzino. Poveste despre aceasta cladire gasiti si aici, la Armyuser. Si lui ii multumim.

 

Inceputa in 1945 si finalizata 10 ani mai tarziu, in plin avant catre societatea socialista. Probabil ca nu s-au pastrat intru totul planurile initiale, fiind vorba de cea mai mare schimbare, in rau, care a avut loc in Romania – instaurarea comunismului. Este posibil ca asa cum a gandit-o initial sa nu mai fi reprezentat cu cinste idealurile marete ale comunismului, fie si in materie de arhitectura. Ba mai mult, in 1948 este arestat si inchis la Aiud dupa care sentita va fi de 5 ani munca silnica. Si unde era macinata elita intelectuala daca nu la Canal? 

 

Daca ar fi fost sa fac aceasta cladire separat, sa nu o integram in serialul Calea Victoriei as fi ales un titlu mai neconformist putin. Tinand cont de circumstantele de astazi, apele in care se scalda aceasta cladire (ca tot sunt inundatiile la moda), interesul pe care il starneste, atat casa cat si subiectul (mediatizat la un moment dat) as fi ales numele potrivit mai degraba unei povesti. Este vorba de procesul pe care 3 domni cu sange albastru, 3 printi, l-au inceput cu balaurul (statul romanesc) aflat in cardasie, zice-se, cu mafia imobiliara. Mafie despre care toata lumea vorbeste dar nu a vazut-o nimeni. O fi frumoasa? O fi cu par? E chelioasa? Ranjeste? Nu o vedem dar face numai rele.

Si cum ar putea fi numiti 3 "printi" (Constantin Emanoil Basarab Brancoveanu, Mihail Basarab Brancoveanu si Serban Cantacuzino - insusi fiul arhitectului, urmas al celebrei familii a Cantacuzinilor) care incearca sa lupte cu nedreptatea, din pacate pentru ei, fara succes? Fiecare in parte este un cavaler al tristei figuri. Fara sa aiba macar armura lui Don Quijote, lipsiti de ajutorul sufletistului Sancho Panza, plecat sa culeaga capsuni in Spania, sau zidar in Italia, dar la fel de inimosi ca omul din La Mancha, de aproape 10 ani se bat cu morile de vant.
Cam asa stau lucrurile pe scurt - cineva de la guvernarea Romaniei, nu conteaza cine, nu conteaza care guvern, stim tara, a trecut o cladire ce fusese nationalizata, aflata acum in administrarea RAPPS ( Regia Autonomă a Patrimoniului şi Protocolului de Stat), din proprietatea statului in prorpietatea unei societati comerciale ce urma sa se privatizeze. Este un procedeu mult mai vechi si mai des intalnit mai ales prin talcioc - cu masini furate. I se schimba de atatea ori prorpietarul ca e posibil ca cel la care se gaseste pe moment chiar sa fie unul de buna credinta. Desi numai eu sau domniile voastre, cititorii, am putea sa fim de buna credinta, calitate care ar inceta in momentul in care am detine un asemenea imobil. E sine qua non. Dupa indelungi dezbateri in instanta s-a hotarat ca trecerea imobilului in proprietatea statului este ilegala. Mostenitorii au cerut sa li se retrocedeze, terenul precum si imobilul, cerere care a fost respinsa. Aici cred eu ca a intervenit morganatica mafie imobiliara. Deci statul nu mai are ce sa le dea, ca nu e al lor iar Brancovenii si Cantacuzinii ar trebui sa primeasca actiuni la Fondul Proprietatea, asa cum se intampla cu toti cei ca ei. Ce frumos suna - printul Brancoveanu si-a ridicat azi certificatul de la Fondul Proprietatea sau printul Serban Cantacuzino a mai facut o tranzactie de scucces cu Comcereal Fundulea SA (se gaseste in lista RAPPS).
Numai ca si asta e cu cantec. Improprietarirea cu actiuni la FP se face daca nu se mai poate retroceda - cladire de interesa national sau public (nu e cazul) sau cladirea nu mai exista (iar nu e cazul). RAPPS nu detinea in propietate aceasta cladire.
Si asa cum spuneam, cu desele schimbari de proprietari, se pare ca grupul Austriac OMV care acum detine imobilul, ar vrea sa il vanda, in felul asta aruncand pisica la altii. Pare un soi de “never-ending story”. Numai ca aia  s-a terminat cu bine. Sa vedem si aici..

Promotia 1938 - Scoala Pia Bratianu (partea II)

Am primit acum cateva zile alte imagini cu fetele ce vor fi absolvit scoala Pia Bratianu in anul 1938. Cateva imagini cu ceva activitati scolare precum si una cu Florica Radulescu-Sarbu la Balcic.
Inca o data multumiri Cristinei Constantinescu pentru poze si efort.

Florica Radulescu-Sarbu la Balcic

PS Scoala Pia Bratianu in acest moment este inca la stadiul de santier. Deci a fost construita intr-un an si e santier de vreo 3, cel putin. Sper sa se termine pana intra fata mea la scoala. Inca 3 ani.

Biserica Rusă (sau a studenţilor) Sfântul Nicolae- arhitect V.A. Preobrajenski

Una dintre cele mai cunoscute biserici din oraş, datorită atât localizării centrale cât şi datorită arhitecturii inedite pentru Bucureşti. S-a construit ca urmare a iniţiativei ambasadorului rus Mihail Nicolaevici Giers. Acesta era fiul lui Nikolai Karlovici Giers, ministru de externe al Rusiei între 1882 şi 1894. După încheierea misiunii din Bucureşti MN Giers (numele e scandinav) a fost, pâna la începerea razboiului, ambasador la Constantinopol, iar după revoluţia din 1917 diplomat al albilor. Fondurile din care s-a realizat construcţia au fost puse la dispoziţie de către Curtea imperiala rusă(bani mulţi, se pare, au ajuns şi pentru a polei cele 7 cupole cu aur). De la dl. Adrian Crăciunescu aflăm că lucrările au început fără să se fi obţinut autorizaţia de construcţie (informaţie luată de pe blogul dl. Lucian Vasile). Arhitect a fost V. A. Preobrajenski, după cum indică unele surse. Tot un Preobrajenski, dar Mihail T. a lucrat în acea perioadă (începutul secolului 20; biserica din Bucureşti datează din 1903-1909) la biserici din Sofia, Tallin şi Nisa. Gândim că e foarte posibil să fie vorba de acelaşi arhitect, sau poate sunt fraţi? Picturile şi catapeteasma au fost tot opera unor ruşi, N. A. Vasiliev şi Viktor Vaşneţov. Hramul pe care l-a primit este cel al Sfântului Nicolae. Biserica a aparţinut iniţial de Patriarhia Moscovei. Din 1935 a fost pusă la dispoziţia Universităţii din Bucureşti (în urma intervenţiei lui Nicolae Titulescu- a nu se confunda cu micul Titulescu!!), pâna la terminarea celui de-al doilea război Mondial, după care este trecută din nou, până în 1957, sub administrarea Bisericii Ortodoxe Ruse. Din 1992 redevine paraclis al Universităţii. Ce va urma? Aş putea să mai povestesc cum, după formarea Uniunii Sovietice, Lenin a cerut demolarea bisericii şi cum Ionel Brătianu i-a zis: Aiasta nu se poate, tovărăşele dragă! Sau cum după moartea lui Stalin, în cadrul circuitului cadavrului său prin mai multe capitale est europene, acesta a fost depus şi în biserica despre care vorbim. Sau cum in zilele de la sfârşitul lui Aprilie şi începutul lui Mai 1990, Ion Iliescu venea aici pe înserat să discute cu călugarul Vasilîi, apoi mergea în Piaţa Universităţii să facă o baie de mulţime. Dar cum toate aceste informaţii n-au putut fi verificate, mă mulţumesc sa vă invit să vizitaţi pentru mai multe detalii şi imagini siturile ASCOR, creştin ortodox.ro, Bucureştii vechi ai dl Dan Roşca, oraşul lui Bucur al dl. Vlahul, blogul dl. Alex Gâlmeanu (citez de acolo: Blocul de pe stanga a cazut la cutremurul din 1977. Este locul in care a murit actorul Toma Caragiu.), contul de flicher al dl. Raiden, cu o perspectivă descumpănitoare pentru mine (n-ar fi trebuit să se vază Colţea?), youtube etc etc etc.

Raritati 12 - Strada Gramont

Revin cu o piesa din seria raritati. Nu stiu din ce motiv acest design de litera imi este cunoscut. Am senzatia ca l-am vazut pe undeva. Daca este asa probabil ca mi se va aduce aminte unde. Si inca o nelamurire - ce naiba sa caute o asemenea "placuta" cu inginerul DAV(ID) de pe strada Gramont pe strada Gabroveni, unde a fost vanata? Probabil omul a intreprins vreo lucrare pe Gabroveni si aia ii este semnatura. Nu stiu... Cum strada Gramont exista, iar Gabroveni isi are istoria ei, am mari indoieli ca s-ar fi numit vreodata Gramont. Stie cineva mai multe sau sa fi fost o simpla (dar ce valoroasa azi) semnatura a acestui inginer Dav(id)? Banuiesc ca David in chema, se vede ca lipsesc litere.

Last edit - Adrian PT spune ca este vorba despre inginerul Gaston Davys. Asa o fi, nu ma pricep. Ii dam credit si ii multumim. Poate ne spune si cu ce se ocupa.
Pun si sursa lui Adrian caruia ii multumesc inca o data pentru informatii. Cu precizarea care trebuie facuta ca totul provine de pe documente scanate aflate in custodia Librariei Congresului