vineri, 21 mai 2010

De la Mateiu Caragiale citire

Inspirat de o postare relativ recentă de pe acest blog am răsfoit volumul Mateiu Caragiale- un personaj. Dosar al existenţei- Editura Muzeului Literaturii Române, ediţie îngrijită de Al Oprea. Acolo se află şi nişte pagini de jurnal, şi oarece scrisori, din care aflăm câteva dintre adresele unde a locuit Matei Caragiale în Bucureşti. În 1907 adresa de la care trimitea corespondenţa era Miron Costin 42. O altă casă în care a locuit se afla pe Popa Tatu 70. La aceste adrese sunt 2 case fără vreo placă pe ele, care să ne ateste că scriitorul ar fi locuit acolo (drept e ca pe Popa Tatu n-am trecut, dar se vede cate ceva pe norc.ro). În 1908 scria de la adresa Atelierului 10. Am fost în zonă şi am constatat că nu mai exista nr 10, exista 12 iar apoi începe Piaţa Matache. Desigur, nu am certitudinea că numerele caselor sunt aceleaşi ca acum 100 de ani.

Singura casă cu care am fotografii este cea de pe Logofăt Luca Stroici, fostă Robert de Flers. Este casa care a aparţinut Maricăi Sion, cu care Mateiu Caragiale s-a căsătorit în 1923 şi unde a locuit până în 1936, când a murit.

De fapt, postarea asta a fost un pretext pentru a reproduce, din acelaşi volum, câteva rânduri despre Bucureşti ale lui Mateiu Caragiale. Între timp am constatat că aceste text există deja pe net, via Andrei Pippidi (dar numai o parte):

...pretutindeni, adie cu vântul, se aşterne cu ploaia, unduie în razele de soare şi de lună, se oglindă în privirile sastisite ale locuitorilor nepăsători, lipsiţi de avânt şi de pornire, se trădează în mişcări, în vorbă, se leagănă în tărăgănarea vechilor cântece de mahala, în ameţeala dulceagă şi resemnată a valsurilor lui Ioanovici. Cine nu i-a prins deosebitul farmec nu a înţeles Bucureştii. Ei (acestei tristeţi) îi sunt închinate aceste rânduri...

Căci dacă după treizeci de ani (ou plus) de hălăduire în Bucureşti uneori mi se întâmplă încă să mă rătăcesc prin uliţi sau chiar mahalale întregi necunoscute, sunt şi altele unde ştiu şi pietrele caldarâmului şi crăcile copacilor şi scândurile ulucilor, unde cunosc casă cu casă, le ştiu toată cronica acelor ce i-au sălăşluit timp de o jumătate de veac. Le-am văzut luminate de sărbătoare, precum am văzut fâlfâindu-le la porţi steaguri albe sau negre: copii crescuţi sub ochii mei şi pieriţi înainte de vreme, bătrâni uitaţi de vreme sub ochii cărora m-am înălţat eu- beteală, flori, zâmbete, lacrimi- un vălmăşag nebun de iubiri, de uri, de uitări, de înşelăciuni, de amăgiri- una peste alta, totdeauna mai multă jale decât bucurie şi peste tot atâta minciună, zadarnică şi deşartă ticăloşie omenească, că uneori câte un nimic aducându-mi aminte de unele, scap din vedere că ale lumii sunt toate, îmi uit de ale mele, şi cad pe gânduri şi-mi vine sa zic cu cântecul: ''arză-l focul Bucureşti''

marți, 18 mai 2010

Vila MATILDA - Arhitect Alexandru Clavel


 
Am citit recent despre aceasta casa: "o lucrare mai putin expresiva si mai putin cunoscuta". Nu o sa ma apuc eu sa contrazic pe cineva, dar pentru mine este destul de expresiva. Mai putin cunoscuta, da, asa e. Nici (macar) eu nu auzisem despre aceasta casa dar dupa ce am vazut-o si am fotografiat-o, atat cat s-a putut - este chiar vizavi de consulatul Croatiei sau ambasada Slovaciei, iar prin zonele astea politistii stiu un singur lucru: USOR CU APARATUL PE LANGA AMBASADA (CONSULAT) am incercat sa aflu cat mai multe despre ea. Martor este si Adrian, l-am intrebat si pe el. I-am gasit numele intamplator asa ca nu stiu de unde si pana unde Matilda.
Foarte interesante sunt elementele din lemn. 


Care este valoarea ei ca lucrare de arhitectura nu stiu exact, Alexandru Clavel a facut si mai valoroase (vezi colaborarea de la Casa Dissescu) dar la cate case mai avem noi in Bucuresti care sa aduca aminte de vremuri mai bune, cred ca merita o atentie deosebita.
Cu atat mai mult cu cat interioarele (plafoane, pereti, cartuse si panouri ornamentale, stucaturi, etc) se pare ca sunt opera lui Stefan Luchian. In nicio biografie a lui Luchian nu este mentionata aceasta lucrare dar descoperirea unei semnaturi pe unul dintre cele 8 panouri pictate - semnatura si o data, 1897, descoperire facuta dupa aparitia acestor lucrari biografice, pare sa sustina ideea ca a lui este pictura din casa, desi ca executie nu seamana cu nimic din stilul sau din acea perioada.
In aceeasi carte, ITINERAR INEDIT PRIN CASE VECHI DIN BUCURESTI, Petre OPREA, 1986, Editura Sport Turism, scrie autorul ca "Inceputa inca din primele zile ale lunii martie 1897, constructia VILEI MATILDA, de pe strada Otetari numarul 2, era gata catre sfarsitul verii. [...] Pana toamna tarziu, cu exceptia perioadelor ploioase, Luchian a parcurs pe velociped drumul dus si intors zilnic, dimineata si seara, din soseaua Kiseleff, unde locuia intr-o spatioasa vila, adjudecata cu un an inainte la o licitatie publica." Eu stiam ca Luchian a fost baiat sarac, dar el avea casa la sosea, ba chiar si velociped, adica sa fim seriosi,  rupeai gura targului, mai ales ca in Bucuresti aparusera in urma cu nici 30 de ani. Sunt oameni care nici in ziua de azi nu isi permit bicicleta si, vorba aia, se faceau si la Tohani. Parca biciclete faceau aia...
La adresa Otetari 2 astazi figureaza un Club Central de Sah – Bucuresti.  Asta e bine. Portarul de la Liceul Spiru Haret zicea ca “e ceva cu filmu”. Cine stie ce naiba a vazut si el. Ia sa vedem noi:









P.S. In Anuarul "Socec" al Romaniei-mari, vol. I apare ca locuind la aceasta adresa (1925) Generalul Artur Vaitoianu, la vremea aceea Ministrul Comunicatiilor.

vineri, 14 mai 2010

Usile

Nu comentez si nu povestesc. Ma limitez sa amintesc ca le-am pozat, marea majoritate, in zona Dorobanti - Polona. Sunt fascinante, asa cred eu, iar daca mai sunt si insufletite au si mai mult farmec - omul sfinteste usa. Va poftesc in fata si va spun si eu asa cum foarte inspirat a tradus un nene in filmul lui Oliver Stone "The Doors" (1991):

Doamnelor si domilor, din Los Angeles - California, USILE!!!! (cum naiba ar fi tradus la A HARD DAY'S NIGHT, GANDACEII?)

Deci, din Dorobanti - Polona, USILE!!!