Revin asupra lui Giulio Magni, acest expat avant la lettre. S-a nascut in 1859, având un tată istoric de artă si o mamă descendentă a unui arhitect (
Giuseppe Valadier). În 1894 a venit la Bucureşti în funcţia de arhitect şef al oraşului. Magni a stat aici 10 ani, timp folosit din plin. Cu ajutorul unui material despre care am amintit şi cu alte ocazii (CD-ul despre
Case Vechi din Bucureşti, autori L. Buzoianu, Em. Bădescu) am mai identificat câteva lucrări ale lui.
O casă pe care o remarcasem şi pozasem mai demult, fără a şti nimic despre ea până acum este casa inginerului Elie Radu, de pe strada Icoanei colţ cu strada Al Donici. Elie Radu era cu câţiva ani mai în vârstă decât Magni şi e posibil să fi lucrat împreună la câteva proiecte. Dacă aş fi dintre acei bloggeri care se respectă şi sunt respectaţi aş povesti cum cei 2 se aflau într-o zi călduroasă pe şantier, inspectând lucrările şi cum Elie Radu l-a rugat pe Magni să-i proiecteze o casă cum nu s-a mai văzut în Bucureşti ş.a.m.d. Dar fiindcă nu sunt dintre acei bloggeri, vă voi spune simplu, caragialeşte (si iongroşan-eşte) că nu ştiu nici măcar dacă arhitectul vilei nu este cumva Ion Mincu (o singura sursă zice aşa, nici aceea prea convinsă), autor oricum al unei case din vecinătate (
casa Lahovari, din curtea spitalului Cantacuzino).
Asemănările cu Şcoala Comunală sunt evidente. Casa a fost construită in 1898, imediat după aceea a beneficiat şi de picturi interioare, o parte dintre ele (medalioane reprezentând anotimpurile) îi sunt atribuite, iarăşi cu multe semne de întrebare, lui G.Demetrescu Mirea.
Adaug şi câteva poze de pe CD-ul menţionat. Mai întâi vila Elie Radu, aproape neschimbata.
Apoi o altă casă pe care am identificat-o: casa inginerului (sau poate era istoricul cu acelaşi nume, membru al Academiei?) Gh Popovici. Casa există încă pe strada Venerei, ascunsă într-o pădurice compusă din 3 copaci frumoşi, astfel ca pozele mele suferă din nou. La fel şi clădirea, căreia i-a dispărut acel turnuleţ, revenit recent la modă într-un
stil odios. Nu e cazul de faţă, desigur.
post scriptare- am revizitat zona intr-un sezon desfrunzit. iata rezultatele:
De Nunţiatura Apostolică (fosta reşedinţă a arhiepiscopului Francisc Xaveriu de Hornstein) nu am îndrăznit să mă apropii (fotografiatul interzis cică!). O găsiţi bine ascunsă pe strada C Stahi, şi merită să faceţi un drum pe acolo. Alte case (de pe Calea Călăraşi, Bd Colţei- actual Brătianu, Bd Regina Elisabeta) au fost foarte probabil demolate.
Nu reuşesc să identific această clădire, casa generalului Demostene, a cărei localizare era pe Str Prudenţei (pe un ghid din anii '30 strada cu pricina nu e nici ea de găsit aşa că n-am deloc indicii), sunt convins însă că se va găsi cineva care să descâlcească lucrurile.
Adaug şi câteva poze de pe CD-ul menţionat. Mai întâi vila Elie Radu, aproape neschimbata.
Apoi o altă casă pe care am identificat-o: casa inginerului (sau poate era istoricul cu acelaşi nume, membru al Academiei?) Gh Popovici. Casa există încă pe strada Venerei, ascunsă într-o pădurice compusă din 3 copaci frumoşi, astfel ca pozele mele suferă din nou. La fel şi clădirea, căreia i-a dispărut acel turnuleţ, revenit recent la modă într-un stil odios. Nu e cazul de faţă, desigur.
post scriptare- am revizitat zona intr-un sezon desfrunzit. iata rezultatele:
De Nunţiatura Apostolică (fosta reşedinţă a arhiepiscopului Francisc Xaveriu de Hornstein) nu am îndrăznit să mă apropii (fotografiatul interzis cică!). O găsiţi bine ascunsă pe strada C Stahi, şi merită să faceţi un drum pe acolo. Alte case (de pe Calea Călăraşi, Bd Colţei- actual Brătianu, Bd Regina Elisabeta) au fost foarte probabil demolate.
Nu reuşesc să identific această clădire, casa generalului Demostene, a cărei localizare era pe Str Prudenţei (pe un ghid din anii '30 strada cu pricina nu e nici ea de găsit aşa că n-am deloc indicii), sunt convins însă că se va găsi cineva care să descâlcească lucrurile.
.jpg)
