As vrea ca completez ce a inceput Radu cu Lipizer si sa incerc sa il asez pe architect si in timp si, cu putinele cunostinte, sa arat cate ceva despre stilul care l-a consacrat – neogoticul, stil ce deriva din gotic si care in Europa s-a manifestat la final de secol XVIII si inceput de secol XIX. O perioada de puternica dezvoltare a Bucurestiului este cea de dupa introducerea Regulamentului Organic (1831-1832). Kiseleff is aseaza aparatul administrativ in Bucuresti acordand o mare atentie dezvoltarii orasului. Este perioada in care Bucurestiul aproape isi dubleaza populatia, pana la unirea din 1859 – de la 70 000 la 1831 ajungand la 120 000 la 1859. Se ridica noi cladiri si astfel in Principate vin arhitecti din toata Europa - Michel Sanjouand, Balsano, Iacob Melik, Xavier Villacrosse, Anton Hefft, Karl Hartl, Heinrich Feiser dar si dalmatul Luigi Lipizer. Fiecare dintre acestia, si multi altii, punandu-si amprenta pe ceea ce a insemnat si inseamna Bucurestiul. Desi eu nu ii cunosc inca destinatia initala, poate o banuim cu totii, CASA BRESLELOR, aflata pe strada Stelea Spatarul, la numarul 10 arata la prima vedere exact ca o hala cu destinatie comerciala din Evul Mediu.
Creeaza senzatia de ziduri puternice, acoperis crenelat, normal, creneluri decorative, o aluzie la independenta militara si un simbol al statutului social, ferestrele de la etaj cu traforuri multiple, tipic pentru fereastra gotica, fronton decorat, arcade frante si, cel mai sugestiv din punctual meu de vedere, nisele cu statui. De obicei nisele cu statui erau caracteristice stilului gotic religios. Aici probabil ca figurinele reprezinta diversi meseriasi.
Coloanele dintre ferestre nu prea se incadreaza in stil, parand mai de graba sa apartina unui stil romanic, ceva mai ingaduitor cu coloanele, mai puternic ornamentate, in cazul de fata spiralate. Capitelurile nu fac parte nici ele din stilul neogotic. Sunt imitatii mai stilizate ale stilului Doric, cel cu frunze de acant.
In schimb, pe colturile cladirii exista un alt element specific – coloanele detasate (capitelul insa se diferentiaza si de data asta). Coborand la primul nivel ferestrele aduc vag cu stilul neogotic, traforurile fiind acum mai mult ghicite, stilizate si colturoase. In rest sunt simple, apropiindu-se de stilul Queen Anne, cu ochiuri mici de geam.
Un alt element caracteristic stilului este braul, si el crenelat, ce inconjoara pe cele doua fatade utile cladirea .
Intrarea are o usa gotica tipica – forma de frunza, muluri multiple fasonate si fronton iesit in afara. Nu este decorata.
Calcanul caldirii este gol, in vant, si judecand dupa ferestrele neotiganesti ce par taiate ulterior, la momentul constructiei era lipita de ceva.
Am incercat sa ma apropii sa vad ce se intampla acolo, dar situatia era tensionata in curte, o dudie a iesit si a pus o hartie prin care atentiona ca nu mai doreste sa fie deranjata si nici sa inchida ea poarta dupa nepoftiti. Poftim de mai intreaba ceva…
Cea din centru pare sa fi fost cea mai mutilata, si in orice caz mi se pare cea mai banala. Cea din stanga nu suntem foarte siguri ca ar fi creatia lui Iancu, dar pare a fi in stilul lui (ce-i drept, nu unul inconfundabil). Ma intreb daca motivele geometrice scrijelite la nivelul inferior sunt adaugate ulterior. Cred ca nu. 
Cele 3 cladiri au fost construite pe locul unei case boieresti apartinand familiei Paleologu, pe care Mihail Paleologu, tatal lui Alexandru Paleologu a fost nevoit sa o vanda. Mai multe amanunte se pare ca se gasesc in cartea Breviar pentru pastrarea clipelor. La intersectia Stefan Luchian cu Mosilor este un bloc cu 5 etaje, insemnat cu teribila bulina rosie. Privindu-l atent parca ii dau dreptate tovarasului Ceausescu, apropo de legea lui cu interzicerea inchiderii balcoanelor. 
Ca si in cazul vilei Solly Gold, si aici exista la intrare o lucrare a Militei Patrascu. 
Un alt bloc, la fel de tipic pentru perioada respectiva, inca si mai transformat de termopane si inchiderea balcoanelor este de gasit in pietisoara de pe strada Stelea Spatarul, la 2 pasi de Casa Breslelor. Este cunoscut drept imobilul Frida Cohen ( nu am idee cine a fost). 
In postscriptum vorbim despre postarea lui Raiden in care ne invita sa-i dam o mana de ajutor doamnei ministru (vorba vine, bag si eu o idee despre ea, ca sa ne creasca audienta) pentru a creiona niste trasee turistice bucurestene inedite. Cu multumiri ca ne-a avut in vedere si sperand sa nu repet nominalizari deja facute, iata: 1. Bufetul de la Sosea, actual Restaurant Doina- arh. Ion Mincu 
2. Hotelul Triumf- arh. P. Antonescu 
3. Palatul Stirbey, Calea Victoriei- arh. Michael Sanjouand 
4. Parcul Ioanid 5. Muzeul de arta medievala Minovici- arh. Enzo Canella. Nu e binecunoscuta vila Minovici de la Fantana Miorita (a lui Octav Doicescu si Militei Patrascu, pentru a inchide cercul), ci o a doua casa a familiei, undeva in spatele vilei. Stil gotic englezesc. Poza de pe blogul lui Ovidiu Draghia. Si deja PS-ul a devenit mai lung decat postarea propriu-zisa, drept pentru care ma opresc. Am lepşuit doar cladiri de care nu ne-am ocupat (inca) pe acest blog
.jpg)
