Ca sa respect promisiunea, si pentru a incheia capitolul Lipizer (sau cine stie ce mai aflam, poate mai gasim ceva cladiri de-ale lui), voi face si o scurta vorbire despre biserica Sfantul Spiridon Nou, despre care se pot gasi multe date pe internet. Sfantul Spiridon, cel carui i-a fost inchinata biserica s-a nascut in anul 270 in Cipru si a participat la primul sinod, de la Niceea. Acolo, pentru a face o comparatie plastica a unitatii Sfintei Treimi a luat o caramida, si-a facut semnul crucii iar din caramida a tasnit focul, apa s-a varsat jos iar pamantul a ramas in mana sfantului. A fost un apropiat al Sfantului Nicolae, care a slujit tot in partea estica a Mediteranei. A murit in anul 347, la Trimitunda, in estul Ciprului iar moastele sale se afla in Insula Corfu. Tot lui ii este inchinata si Biserica Sf Spiridon Vechi, daramata de tovarasul Ceausescu si refacuta, in piata Operetei/ Senatului/ Natiunilor Unite. Cam derutanta denumirea de vechi/ nou (la masculin) a acestor biserici; nu e vorba de 2 sfinti diferiti (cum e cazul Sf Dimitrie cel nou de ex) ci de vechimea bisericilor. Prea noua nu e totusi aceasta biserica, chiar daca ne referim la constructia actuala, care are cam 150 de ani. Pe locul ei existase timp de aproape un secol o manastire domneasca. Constructia noua a inceput pe vremea lui Barbu Stirbei si a fost sfintita in vremea lui Cuza, de catre mitropolitul Nifon. Arhitecti au fost Luigi Lipizer si Xavier Villacrosse, iar de pictura s-a ocupat Gheorghe Tattarescu. Stilul este neogotic, cu elemente bizantine. Turnurile bisericii au fost daramate de o vijelie in 1885, refacerea lor n-a respectat planul initial. Asta se vede foarte bine pe o
imagine din
articolul lui Raiden despre biserica Sf Spiridon, unde sunt mai multe date despre istoric si poze de arhiva. de asemenea, pe o
fotografie de pe la 1873, postata de
Radu Oltean (coltul stanga sus). Ce-mi mai ramane sa adaug? O poza cu casa parohiala de exemplu, cu aluzii la finisajele exterioare ale bisericii.

Sau o poza din cartea
Istoria & arhitectura lacasurilor de cult din Bucuresti (Lucia Stoica
et al., editura Ergorom 1999) in care se vede cum a crapat peretele altarului cu ocazia lucrarilor de la metrou.

Si de buna seama, pozele mele.