Iată (încă) o clădire despre care n-am putut afla nimic. Dar e prea spectaculoasă pentru a o ignora.
Este situată lângă Mănăstirea Stavropoleos, care se vede în poza de sus.
Banca se pare ca ar fi fost fondată în 1904, probabil şi clădirea tot cam de atunci. A fost una dintre cele mai importante instituţii din domeniu atâta cât a trăit.
În privinţa arhitectului, cu toate eforturile depuse de Ştefan (contactarea Uniunii si Ordinului Architecţilor), nu i se cunoaşte numele, ci doar faptul că nu este român. Din câte îmi dau seama, stilul este neoclasic, cu ceva accente secesioniste.
Probabil că cei care ştiu de această construcţie o asociază în primul rând cu statuile suferinde, probabil alegorii ale agriculturii şi cine mai ştie cui.
P.S. Mulţumiri lui
Adrian şi
Dan pentru ajutor (v. comentariile la acest articol). Redau textul lui Dan, pentru vreun cititor mai grăbit care nu ajunge la comentarii:
Banca de Credit Roman a fost intr-adevar infiintata in 1904, cu capital austriac. La inceput a functionat in Str Doamnei la nr.12 (in vecinatatea tipografiei F.Gobl si a Bisericii Bulgare). A avut de la inceput filiale in Braila si la Constanta.
Sediul din Str Stavropoleos este construit intre anii 1911-1913 pe locul unei vechi case fara etaj ce se gasea langa Biserica Stavropoleos. Palatul a fost construit dupa planurile arhitectilor Oskar Maugsch (care a mai proiectat Palatul Bancii de Scont din Str Lipscani cu Str E.Carada [1903], Palatul Societatii Generale de Asigurari de vizavi de Universitate [1906], Casa Ollanescu din Bd Dacia 87 [1910] devenita in 1936 Institutul Francez s.a.) si Ernst Gotthilf (care a proiectat edificii in Viena dar si in Timisoara). Sculpturile de pe fatada cladirii sunt realizare de Frederic Storck.
Inca din 1911, cu ocazia transformari Fabricii de bere Luther (viitoare Fabrica Czell, viitoare Fabrica "Grivita") in societate anonima (pe actiuni) Banca de Credit devine actionar principal, in 1918 cumpara masiv actiuni la Uzinele Vulcan iar in 1921 achizitioneaza participatii la Casa Capsa care devenea si ea societate anonima.
Datorita politicii comisioanelor moderate si a garantiilor ferme, Banca de Credit Roman depaseste in bune conditii anii crizei 1929-1933, fara a intra in faliment sau a fi nevoita sa fuzioneze cu alte banci ; asa incat in anii '40 se numara inca printre cele mai puternice banci romanesti, alaturi de Banca Comerciala, Banca Romaneasca si Societatea Bancara Romana.
Este situată lângă Mănăstirea Stavropoleos, care se vede în poza de sus.
Banca se pare ca ar fi fost fondată în 1904, probabil şi clădirea tot cam de atunci. A fost una dintre cele mai importante instituţii din domeniu atâta cât a trăit.
În privinţa arhitectului, cu toate eforturile depuse de Ştefan (contactarea Uniunii si Ordinului Architecţilor), nu i se cunoaşte numele, ci doar faptul că nu este român. Din câte îmi dau seama, stilul este neoclasic, cu ceva accente secesioniste.
Probabil că cei care ştiu de această construcţie o asociază în primul rând cu statuile suferinde, probabil alegorii ale agriculturii şi cine mai ştie cui.
P.S. Mulţumiri lui Adrian şi Dan pentru ajutor (v. comentariile la acest articol). Redau textul lui Dan, pentru vreun cititor mai grăbit care nu ajunge la comentarii:
Banca de Credit Roman a fost intr-adevar infiintata in 1904, cu capital austriac. La inceput a functionat in Str Doamnei la nr.12 (in vecinatatea tipografiei F.Gobl si a Bisericii Bulgare). A avut de la inceput filiale in Braila si la Constanta.
Sediul din Str Stavropoleos este construit intre anii 1911-1913 pe locul unei vechi case fara etaj ce se gasea langa Biserica Stavropoleos. Palatul a fost construit dupa planurile arhitectilor Oskar Maugsch (care a mai proiectat Palatul Bancii de Scont din Str Lipscani cu Str E.Carada [1903], Palatul Societatii Generale de Asigurari de vizavi de Universitate [1906], Casa Ollanescu din Bd Dacia 87 [1910] devenita in 1936 Institutul Francez s.a.) si Ernst Gotthilf (care a proiectat edificii in Viena dar si in Timisoara). Sculpturile de pe fatada cladirii sunt realizare de Frederic Storck.
Inca din 1911, cu ocazia transformari Fabricii de bere Luther (viitoare Fabrica Czell, viitoare Fabrica "Grivita") in societate anonima (pe actiuni) Banca de Credit devine actionar principal, in 1918 cumpara masiv actiuni la Uzinele Vulcan iar in 1921 achizitioneaza participatii la Casa Capsa care devenea si ea societate anonima.
Datorita politicii comisioanelor moderate si a garantiilor ferme, Banca de Credit Roman depaseste in bune conditii anii crizei 1929-1933, fara a intra in faliment sau a fi nevoita sa fuzioneze cu alte banci ; asa incat in anii '40 se numara inca printre cele mai puternice banci romanesti, alaturi de Banca Comerciala, Banca Romaneasca si Societatea Bancara Romana.
.jpg)
