Casa Amiral Vasile Urseanu (Observatorul Astronomic)- arhitect Ion Berindey

Trăim zile în care rişti să ţi se pună imediat eticheta de securist sau slugă de mogul dacă deschizi gura pentru a vorbi despre casa marinarului. Considerând că mă aflu deasupra oricăror suspiciuni în aceste privinţe, voi încerca să atac subiectul.

Bulevardul Lascăr Catargiu este un (alt) loc splendid pentru o promenadă, dacă reuşim să facem abstracţie de trafic şi de clădirile noi (înspre Piaţa Victoriei începuseră demolări. Se adaugă infama clădire a Poliţiei, marcată de Daniel Gontz cu bulină albastră). Bulevardul trebuie că arăta mult mai frumos atunci când pe mijlocul lui erau două rânduri de plopi. Drept e că de curând s-au plantat nişte pomişori. Poze vechi (dar cred că prea vechi, nu crescuseră copacii) din zonă am găsit pe Rezistenţa Urbană şi pe Oraşul lui Bucur. Întâlnim felurite stiluri arhitecturale din primele decenii ale secolului trecut, de la eclectism academic (cazul clădirii prezentate mai jos) şi arhitectură neoromânească la cubism.

Casa la care mă voi referi astăzi se află la numărul 21 şi a fost construită de arhitectul Ioan Berindey în 1908-1910 pentru amiralul Vasile Urseanu.

Născut în 1848 în Bucureşti, instruit la Brest în 1872, Vasile Urseanu, pe atunci căpitan a luptat în Războiul de Independenţa la comanda unor baterii de artilerie şi a navei Ştefan cel Mare. Ulterior a fost comandant al bricului Mircea, şi după ce a fost decorat de nenumărate ori, în 1898 a ajuns la rangul de contraamiral.

Pasiunea pentru astronomie şi-a cultivat-o în special după trecerea în rezervă, când a înfiinţat şi a condus Societatea Astronomică Romană (1908). În 1910 reuşeşte să construiască un sediu al societăţii, în acelaşi timp observator astronomic, pe care în 1915 îl dotează cu o lunetă Zeiss. Construcţia are numeroase aluzii la navigaţie şi ape, începând cu silueta de corabie.

Ornamente binecunoscute (aflate la stradă, la nivelul ochiului) sunt cei doi băieţi, unul călăre pe delfin, celălalt pe ceea ce pare un sturion: Pentru cei ce ridică ochii, prova unui vas: apoi Neptun/ Poseidon, nimfe, delfini, alge:

Amiralul Urseanu a murit in 1926. În 1933 soţia lui a donat casa municipalităţii. În următorii ani aici aveau să coexiste Pinacoteca oraşului şi Observatorul Astronomic.

Din păcate nu am vizitat niciodată această clădire, ce să mai vorbim de privit prin lunetă.

Mai multe amănunte despre partea ştiinţifică pe situl Observatorului. Poze mai vechi: pe metropotam şi pe situl amintit un pic mai sus. Tot pe metropotam o fotografie din interior, un tablou pictat de Camil Ressu, portretul familiei Urseanu.

Casa Dinu Lipatti - Arhitect Petre Antonescu

PIANISTUL

Asa scrie. Aici a locuit Pianistul si nu pianistul Dinu Lipatti. Renumele s-a transformat in porecla. Un urias talent. Se spune ca numai din drepturile de autor ale melodiilor sale se poate intretine un muzeu si casa memoriala.

O familie de artisti, Dinu Lipatti muzician iar fratele sau professor de limba franceza la Universitatea Bucuresti si ambassador al Romaniei la UNESCO. Probabil nu datorita cunostintelor sale de franceza pentru ca, in cartea Orizonturi Rosii, Ion Mihai Pacepa spune ca Valentin Lipatti ar fi fost ofiter de securitate. Cineva, comentand o poza cu frumoasa casa, pe un site dedicat stocurilor foto, spunea ca fratele sau, mort dupa 1989, a lasat casa mostenire partidului lui Iliescu. Nu prea am inteles cum vine asta, desi nu sunt lamurit nici care este regimul casei in momentul de fata. Se pare ca sunt cateva firme pe acolo, dar casa pare si locuita, la etaj.

.

Casa se afla pe bulevadul Lascar Catargiu la numarul 12, este opera a arhitectului Petre Antonescu, a fost construita la 1902 si este inscrisa in lista de monumente ale Bucurestiului, ca multe alte case de pe aceasta strada. Este putin diferita fata de ce ne-a obsnuit Petre Anotnescu, daca pot spune asa, avand in vedere ca stilul predilect al arhitectului este cel neoromanesc. De data aceasta abordeaza un stil cu elemente art nouveau – o casa reprezentativa a Micului Paris.

Vazuta de la strada casa nu pare mare, abia din strada Visarion iti dai seama de profunzime

iar in imaginea luata din lateral stanga pare chiar un palazzo.

.

In curte este liniste, casa pare sa-si traiasca viata in liniste, si nu numai ea,

dar focul se apropie iar mana prostului face ravagii. Casa de pe Visarion, de vizavi de Casa Lipatti, a luat foc iar acum cineva grijuliu a invelit-o cu plastic. Iar putin mai sus, pe aceeasi parte a bulevardului, impunatorul sediul al sectiei 1 de politie. Daca ar sti Becali ca e numarul 1 ar cumpara-o imediat. Arata ca un borcan cu muraturi. Ma intreb daca politia are voie sa construiasca cum vrea un sediu pe o strada pe care majoritatea caselor sunt monumente ale Bucurestiului (ansamblul Lascar Catargiu). Oare nu la fel de vinovat ca cel care darama e si cel care ridica tot soiul de mizerii?

Sa admiram casa, totusi.

Si un ornament aflat deasupra yalei de la la poarta, intrarea principala. Ce frumos…