Casa Radu Rosetti- arhitect Nicolae Ghica-Budeşti. Plus un supliment

Multe amanunte despre aceasta casa aflam din Jurnalul National, 22 mai 2007. Radu R Rosetti, general si istoric militar, s-a casatorit in 1907 cu Ioana Stirbey, cumnata lui Ionel Bratianu (si fosta cumnata a lui Alexandru Marghiloman). Dupa 2 ani a inceput constructia casei din actuala strada Moxa, pe un teren care facea parte din zestrea Ioanei Stirbey. O casa in stil neoromanesc, asemanatoare cu Muzeul Taranului. Din nou caramida aparenta, o loggie, exista si un turn, aducand cu o clopotnita sau o turla de biserica, o bolta inalta la intrare, care sustine un balcon la etajul 1. Pozele mele nu sunt prea lamuritoare, (cu o exceptie) sunt facute recent, cu copacii care mascheaza aproape tot. Cladirea este in prezent sediul Centrului pentru Studii in Arhitectura. Sa mai adaug ca cei 2 nu s-au bucurat prea mult de casa, Ioana Stirbey a murit in 1914, dupa ce a nascut al patrulea copil (pe mama lui Ion Varlam, Safta). In 1934 casa a fost vanduta CFR-ului. In ce il priveste pe Radu Rosetti, dupa ce avea sa devina academician, iar in 1941 ministru al educatiei, a murit in vremea represiunii comuniste, in inchisoarea Vacaresti, in 1949. O alta casa proiectata de Nicolae Ghica-Budeşti se afla la intersectia strazilor Londra si Berna, este sediul unei administratii financiare (eu am trecut pe acolo sambata, nu era nimeni in preajma), desi pare semi-abandonata- geamuri sparte sau deschise, batute de vanticelul de iunie. O constructie mai putin spectaculoasa, din nou cu influente din arhitectura traditionala romaneasca.

Biserica Sfantul Vasile cel Mare- arhitect Nicolae Ghica-Budeşti

Pentru a respecta o promisiune mai veche revin la Nicolae Ghica-Budeşti, cu biserica Sfantul Vasile cel Mare de pe strada Polona. Construita in 1909, este prima biserica greco-catolica din Bucuresti. Dupa ce a apartinut cultului ortodox aproape 60 de ani a revenit recent catolicilor. Departarea destul de mare de strada zice-se ca ar fi fost o conditie pusa de autoritati la ridicarea bisericii, mie mi se pare ca a fost o idee buna, mica (chiar mijlocia) gradinita din fata este un loc deosebit de placut. Ca si pentru Biserica Cutitul de Argint, modelul il constituie bisericile medievale din Moldova. Multe elemente arhitectonice comune intre cele 2 edificii- turla unica, poligonala, caramida aparenta, ocnitele, brauri smaltuite. Doar 2 poze, spatiul fiind cam ingust. Si speram sa continuam si cu alte cladiri proiectate de Ghica-Budesti.

Biserica Cuţitul de Argint

Revenind la Nicolae Ghica-Budesti, conform unei mai vechi promisiuni avem Biserica Cutitul de Argint, aflata pe latura vestica a Parcului Carol. O constructie de la inceputul secolului 20, dar pe locul unei ctitorii de la sfarsitul secolului 18. Hram- Schimbarea la Fata.

Arhitect Nicolae Ghica-Budeşti - MUZEUL TARANULUI ROMAN

Nu intentionez sa fac nici o mini biografie a arhitectului Nicolae Ghica-Budeşti si nici un mic album al operei sale. Ce vreau sa facem aici este sa punem la un loc un minim de informatie si de imagine, de dragul Bucurestiului (eu as spune Bucurestiului disparut pentru ca ce a ramas, mie imi aduce aminte de ce a fost). Pentru mai multe detalii despre cel care a incercat sa impuna un stil autohoton in arhitectura gasiti pe site-uri de specialitate. Locul in care este amplasata cladirea, in zona Pietei Victoriei unde mai sunt inca 2 muzee - Muzeul de Stiinte Naturale "Grigore Antipa" si Muzeul de Geologie, poate sa devina un soi de QUARTIER MUSEUM asa cum este in Viena. Daca ar putea sa se lipseasca de microfoanele din peretii Paltului Victoria si sa mute un muzeu de arta moderna acolo, iar guvernul in Casa Poporului (si asa prea mare)s-ar putea realiza acest proiect. Din zona asta nu mai e decat o aruncatura de bat pana la Muzeul Colectiilor de Arta si inca pe atat pana la Palatul Regal. Sa ii redea Podului Mogosoaiei stralucirea de alta data. Aproape 30 de ani a durat ridicarea si finalizarea constructiei. In 1941 se termina lucrarile si capata forma finala, cea pe care o are si azi. In perioada comunista se lipeste inca o aripa, in spate, care va deveni Muzeul Partidului Comunist Roman, loc de pelerinaj pentru elevii plictisiti si motiv de inalta mandrie patriotica pentru pionierii apretati. In poze o singura imagine se gaseste cu "lipitura" dintre cele doua aripi. Cred ca este EVIDENTA. Cine trecea cu tramvaiul pe Bulevardul 1 Mai si cine avea treaba la Spitalul Filantropia (de obicei femeile care avortau ilegal) intrarea din acelasi bulevard, putea sa vada, cred ca inca mai exista, un mozaic de toata jena, de dimensiuni impresionante, cu imagini tipic comuniste, femei si barbati in avantul luptei sau al productiei. Femeile au fuste lungi iar barbatii salopete, sepci si figuri coltoase, darze. De cate ori ii vedeam imi aminteam de statueta aia care aparea la filmele rusesti pe generic (Mosfilm). Cam asta este. Speram ca e de folos. Cu alte imobiliare aprtinand aceluiasi arhitect revenim cat mai curand.