Facultatea de Medicina- arhitect Louis Blanc

Fără prea multe vorbe, acesta este localul Universităţii de Medicina şi Farmacie numită dupa întemeietorul ei (la 1856) Carol Davila. Davila era mort de aproape 20 de ani atunci când s-a inaugurat această clădire, adică în octombrie 19o3. Tot atunci s-a tăiat panglica, cum s-ar zice, şi pentru statuia lui Carol Davila (autor Carol Stork). După ştiinţa mea, clădirea nu a avut vreodată altă destinaţie decât aceea de sediu al facultăţii de medicină. Arhitectul este Louis Blanc, stilul arhitectonic este cel neoclasic. Remarcabile intrarea către sala de consiliu, în genul unui templu grecesc, cu coloane şi capiteluri ionice şi frontonul cu paharul Higeei (cu şarpele încolăcit) şi cine ştie ce alte zeiţe. Cuvântul de încheiere consideraţi că face referire la superbul cartier Cotroceni.

O bancă de pe strada Lipscani...

... şi Stavropoleos. Precum banca Chrissoveloni, de care este lipita, şi aceasta are faţade pe ambele străzi. Primele două imagini de mai jos sunt făcute pe Lipscani, a treia pe Stavropoleos: Clădirea a fost construită între 1910 şi 1913, sau mai probabil cu vreo 30 de ani inainte, fiind iniţial sediul Băncii Berliner Gesellschaft, apoi al Băncii Generale a Ţării Rumâneşti. Numele arhitectului este o necunoscută pentru autorii pe care i-am consultat, dar asupra stilului aceştia cad de acord- neoclasic vienez. Desigur că atrag atenţia numeroasele statui. Nu mai puţin frumoase sunt coloanele (atât ionice, cât şi dorice şi corintice), uşile, balcoanele, vitraliile. Banca a fost renovată (Constadin Rulea, Octav Dimitriu) în anii 80. Este una dintre rarele clădiri prezentate aici în care am avut ocazia să intru, pe vremea când găzduia un magazin. Îmi amintesc cu plăcere holul central şi picturile murale. Petre Oprea, op. cit., ne spune ca autorul picturilor este probabil un român influenţat de şcoala academică germană. Picturile prezintă scene din mitologia greacă. (sfârşit) P.S. : vezi si Atunci & acum, si probabil nu numai.

Banca de Credit Roman- arhitecţi O. Maugsch şi Ernst Gotthilf

Iată (încă) o clădire despre care n-am putut afla nimic. Dar e prea spectaculoasă pentru a o ignora. Este situată lângă Mănăstirea Stavropoleos, care se vede în poza de sus. Banca se pare ca ar fi fost fondată în 1904, probabil şi clădirea tot cam de atunci. A fost una dintre cele mai importante instituţii din domeniu atâta cât a trăit. În privinţa arhitectului, cu toate eforturile depuse de Ştefan (contactarea Uniunii si Ordinului Architecţilor), nu i se cunoaşte numele, ci doar faptul că nu este român. Din câte îmi dau seama, stilul este neoclasic, cu ceva accente secesioniste. Probabil că cei care ştiu de această construcţie o asociază în primul rând cu statuile suferinde, probabil alegorii ale agriculturii şi cine mai ştie cui. P.S. Mulţumiri lui Adrian şi Dan pentru ajutor (v. comentariile la acest articol). Redau textul lui Dan, pentru vreun cititor mai grăbit care nu ajunge la comentarii: Banca de Credit Roman a fost intr-adevar infiintata in 1904, cu capital austriac. La inceput a functionat in Str Doamnei la nr.12 (in vecinatatea tipografiei F.Gobl si a Bisericii Bulgare). A avut de la inceput filiale in Braila si la Constanta. Sediul din Str Stavropoleos este construit intre anii 1911-1913 pe locul unei vechi case fara etaj ce se gasea langa Biserica Stavropoleos. Palatul a fost construit dupa planurile arhitectilor Oskar Maugsch (care a mai proiectat Palatul Bancii de Scont din Str Lipscani cu Str E.Carada [1903], Palatul Societatii Generale de Asigurari de vizavi de Universitate [1906], Casa Ollanescu din Bd Dacia 87 [1910] devenita in 1936 Institutul Francez s.a.) si Ernst Gotthilf (care a proiectat edificii in Viena dar si in Timisoara). Sculpturile de pe fatada cladirii sunt realizare de Frederic Storck. Inca din 1911, cu ocazia transformari Fabricii de bere Luther (viitoare Fabrica Czell, viitoare Fabrica "Grivita") in societate anonima (pe actiuni) Banca de Credit devine actionar principal, in 1918 cumpara masiv actiuni la Uzinele Vulcan iar in 1921 achizitioneaza participatii la Casa Capsa care devenea si ea societate anonima. Datorita politicii comisioanelor moderate si a garantiilor ferme, Banca de Credit Roman depaseste in bune conditii anii crizei 1929-1933, fara a intra in faliment sau a fi nevoita sa fuzioneze cu alte banci ; asa incat in anii '40 se numara inca printre cele mai puternice banci romanesti, alaturi de Banca Comerciala, Banca Romaneasca si Societatea Bancara Romana.

Biblioteca Nationala a Romaniei (Palatul Bursei)- arhitect Stefan Burcus

Cartierul bancar din centrul orasului este in prezent o arie plina de contraste. Ma voi ocupa azi de o parte luminoasa a acestuia- cladirea Bibliotecii Nationale. Aceasta se afla la intersectia strazilor Smardan, Doamnei si Ion Ghica, intr-o piateta poate un pic cam meschina pentru a-i pune in evidenta distinctia. Locul pe care s-a construit cladirea, a carei prima destinatie a fost aceea de sediu al Bursei a fost donat de ministrul industriei, Ioan Lahovary. Anterior, in acea zona se afla o cladire apartinand clucerului Barcanescu. In 1907 s-a organizat un concurs in vederea edificarii Palatului Bursei, castigator fiind proiectul arhitectului Stefan Burcus (1871-1928; alte contributii: catedrala ortodoxa din Galati, Palatul asa numit 'al lui Tepes' din Parcul Carol). Constructia a inceputi in mai 1908, inaugurarea s-a facut pe 23 (27 din alte surse) mai 1911. Stilul este cel neoclasic francez, cu pilastri si coloane in stil corintic. De acoperis s-a ocupat Alexandru Dimitriu, cel cu omul de arama si cu cavalerul de pe Primaria Sectorului unu, ex-Verde. Sculpturile exterioare (sau poate doar cea de pe fronton?) sunt realizate de Emil Wilhelm Becker (1881-1952), sculptorul Curtii Regale (el este si autorul monumentului din piata Valter Maracineanu, pe latura de est a Cismigiului, al unor decoratiuni la Mausoleul din Marasesti, al unor sculpturi pe fatada Universitatii Bucuresti etc). Sculptura de pe fronton infatiseaza Industria si zeul Mercur, cu un caduceu in mana. Caduceul este folosit din antichitate drept simbol al comertului si este de multe ori confundat cu bastonul lui Esculap. Din articolul Siminei Stan din Jurnalul National (4 aprilie a.c.) care ne-a oferit multe informatii aflam si numele altor contributori: antrepriza de constructii a lui Luigi  Forabosco si Domenico Costa (corectat!), arhitectii Toma Dobrescu si I G Mayer si inginerul G Constantinescu. Cladirea a fost incepand cu 1955 sediul Bibliotecii Centrale de Stat/ Biblioteca Nationala a Romaniei. Ceausescu n-a mai apucat sa mute Biblioteca in sediul pe care il pregatise, pe langa Piata Unirii, dar poate cel pe care tara il va alege peste 3 zile o va face.