Hotelurile Union şi Stănescu- arhitect Arghir Culina

Cu hotelurile Union şi Stănescu (numit ulterior Negoiu) Arghir Culina se apropie şi mai mult de art deco. Am încercat în ultimul an pe parcursul mai multor episoade o prezentare cronologică a câtorva clădiri ale acestui arhitect, dar am dat un pic peste cap lucrurile. Oricum, imobilul din Hristo Botev precede cele 2 hoteluri, care sunt cam din aceeaşi perioadă cu blocul de lângă Cişmigiu, iar hotelul Ambasador este mai recent. 

 (imagine din cartea BUCURESTII ANILOR '30 - Aristide Stefanescu, Ed. NOI) 

Inaintea existentei unui hotel Union pe strada Câmpineanu (vide supra), a fiintat acolo un han numit chiar Union, de unde si vine numele hotelului, unul dintre ultimele hanuri ale Bucurestilor cu una dintre primele cafenele ale orasului. Vechiul hotel Union fost amenajat prin anii 1930. Vis-à-vis de han era hotel Regal. Pe locul lor au fost construite noile hoteluri Stănescu, în 1928-1929, si Union 1932-1934. Asa se face ca cele doua hoteluri vor intra in circuitul turistic alaturi de alte 4 – Bulevard, Splendid, Athenee Palace si Grand Hotel, la categoria hoteluri de lux. 

 

(imagine din cartea BUCURESTII ANILOR '30 - Aristide Stefanescu, Ed. NOI)

 (imagine din cartea BUCURESTII ANILOR '30 - Aristide Stefanescu, Ed. NOI)

Dupa o restaurare in anii 70 a hotelului Union au venit anii de dupa 1989 cu aparitia firmelor multinationale si nevoia de spatii pentru birouri. Asa se face ca ambele au fost complet renovate, in unele locuri nu tocmai fericit. Astazi in fostul hotel Stanescu zace BRD-GSG (poate si altii) iar in Union doar altii, despre care nu pot sa dau detalii.

Pentru alte imagini vezi şi site-ul Bucureştii Vechi. Foarte bune sunt si cele de la Andreea.

Să mai adaug doar că inginerul Emil Prager a fost din nou colaboratorul arhitectului A.C. Cât despre turnul care striveşte mai nou hotelul Stănescu, numai de bine. 

  P.S.-semnalare de la Adrian: planul complementar imaginii cu hotelul Union initial gasiti la: https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh5F6wkvI7Ya10BzIzVZ3faHRInXTf3pmoycOz6wpyPDWUloREShTm4Fe8563ABOg7cSVx8HQ2IqMXzLUld-iZBp7KxP8pA9FPSPWwVLD6n6ZNr6FyFBxgSXcFH5YfKpipAC9VoW4-pvTA/s1600-h/aliniere_4_+strada+Academiei+circa+1867_1870.jpg

Casa pictorului uitat: Kimon Loghi – arhitect Arghir Culina

„Pentru obstea mica a pictorilor, Kimon Loghi era insasi gloria. Daca, in anii de faima, tablourile de serie sau pur si simplu proaste ii erau laudate, platite si tezaurizate laolalta cu marile reusite, dupa ce pictorul si-a pierdut, in 1942, vederea, fidelii si averea, lucrarile bune i-au fost judecate impreuna cu esecurile.”

Tudor Octavian – PICTORI ROMANI UITATI, Noi Media Print, 2003

Kimon Loghi s-a nascut in 1873 la Serres, in Macedonia, intr-o famile cu stare si cultivata. Scoli a urmat la Bucuresti, Academia de Arte Frumoase, unde i-a avut profesori pe Frederick Storck si pe Theodor Aman (acesta a fost cel care i-a sugerat sa semneze Kimon si nu Chimon, numele fiindu-i citit in romana, uneori, Şimon sau Simon) dar si la Munchen, fiind foarte puternic influentat de scoala pictorilor germani, in special de simbolistii munchenezi (Bocklin).

Instaurarea unui nou regim la Bucuresti, bolsevizarea autoritatilor, chiar si culturale, precum si respingerea de care dadeau dovada pictorii nostri de influenta franceza in raport cu cei de scoala germana au facut ca foarte multe din lucrarile lui ramase in tara sa fie depozitate si uitate prin subsoluri. O mare parte din tablourile lui Kimon Loghi au fost cumparate de greci in felul acesta dorind sa si-l asume ca artist national, iar din Grecia au ajuns in muzee sau colectii particulare din America. Cert este ca si astazi mai multe informatii despre el gasesti pe site-uri straine, unde apare ca macedonean. 

Iar, la atelierul bucurestean unde a lucrat, aflat pe strada Viisoarei la numarul 2, singura dovada este o placuta mica de bronz pe care e trecut numele artistului, atat. Casa, in stil Art Nouveau, poarta semnatura arhitectului Arghir Culina si el de origine aromana (trebuie ca a fost importanta originea comuna insa nu stiu daca Arghir Culina a proiectat casa pentru Kimon Loghi).   

 Dezvoltarea volumului pe verticala cu o amprenta relativ mica la sol, acesta este stilul lui Arghir Culina, pe care il regasim si la Proprietatea Culina (imobilul de raport), hotelurile Union sau Stanescu (in episoade viitoare).

Acum casa pare parasita. Iar daca nu este parasita inseamna ca nu este ingrijita. Niste termopane nenorocite si un soi de firma kitsch pe care scrie salon de infrumusetare sau coafura. Ceva de genul asta. As spune ca atat pictorul cat si arhitectul sunt ignorati si dati uitarii. 

 

Casa Emil Prager- arhitect Arghir Culina

Nu ştiu ce aş putea spune aici. Nici n-aş vrea să dau informaţii greşite, nici măcar nu ştiu prea multe despre casă, sunt şi cam apatic, scuze. Am prezentat pâna acum 2 imobile de raport ale lui Arghir Culina, cel puţin la unul colaborând cu inginerul şi antreprenorul Emil Prager, longevivul (1888-1985) meu fost co-licean, dacă putem spune aşa. Acest al treilea episod din pseudoserialul Arghir Culina prezintă o vilă în care a locuit Emil Prager. Casa e construită în 1931-1932 iar direcţia art deco este evidentă. Parcă citeam pe undeva (oare în 'Povestiri ale domnilor/ doamnelor din Bucureşti', by Victoria Dragu Dimitriu?) că Prager ar fi locuit într-un bloc lângă Biserica Albă. Cu numele Casa Prager a fost cunoscută şi recent demolata vilă proiectată de Henriette Delavrancea. Paul Smărăndescu ar fi proiectat şi el două case Prager. Să amintim şi de o altă casă Prager, cea de pe Calea Victoriei (aici fără legătură cu Emil Prager- dar oare era rudă cu Sigmund Prager? a se vedea Bucureştii Vechi). În ce măsură au fost reşedinţele inginerului sau proprietăţile lui nu ştiu să zic (sau ale altui Prager?). Probabil detalii se pot afla din cartea fostului ministru cederist Nicolae Noica, Emil Prager - un model (editura Maşina de Scris 2004). În Ziarul Financiar a apărut acum câţiva ani un articol de prezentare a acestei cărţi. Este redat acolo un fragment din confesiunile fiicei lui Emil Prager, Anca Costa Foru: In 1931, Emil Prager isi cladeste in Bucuresti o casa pentru familia sa, care intre timp sporise la patru copii, prin nasterea a inca unui fiu si a mea, ultima nascuta.

1931, deci probabil e vorba de vila prezentată aici. Am omis să spun, dacă era nevoie, se află în piaţa Quito, pe strada Paris. Continuă citatul:

[...]casa in care la sfarsitul anilor '40 ne-am inghesuit vreo opt familii straine, in discordie, si in care am devenit dupa nationalizare chiriasi, supravegheati atent, nu doar de sectorist. Margareta Prager avea sa moara si ea tot acolo, in 1952; nu avusese capacitatea de cicatrizare a barbatului ei si moartea fiului o prabusise. Iar in primavara lui 1961, in 24 de ore (care - ce e drept - s-au lungit la 48, dar nu mai mult!) am fost evacuati din locuinta manu militari, pentru a o lasa la dispozitia Corpului Diplomatic. Care este si astazi beneficiarul ei.

închei cu o imagine veche, aceeaşi sursă ca întotdeauna

- the end -

Blocul Societatii de Asigurari Dacia-Romania- arhitect Arghir Culina

La putin timp dupa imobilul de pe Hristo Botev, Arghir Culina facea un nou pas catre art deco, prin constructia acestui bloc de langa Cismigiu, vis-a-vis de Primarie. Privind varietatea elementelor arhitectonice mi-am dat seama de sursele de inspiratie ale celor care au construit centrul civic. Balcoane ondulate, fier forjat, coloane, fel de fel de inventii pe acoperisuri... Replicile sunt insa la mare distanta de originale, si as indrazni sa identific cateva motive. In primul rand, cladirile noi arata de parca ar fi fost proiectate de mai multi oameni, fiecare lucrand la cate o bucatica independent de ceilalti, rezultatul fiind un puzzle in care bucatelele au fost infipte cu forta una intr-alta. Apoi, nu exista nici un fel de atentie la detalii, totul pare lucrat din topor. Ma uit o postare inainte si vad ornamentele de pe casa Gradisteanu, cu totul altceva. Si in fine, materialele de constructie folosite in anii 80. Urate, deja blocurile alea par foarte vechi. Probabil e si una dintre cauzele absentei detaliilor. De la Loredana, comentand o poza adusa in atentia noastra de Raiden, aflam ca la constructia acestui bloc (inginer Emil Prager) s-a folosit intaia oara in Bucuresti o macara mobila. Tot Loredana atrage atentia acolo (ce ochi de vultur!) asupra modificarilor operate la intrarea in cladire. Iata intrarea asa cum arata acum, cu o singura coloana. Si cam neinspirat ales galbenul acela. Plus graffiti, plus masinile care mi-au compromis poza. Plus frontonul, clasicist si semnaturile celor 2. Pe placa alba scrie ca in aceasta cladire a locuit criticul de film I D Suchianu. Si in fine, imagini cu admirabilele etaje superioare. Sigur, bannere, aere, antene, termopane, dar astea sunt semnele progresului(?) Poate ar trebui sa fim multumiti ca pe langa cladirile de mai la deal, de pe Bd Regina Elisabeta, cea de fata nu a fost abandonata