Arhitect Nicolae Ghica-Budeşti - MUZEUL TARANULUI ROMAN

Nu intentionez sa fac nici o mini biografie a arhitectului Nicolae Ghica-Budeşti si nici un mic album al operei sale. Ce vreau sa facem aici este sa punem la un loc un minim de informatie si de imagine, de dragul Bucurestiului (eu as spune Bucurestiului disparut pentru ca ce a ramas, mie imi aduce aminte de ce a fost). Pentru mai multe detalii despre cel care a incercat sa impuna un stil autohoton in arhitectura gasiti pe site-uri de specialitate. Locul in care este amplasata cladirea, in zona Pietei Victoriei unde mai sunt inca 2 muzee - Muzeul de Stiinte Naturale "Grigore Antipa" si Muzeul de Geologie, poate sa devina un soi de QUARTIER MUSEUM asa cum este in Viena. Daca ar putea sa se lipseasca de microfoanele din peretii Paltului Victoria si sa mute un muzeu de arta moderna acolo, iar guvernul in Casa Poporului (si asa prea mare)s-ar putea realiza acest proiect. Din zona asta nu mai e decat o aruncatura de bat pana la Muzeul Colectiilor de Arta si inca pe atat pana la Palatul Regal. Sa ii redea Podului Mogosoaiei stralucirea de alta data. Aproape 30 de ani a durat ridicarea si finalizarea constructiei. In 1941 se termina lucrarile si capata forma finala, cea pe care o are si azi. In perioada comunista se lipeste inca o aripa, in spate, care va deveni Muzeul Partidului Comunist Roman, loc de pelerinaj pentru elevii plictisiti si motiv de inalta mandrie patriotica pentru pionierii apretati. In poze o singura imagine se gaseste cu "lipitura" dintre cele doua aripi. Cred ca este EVIDENTA. Cine trecea cu tramvaiul pe Bulevardul 1 Mai si cine avea treaba la Spitalul Filantropia (de obicei femeile care avortau ilegal) intrarea din acelasi bulevard, putea sa vada, cred ca inca mai exista, un mozaic de toata jena, de dimensiuni impresionante, cu imagini tipic comuniste, femei si barbati in avantul luptei sau al productiei. Femeile au fuste lungi iar barbatii salopete, sepci si figuri coltoase, darze. De cate ori ii vedeam imi aminteam de statueta aia care aparea la filmele rusesti pe generic (Mosfilm). Cam asta este. Speram ca e de folos. Cu alte imobiliare aprtinand aceluiasi arhitect revenim cat mai curand.

Coana Miţa Biciclista

Cat e legenda si cat e realitate in legatura cu Coana Mita Biciclista iarasi nu stiu sa zic. Se pare ca a fost o tipa care iubea luxul si era iubita de barbati. Regele Ferdinand ar fi fost unul dintre ei. De la el ar fi primit aceasta casa, situata in Piata Amzei. Porecla n-a primit-o de la rege, ci din partea tabloidelor vremii, marcate de faptul ca o femeie mergea pe bicicleta in Bucuresti. Acum, cred ca nici macar una nu mai foloseste acest mijloc de transport, iar tabloidele au alte griji.

Cinematograful Dacia-Marconi

Povestea acestui cinematograf de pe Calea Grivitei e de nedeslusit din datele de care dispun. ca ar fi fost bordel, ca ar fi fost de la inceput cinematograf (mai curand asa, zic eu, caci e greu sa transformi o casa in cinema cu sala mare)? de asemenea, misterioase sunt si reliefurile. cert este ca zilele acestei cladiri sunt numarate. Arhitect - Constantin Cananău, dupa cum am gasit o referinta pe net (articolul a disparut intre timp, probabil si siteul care il gazduia)

Expozitie foto DAN HAYON

Pe strada pictor Arthur Verona, lunile iulie - august 2008, in ferestrele facultatii de Filologie.

Crematoriul Cenusa - Arhitect Duiliu Marcu

Lucrarile de constructie au inceput in 1925. Proiectul initial apartine arhitectului Duiliu Marcu. In 1927 este realizata constructia la rosu. Desi a fost inaugurat in 1928, lucrari de amenajare s-au mai facut si in anii 1931 si 1934. Dupa 75 de ani de ars gazul Crematoriul Cenusa va fi inchis din motive de poluare (cu oameni arsi). Poate fi vazut langa Parcul Tineretului pe Calea Serban Voda. Numai sa te uiti pentru ca pentru poze trebuie sa te tiganesti cu niste oameni care stau acolo si pazesc sa nu fotografieze cineva. Asa am patit si eu. Gandindu-ma ca este o cladire publica nu mi-am imaginat ca nu am voie sa fac poze. Avem cateva cladiri mai de colea si pe alea nu avem voie sa la promovam. Baiatul ala cu cioc si pantaloni visinii asa mi-a zis: 'haide, dom'le, dar noi de ce suntem aici?". Asta ma intrebam si eu.