Casa Stelian Popescu - Arhitect Paul Smarandescu

 
Stelian Popescu (1874-1960)

Fiul unui preot din satul Lacul Turcului, Prahova, a inceput facultatea de Medicina, dar a renuntat pentru a urma cursurile Facultatii de Drept, incheiate in 1896. A inceput cariera ca judecator  in Bals apoi in Caracal, iar din 1899 a devenit ajutor de judecator la Tribunalul Ilfov. Dupa1902 s-a casattorit si a inceput activitatea de procuror in Cabinetul Ilfov. Printre cazurile sale cele mai celebre au fost: condamnarea pentru crima a lui Al. Candiano-Popescu, arestarea falsificatorului Andronic, condamnarea a doi ziaristi francezi, cazul cerealistilor si afacerea Fronton. Acesta a demisionat in1906 din magistratura, din 1907 fiind deputat al Partidului Conservator. In timpul primului razboi mondial a fost magistrat militar. A fost ministru al Justitiei in guvernul Take Ionescu (1921-1922), apoi in guvernele liberale din perioada 1927-1928. Intre 1916 si 1943 va conduce Ziarul Universul perioada in care ziarul va avea o puternica aplecare catre dreapta spectrului politic. Practic aceasta calitate il face cunoscut si astazi.
In procesul ziaristilor vinovati pentru dezastrul national , din 1945, Stelian Popescu a fost condamnat in lipsa, la inchisoare pe viata, confiscarea averii si degradarea civila. El se refugiase in Elvetia in 1944, de unde a pleacat in 1948 in Spania.

In 1902 Paul Smarandescu (1881 – 1945) paraseste abia inceputa Scoala de Arhitectura din Bucuresti si pleaca la Paris. Aici intra la Scoala de Belle Arte in 1903 pentru ca 3 ani mai tarziu sa isi ia toate “valorile scolare”. Reintors la Bucuresti, 1907, va lucra la biroul de arhitectura al lui Dimitrie Maimarolu, avand mici lucrari particulare.

Incepand cu anul 1909 incepe Paul Smarandescu sa proiecteze cladiri in Bucuresti, Balcic si in Sinaia. Este cunoscut si ca fiind architect al orasului Sinaia. Anul acesta, se spune pe site-ul ce prezinta activitatea profesionala a arhitectului incepe centenarul caldirilor Paul Smarandescu. Mentiunea interesanta este ca in fiecare an, incepand cu acesta, si pana in 1942 va fi centenarul unei cladiri purtand semnatura lui Paul Smarandescu. Ba sunt ani in care se sarbatoresc si doua si chiar trei cladiri ajunse la centenar. Tot 1909 este anul in care Spiru Haret il numeste in functia de Arhitect-şef al Ministerului Instrucţiei publice şi al Cultelor. Mai detine functia de Arhitect sef al Ministerului de Interne, va pleca pe front in Bulgaria, al doilea razboi balcanic, apoi marele razboi (primul razboi mondial) il va face in calitate de locotenent si apoi capitan de geniu. Intre 1938 si 1940 va fi Decan al Scolii de Arhitectura din Bucuresti.

Lucrari importante: Casa Badulescu (Bucuresti, Strada Polona, 1912), Vila Vanatori (Sinaia, 1913), Vila Luceafarul, (Sinaia, 1915), Imobil in strada Coltei 27 (Bucuresti, 1923), Vila Sanda (Balcic), Blocul Smarandescu (Bucuresti, Magheru 27, 1935), CATEDRALA BUCEGILOR Biserica Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul (Sinaia, 1939).

În 1911 Smărăndescu a proiectat pentru Stelian Popescu reşedinţa din Dionisie nr. 10 bis,

astazi strada Tudor Arghezi.

Casa este construita in stilul lansat si consacrat la inceputul secolului al XX-lea, stilul neoromanesc, cu elemente specifice acestuia (arcade trilobate, includerea acoperisului ca element decorativ, stucaturi decorate, prezenţa reconfigurată a vechilor elemente specifice casei ţărăneşti cum ar fi foişorul, etc).

In prezent o parte din casa a fost restaurata, acceptabil cred eu, dar cealalta jumatate pare sa se afle intr-un stadiu de degradare ingrijorator.

 Este o zona cu risc ridicat pentru un aparat foto si chiar omul de care este agatat aparatul, avand in vedere ca la 5 m pe diagonala se afla ambasada Statelor Unite ale Americii, iar totul depinde de toanele paznicilor. Intr-o zi am intrat pe strada Aurel Vlaicu (am pus eu ochii pe o casa acolo), unde mai au o cladire administrativa, aveam aparatul in mana, m-a vazut ala, a intrat pe mijlocul strazii, venind catre mine, era o namila, si nu a facut decat un gest cu degetul, fara sa vorbeasca - AICI NU FACI POZE, spunea degetul ala. Normal ca multi ar vrea sa citeasca acum ca m-am luat la bataie cu el si apoi am facut pozele. Ei bine nu, nu am facut poze.

Sper ca in viitorul foarte apropiat sa vad si cealalta parte din casa restaurata. Si poate si o placuta la intrare, undeva.
Inca 2 imagini luate de pe site-ul pomenit - http://www.paul-smarandescu.info