vineri, 28 august 2009

Casa Elie Radu- arhitect Giulio Magni

Revin asupra lui Giulio Magni, acest expat avant la lettre. S-a nascut in 1859, având un tată istoric de artă si o mamă descendentă a unui arhitect (Giuseppe Valadier). În 1894 a venit la Bucureşti în funcţia de arhitect şef al oraşului. Magni a stat aici 10 ani, timp folosit din plin. Cu ajutorul unui material despre care am amintit şi cu alte ocazii (CD-ul despre Case Vechi din Bucureşti, autori L. Buzoianu, Em. Bădescu) am mai identificat câteva lucrări ale lui. O casă pe care o remarcasem şi pozasem mai demult, fără a şti nimic despre ea până acum este casa inginerului Elie Radu, de pe strada Icoanei colţ cu strada Al Donici. Elie Radu era cu câţiva ani mai în vârstă decât Magni şi e posibil să fi lucrat împreună la câteva proiecte. Dacă aş fi dintre acei bloggeri care se respectă şi sunt respectaţi aş povesti cum cei 2 se aflau într-o zi călduroasă pe şantier, inspectând lucrările şi cum Elie Radu l-a rugat pe Magni să-i proiecteze o casă cum nu s-a mai văzut în Bucureşti ş.a.m.d. Dar fiindcă nu sunt dintre acei bloggeri, vă voi spune simplu, caragialeşte (si iongroşan-eşte) că nu ştiu nici măcar dacă arhitectul vilei nu este cumva Ion Mincu (o singura sursă zice aşa, nici aceea prea convinsă), autor oricum al unei case din vecinătate (casa Lahovari, din curtea spitalului Cantacuzino). Asemănările cu Şcoala Comunală sunt evidente. Casa a fost construită in 1898, imediat după aceea a beneficiat şi de picturi interioare, o parte dintre ele (medalioane reprezentând anotimpurile) îi sunt atribuite, iarăşi cu multe semne de întrebare, lui G.Demetrescu Mirea. Adaug şi câteva poze de pe CD-ul menţionat. Mai întâi vila Elie Radu, aproape neschimbata. Apoi o altă casă pe care am identificat-o: casa inginerului (sau poate era istoricul cu acelaşi nume, membru al Academiei?) Gh Popovici. Casa există încă pe strada Venerei, ascunsă într-o pădurice compusă din 3 copaci frumoşi, astfel ca pozele mele suferă din nou. La fel şi clădirea, căreia i-a dispărut acel turnuleţ, revenit recent la modă într-un stil odios. Nu e cazul de faţă, desigur. post scriptare- am revizitat zona intr-un sezon desfrunzit. iata rezultatele: De Nunţiatura Apostolică (fosta reşedinţă a arhiepiscopului Francisc Xaveriu de Hornstein) nu am îndrăznit să mă apropii (fotografiatul interzis cică!). O găsiţi bine ascunsă pe strada C Stahi, şi merită să faceţi un drum pe acolo. Alte case (de pe Calea Călăraşi, Bd Colţei- actual Brătianu, Bd Regina Elisabeta) au fost foarte probabil demolate. Nu reuşesc să identific această clădire, casa generalului Demostene, a cărei localizare era pe Str Prudenţei (pe un ghid din anii '30 strada cu pricina nu e nici ea de găsit aşa că n-am deloc indicii), sunt convins însă că se va găsi cineva care să descâlcească lucrurile.

8 comentarii:

Raiden spunea...

Casa cea din urma, de pe str. Prudentei, posibil sa fi fost in perimetrul demolat din zona Mihai-Voda.

Nici eu nu am gasit pe harta str. Prudentei, dar m-as astepta sa fi fost intr-o triada completata de str. Vigilentei si str. Sapientei...

Stefan spunea...

Interesant. NU am acum vreme sa citesc si sa ma uit la poze, dar pot sa spun ca e casa in care am fost de cateva ori cu parintii mei. Nu stiu in ce imprejurari a ajuns la niste prieteni de familie din vremea copilariei mele. Pe vremea studentiei am lucrat in casa de vizavi. Nu mi-am pus problema ce e cu casa asta. Ce inseamna sa ii citesti povestea. Frumos. Felicitari.

radu spunea...

mulzumesc. cica prin anii 70-80 era ceva club al shoimilor patriei, poate chiar si al pionierilor in casa elie radu

alexandru mircea spunea...

mi-a placut mult referinta la grosan si procedeul literar folosit chiar inainte. bineinteles, si articolul si pozele. multzam!

Dorin spunea...

Arhitectul casei Elie Radu este in mod cert Giulio Magni conform biografiei si listei de lucrari (declarat incomplete)in limba italiana de aici: http://w3.uniroma1.it/strappa/?p=535

Printre alte lucrari ale aceluiasi autor se mai remarca si cladirea Arhivelor Statului, vis-a-vis de Cismigiu, precum si minunata gara de la Curtea de Arges, ca si sora ei geamana mai putin cunoscuta de la Comanesti.

Multumesc frumos la randul meu pentru articol si pentru poze!

Romulus spunea...

In casa de pe Icoanei cu Donici, impresionanta intr-adevar, a functionat un institut de muzica pana la Revolutie. Nu stiu dupa. Insa am fost acolo prin 88-89 in acel context (faceam pian).

Ema Cojocaru spunea...

Am văzut și eu astăzi casa de pe Venerei (mai nou, str. Părintele Galeriu), mulțumesc, Radu! E în stare jalnică, deși în curte se află un panou care anunță o reabilitare. Poza de epocă arată super fain, păcat de turnuleț, dar se putea și mai rău. Măcar stă încă în picioare.

Oai, la început nu mi-a picat fisa cu Nunțiatura Papală, până am făcut legătura cu perioada în care am locuit într-un bloc de pe Pictor Stahi, iar pe geamul de la baie puteam vedea o parte din clădire. I-am și făcut poze de la geam, tocmai pentru că nu era voie. :)) Am uitat complet de chestia asta, ce vremuri! A fost cel mai fain loc în care am stat până acum și cred că am fi rămas încă acolo dacă nu se muta proprietara înapoi. Trebuie să scormonesc după poze, sunt pe un hard-disk care dă erori și mie-mi dă emoții că nu voi mai putea recupera ce am pe el.

Știați că o hahaleră vă plagiază, nu-i așa? :)
http://gentina.blog.com/2010/04/10/casa-elie-radu-arhitect-giulio-magni/

radu spunea...

pai nu prea ne plagiaza. a scris la final numele autorului.