Casa Adina Woroniecka - Arhitect Alexandru Zaharia

La 1840 fosta sotie a omului politic Take Ionescu, Adina Woroniecka (1889 - 1975), nascuta Olmazu si devenita printesa Woroniecka prin casatoria cu printurl polonez Korybut Woroniecki, ridica o vila dupa planrile arhitectului Alexandru Zaharia. Cladirea imita ca stil un mic palat florentin si imita in totalitate vila pe care o cosntruise in 1830, pe strada Catun, dupa planurile aceluiasi arhitect, si care se afla pe locurile fostelor grajduri ale casei Take Ionescu, acum transformate. Este posibil ca unii cititori sa gaseasca informatia conform careia Adina Olmazu nu a fost niciodata sotia lui Take Ionescu. Informatia se gaseste in ziarul Tricolorul al lui CV Tudor. Nu stiu... In jurnalul sau Carol al II-lea pomeneste de un episod legat de aceasta doamna: Tanarul Constantin Djuvara a fost prezentat zilele trecute intr-un salon Principesei Woroniecka, ex Adina Take Ionescu. Infumurata si proasta cum e, a inceput sa ingane: ""Dju, Dji, Dje... cum ati spus?"" - ""Dju-va-ra"", a apasat tanarul, care se vede ca e destept, caci a adaugat: ""Dar dumneavoastra, Doamna, nu sunteti printesa Mavrocordat?"" - ""O! De ce?"" - ""Fiindca sunteti tot atat de spirituala ca dansa!"". E vorba de Jeana Mavrocordat, nascuta Popp (o gasca bine cunoscuta ca atare) Acum daca era proasa nu inseamna ca nu putea fi doamna Take Ionescu. Important este ca vila Woroniecka se afla astazi parasita si pare ca o asteapta aceeasi soarta pe care o au multe case in Bucuresti, unele chiar pe Soseaua Kiseleff (Casa Miclescu)

Biserica Teiul Doamnei (Ghika) - mesterul Iosef Weltz

La 1822, Grigore Dimitrie Ghika (al 4-lea) (1822 - 1828) incepe constructia palatului pe terenurile din zona Tei unde familia Ghika avea o mosie. Arhitect a fost Xavier Villacrosse. In anul 1833 palatului i-a fost adaugata, ca paraclis, biserica Ghika Tei (sau Biserica Teiul Doamnei). A fost construita intr-un stil diferit decat cel traditional - este singura biserica rotunda din Bucuresti. Biserica a fost ridicata de mesterul constructor Iosef Weltz, cel care a lucrat la refacerea Manastirii Radu Voda, deteriorata in urma cutremurului din 1838. Reparatiile s-au facut dupa planurile arhitectului... Xavier Villacrosse. Hramul bisericii este Inaltarea Domnului, un mic basorelief reprezentand scena inaltarii fiind pus in curte. In afara de curtea din fata si intrarea in lacas in rest sunt o multime de monumente funerare ale membrilor familiei Ghika. De asemenea in spate este turnul clopotnita, mai degraba integrat in zidurile ce inconjoara atat biserica dar si Palatul, total diferit de arhitectura bisericii, un element comun fiind braul de flori care se regaseste si la biserica si la turn. Pisania bisericii inca nu am reusit sa o descifrez in intregime desi nu este un text greu. Numai ca trebuie sa stau sa scriu tot ce citesc si apoi sa pun cap la cap. Scrie ca e ridicata de Grigorie Ghika dar si de beizadeaua Gligorie. In plus mai sunt pomeniti raposatul Barbu Vacarescu si sotia lui, Ruxandra Roseti. Este posibil ca aceasta biserica sa fi fost construita pe locul uneia mai vechi ctitorita de Barbu Vacarescu pentru ca acolo scrie asa: Preacredinciosul Domn Grigorie Dimitrie Ghika impreuna cu mariia sa bizade (!) Gligorie fiind fost inca simainainte demult zidita alta besearica de raposatul vistier Barbu Vacarescu si cu sotiea lui raposata Ruxindra Roseti Monumentele funerare si clopotnita vor fi subiectul unor episoade diferite

Ramasite din Uranus

niste poze facute acum 3 ani (era 1 ianuarie oare?) in zona sfintii apostoli- apolodor. pentru una dintre dansele (poze adica) am fost urmarit si abordat cateva sute de metri mai incolo de locatara casei. de atunci mi s-a cam facut frica sa mai pozez prin oras

Fereastra

Asa arata geamul unei ferestre de palier intr-o vila de pe strada Popa Soare din Bucuresti. Atat am avut timp sa fotografiez insa am ramas masca vazand cum arata balustradele, mozaicul de pe jos, usile de la intrarile in apartamente, din lemn masiv sculptat, sau usile de la intrarea in imobil, din fonta, reproducand acelasi model ca la usile de apartamente. Poza imobilului nu e nici pe departe reusita, dar inca am o reticenta atunci cand fac poze de aproape caselor. Mi-e ca iese vreun "apropitar" si ma besteleste, iar eu fug de scandal. La primul etaj se vede balconul si fereastra cu geamul din imagine. Jos sunt cele 2 usi de acces in cladire. Pacat ca nu este renovata asa cum trebuie (fatada).

Case la Sosea

M-am dus sa fac poze casei Miclescu, anul trecut in decembrie, precum si hotelului Triumf. M-am dus pentru astea doua si am vazut alte ... noua(zeci si noua). Ba chiar mai multe. Astept informatii despre aceste case. In special ma intereseaza casa de la Kiseleff 35-37, aia parasita. Pe harta http://www.apmnir.ro/map.php in spatele casei nu se vedea decat fundatia cladirii care in decembrie 2008 se casca hidoasa. Probabil ca acum are deja geamurile cu fum la vedere. Casa cu coloane la intrare pe lungimea imobilului cred ca este palatul Adinei Woroniecka, fosta doamana Take Ionescu.

Casa Miclescu

"Scopul în care sînt scrise, de la o săptămînă la alta, aceste rînduri, este dublu. Întîi, să atragă atenţia bucureştenilor asupra frumuseţii oraşului lor, de care uită, trecînd prea repede pe lîngă casele tot mai dărăpănate ale înaintaşilor. E o frumuseţe sfîşietoare, ca a oamenilor pe care i-ai iubit cînd nu mai au decît puţine zile de trăit. ... O asemenea casă se găseşte "la Şosea", la colţul Kiseleff cu Mahatma Gandhi (nume care se potrivesc ca nuca-n perete!). Nr. 33 nu figurează pe lista patrimoniului, ca vecinele ei de la numerele 31 şi 35-37. A fost probabil construită în primii ani ai secolului trecut, în stilul "românesc" care era la modă atunci, ca şi costumele populare pe care doamnele de la Curte le îmbrăcau pentru a se fotografia. Un turnuleţ, în stînga, îndrăzneşte o sugestie de medievalism, ca şi bogatele înflorituri în piatră care încadrează cele trei arcade prin care o baie vitrée adîncă priveşte către grădină. Faţada mai are, tot la parter, o terasă, mai retrasă, din faţa căreia se ridică scara spre intrarea din dreapta. Piatra zimţuită împodobeşte încă trei ferestre şi balconul lor. Aripa din stînga e închisă cu scînduri şi geamuri sub o streaşină de carton plesnită. Tencuiala e descojită şi ţigla acoperişului ştirbă. De multă vreme, casa este goală şi pustie. Numai şobolanii se fugăresc prin vasta sală de bal din centrul clădirii, atît de înaltă încît avea şi un balcon interior, pentru muzicanţi. În timpurile cele bune, gazdele de aici au fost colonelul (din cavalerie!) Radu Miclescu şi soţia sa, Elsa Florescu. ... Aşa că, în 1948, dictatura proletariatului nu i-a mai plătit pensia colonelului Miclescu, invalid din primul război mondial, iar el a refuzat să mai achite impozitul deodată crescut pentru duşmanul de clasă. Prin urmare, casa a fost confiscată. Trecînd în proprietatea ICRAL, acesta a închiriat-o Uniunii Artiştilor Plastici; s-au instalat aici pictorul Ştefan Szönyi şi familia sa. Cutremurul din 1977 a produs avarii grave, după care clădirea a fost declarată inabitabilă. În vremea asta, foştilor proprietari li se lăsase, din toată casa, doar baia şi o debara unde se ajungea prin subsol pe o scară de scînduri cu o funie pentru ţinut mîna. Această mizerie a fost îndurată de cei doi bătrîni cu o nespusă demnitate. Singura clipă de normalitate a adus-o întîlnirea la ambasada Franţei, la recepţia de la 18 mai 1968, cu un fost coleg de la Saint-Cyr: generalul De Gaulle. În februarie 1990, colonelul Miclescu a murit în baia în care locuise 40 de ani. Astăzi, casa e disputată într-un proces care va stabili deţinătorul drepturilor de proprietate, cumpărate prin 1994 de un geambaş de fotbalişti. Degradarea se întinde în continuare, ca să-i dea cîştigătorului un motiv de a dărîma şi de a vinde loturile în care ar putea împărţi terenul de 3000 m2. La alt colţ al şoselei Kiseleff, între fostul Muzeu "Toma Stelian" (devenit sediul PDSR) şi Ambasada Rusiei, pe locul viran cumpărat de Ambasada Canadei s-a ridicat deja un imens cub de beton şi sticlă, ceea ce arată că nimănui nu-i pasă de reglementările unei zone protejate." Andrei Pippidi - Casa Colonelului in DILEMA VECHE "La începutul lui decembrie, scriam despre Casa colonelului: casa Miclescu din Şoseaua Kiseleff. Comparaţi cele două fotografii, una luată atunci şi una acum. În patru luni s-a prăbuşit plafonul, pictat de Mirea*, al sălii de bal, iar rana acoperişului s-a deschis, largă. De curînd, aflasem că s-a început procedura de expropriere: probabil, acest progres rapid al ruinei este răspunsul." Andrei Pippidi - Cînd n-ai construit tu in DILEMA VECHE *GD Mirea - cel care a realizat picturile murale alea casei Vernescu a arhitectului Ion Mincu (asta in alt episod). Adaug cateva poze facute de Radu in noimbrie 2006 si in preajma Craciunului 2005. Este destul de evident ca arata mai bine. Sa ne gandim cum va mai arata peste 2 ani. Daca va mai arata...