Ansamblul 'Caragialiana'- autor Ioan Bolborea

Îi zice Bucureştii noi şi vechi, dar nu prea am avut ocazia să mă ocup de chestii noi. Nu sunt dintre cei care resping hotarât orice e nou în oraşul ăsta, dar nici nu pot spune că sunt răvăşit de clădirile doimiiste. Sub ameninţarea scoaterii din titulatură a vorbei 'noi', şi ţinând seama ca un sit Bucureştii Vechi există deja, am ales să prezint ansamblul monumental Caragialiana, al sculptorului Ioan Bolborea. Deosebit de criticat, cel puţin de către truditorii webului. Totuşi, Pavel Şuşară zice altceva: Ion Bolborea şi-a propus să pună lucrurile la punct şi să restituie caragialismului anvergura şi măreţia pe care, pînă acuma, nu le-am determinat şi, cu atît mai puţin, nu aveam cum să ni le asumăm.... ...Lumea lui Caragiale este cel mai important eveniment al sculpturii de for public din spaţiul românesc şi, poate, nu numai, de la ansamblul lui Brâncuşi de la Târgu Jiu şi pînă astăzi. Ce au spus la dezvelirea monumentului Răzvan Theodorescu, Dinu Săraru, Sorin Oprescu şi Ştefan Cazimir mă interesează mai puţin. Acum, părerea mea, care nu contează. Nu mă simt deloc oripilat, nu mi se pare că ansamblul ăsta ar fi vreo monstruozitate comparabilă cu Casa Republicii sau cu ţeapa din Piaţa Revoluţiei, dar nici extaziat nu sunt. Aşa oi fi eu, un băiat potrivit în toate. Mă deranjează însă amplasarea sculpturilor într-un spaţiu destul de aglomerat botanico-arhitectonic. Din bulevard nici nu prea se distinge ce e acolo. Nici cadrul ăla de metal nu îmi place. Pare că are unicul rol de a-i susţine pe micii trompetişti. Sau cine ştie? Identificarea personajelor e cam dificilă. Caragiale stă de-o parte. Ioan Bolborea ne mai luminează. Zburătorii sunt Dl Goe. De 2 ori Goe. De amuzament şi fiindcă Goe se multiplică în continuu. Omul cu aspect de Eminescu o fi Spiridon. Are un măr în mână. cum se spune în interviu? O să vedem altă dată. Dar de ce Spiridon? E un caracter minor, zic eu. Măcar Chiriac avea parte de diverse plăceri asupra cărora nu insist. Brânzovenescu, Farfuridi, cetăţeanul turmentat. Unele personaje au chipul actorilor care au interpretat rolurile respective, în cazul de faţă Mircea Diaconu, Dem Rădulescu, Birlic. Rică Venturiano (Radu Beligan?) şi, cred, Trahanache (Al. Giugaru). Axul central este Rică Venturiano. Cel mai înalt. În timpul lucrului, l-am porleclit "catargul." O las dezbrăcată pe Ziţa, pentru că asta era ea... Îşi caută bărbaţii, caută norocul... Dar nici n-aţi fi observat acest amănunt, dacă nu vă spuneam, fiindcă nu e vulgară... Şi doamna pare goală, dar este mai degrabă Mam'mare. Iar aici Veta, alături de sora ei. Încă 3 doamne. Miţa? Zoe? Mamiţa? Didina? Şi ultimii pe listă, cu voia dumneavoastră, Pristanda (Ion Chelaru) şi pesemne Nae Caţavencu (e Tănase? A jucat Tănase în Scrisoarea pierdută?). Cam asta e. Mie mi-a plăcut să pozez şi să încerc să identific caracterele. Dar acum, noapte bună şi tradiţionalul weekend plăcut! PS1 Şi când te gândeşti cât de ignorate sunt sculpturile lui George Apostu. Poate asta ar trebui să impresioneze mai mult.

PS2 Văd acum că ştia I. Bolborea de ce să se teamă:

Vă gîndiţi cum va arăta monumentul pe esplanada Teatrului Naţional? Îl visaţi in situ?

Eu îl visez, numai că acolo mai sînt o grămadă de "abţibilduri", iar asta va fi o problemă, pentru că, dacă nu se face curat şi nu "se face loc" acestei lucrări, ea se se va adăuga bîlciului din acel perimetru. Va fi greu. Va fi poate un război mai greu decît creaţia însăşi.