O vilă a cărei existenţă este, cred, ignorată de marea majoritate a bucureştenilor. Poate când se creează cozi de maşini pe la Fântâna Mioriţa să o poată vedea careva. Sau cine ştie, să fi fost popularizată de emisiunea lui H R Patapievici, care se filmează acolo. Trenuri din gara Băneasa, aflată vis a vis, nu cred să mai plece. Există un
blog dedicat acestei vile- muzeu, şi cu aceasta pot considera postarea de azi încheiată. Ce pot spune din ce nu e deja cunoscut? Nimic, evident. Ce pot spune fără să vină vreun comentator anonim care să atace scurt:
'nimic nu ştii! De unde ştii că vila a aparţinut lui Dumitru Furnica Minovici? Născut în 1897, mort în 1982? Erai acolo la vreunul dintre aceste evenimente? De unde ai scos-o că el era fiul surorii fraţilor Minovici şi ce te face să crezi că aceştia erau Mina, Ştefan şi Nicolae? Cum poţi spune că ai fost coleg de liceu la Lazăr cu Furnica- Minovici dacă el a terminat cu multe zeci de ani înaintea ta?' Păi nu ştiu, e foarte posibil să fi făcut de fapt la Sava.
Că Dumitru Minovici a fost un inginer şi un colecţionar de artă pare însă cert. Clădirea a fost construită în timpul celui de-al doilea război mondial, arhitect a fost Enzo Canella (nu am putut găsi cu modestele mele resurse informaţii despre alte activităţi ale acestuia). Stilul arhitectonic este mai neobişnuitul în România stil gotic târziu numit
Tudor. Scrie şi pe plăcuţă!
Ştiind câte ceva despre comunişti, putem bănui că Dumitru Minovici a fost forţat să doneze casa către statul român, în 1945. Aceasta a devenit muzeu de arta feudală în 1947, denumirea actuală fiind 'Muzeul de Artă Veche Apuseană'.
Păi nu? Dacă tot am făcut pozele astea, intrând prin noroaie, de ce să nu adaug şi această vilă Minovici nr. 2 la mica spre mijlocia noastră colecţie de clădiri bucureştene? Evident că va urma curând vila Minovici nr. 1.
Vă mulţumesc pentru atenţie şi închei cu o imagine de arhiva (sursa, as always, '
Case Vechi din Bucuresti'- Leonid Buzoianu, E Badescu)
O vilă a cărei existenţă este, cred, ignorată de marea majoritate a bucureştenilor. Poate când se creează cozi de maşini pe la Fântâna Mioriţa să o poată vedea careva. Sau cine ştie, să fi fost popularizată de emisiunea lui H R Patapievici, care se filmează acolo. Trenuri din gara Băneasa, aflată vis a vis, nu cred să mai plece. Există un blog dedicat acestei vile- muzeu, şi cu aceasta pot considera postarea de azi încheiată. Ce pot spune din ce nu e deja cunoscut? Nimic, evident. Ce pot spune fără să vină vreun comentator anonim care să atace scurt: 'nimic nu ştii! De unde ştii că vila a aparţinut lui Dumitru Furnica Minovici? Născut în 1897, mort în 1982? Erai acolo la vreunul dintre aceste evenimente? De unde ai scos-o că el era fiul surorii fraţilor Minovici şi ce te face să crezi că aceştia erau Mina, Ştefan şi Nicolae? Cum poţi spune că ai fost coleg de liceu la Lazăr cu Furnica- Minovici dacă el a terminat cu multe zeci de ani înaintea ta?' Păi nu ştiu, e foarte posibil să fi făcut de fapt la Sava.
Că Dumitru Minovici a fost un inginer şi un colecţionar de artă pare însă cert. Clădirea a fost construită în timpul celui de-al doilea război mondial, arhitect a fost Enzo Canella (nu am putut găsi cu modestele mele resurse informaţii despre alte activităţi ale acestuia). Stilul arhitectonic este mai neobişnuitul în România stil gotic târziu numit Tudor. Scrie şi pe plăcuţă!
Ştiind câte ceva despre comunişti, putem bănui că Dumitru Minovici a fost forţat să doneze casa către statul român, în 1945. Aceasta a devenit muzeu de arta feudală în 1947, denumirea actuală fiind 'Muzeul de Artă Veche Apuseană'.
Păi nu? Dacă tot am făcut pozele astea, intrând prin noroaie, de ce să nu adaug şi această vilă Minovici nr. 2 la mica spre mijlocia noastră colecţie de clădiri bucureştene? Evident că va urma curând vila Minovici nr. 1.
Vă mulţumesc pentru atenţie şi închei cu o imagine de arhiva (sursa, as always, 'Case Vechi din Bucuresti'- Leonid Buzoianu, E Badescu)
.jpg)
14 comentarii:
ma incanta aceasta casa cand eram copil caci aveam o poza a ei intr-un set de carti postale d'alea insiruite intr-un pachet de suvenir fotografic ... sper sa o mai gasesc pe undeva prin biblioteca alor mei.
Mai adaug eu ca printr-o "manevra" a aparut alaturi acel bloc nepotrivit bagat miseleste intr-un PUZ in care pe acel loc era notat P+2+2D. :)) 2D in acel cod nemaintalnit era "doua duplexuri" asadar rezultatul era P+4 .. aritmetica pura.
Casa mai apare (mai exact salonul) in filmul lui Sergiu Nicolaescu, ala in care personajul sau tanar era Dan Bittman. Nu intru acum in acel blog dar mai e de spus ca multe piese colectionate au conditionat arhitectura. Peretele vestic al salonului a fost dimensionat pentru o tapiserie, semineul e facut dupa masurile unei pietre mari frumos sculptate in sec. XII sau XIII si adusa din Italia. Casa a fost donata cu servitutea ca membrii familiei sa locuiasca in apartamentul de sus pana la moarte. Anii trecuti a disparut si dna Minovici asa ca acum ne putem astepta la diverse manevre ale diverselor hiene imobiliare, de ce nu? In fond si Conacul Grant a fost donat ca sa fie acolo scoala de fete iar acum e folosit pentru nu stiu ce birouri ale primariei sectro 6 ...
Acum câţiva ani am vizitat acest muzeu. Pe vremea aceea sunai la o sonerie, aşteptai să coboare cineva care locuia sus, care te conducea în încăperile de la parter, precum şi în grădina din spate. A fost o zi tare plăcută, eram singurul vizitator. Doamna care m-a primit mi-a spus că pot sta cât doresc, iar când plec să închid uşa bine după mine.
Un mod civilizat de a vizita dar si putin trist. Noroc ca populatia minoritara, din punct de vedere cultural, nu se duce la aceste muzee.
Eu trebuie sa recunosc ca ani de zile, auzind de vila Minovici, nu ma gandeam si la aceasta. Numai pe cea de la strada o stiam. A fost o revelatie, cu atat mai mult cu cat e o zona pe care o frecventeam des, ca sa zic asa, cca 2 ani de zile treceam zilnic pe acolo in drum spre serviciu.
Va dati seama, vorba lui Radu, cand stateam la cate un semafor interminabil puteamsa ma dau jos si sa trag cateva cadre. Frumoasa casa.
Adrian, aia da marsavie.
Eu nu stiam despre existenta acestui muzeu.
Am sa revin cu impresii dupa ce il vizitez.
Am aflat lucruri interesante ...am sa revin cu drag !
Goticul tarziu a avut priza la arhitectii locali, muzeul Stork, un imobil din apropierea muzeului Stork, pe intrarea Blaj, casa Niculescu-Dorobantu, case de protocol din zona Aviatorilor, B-dul Dacia, casa Universitarilor etc.
@stefan, raspund aici in legatura cu Jilava. Nu pe Oltenitei ci pe Giurgiului si cu iesire catre soseaua de centura, de unde ar fi accesibil fortul. fiind inca inchisoare cred ca oarecum dificil de patruns fara o aprobare si un motiv. eu am fost intr-un mic grup in pregatirea unui dosar de clasare asa am avut privilegiul sa intru in mai toate spatiile fortului, care nu mai sunt afectate inchisorii.
acum referitor la casa Minovici, inteleg "din surse" ca acel blog ar fi al unui muzeograf ce a luat locul dnei Minovici, locuinnd in partea de sus a casei.
Am fost la acest muzeu acum doua saptamani si , cum spunea si un user, trebuie sa suni la usa si sa astepti sa vina cineva sa-ti deschida. Am ramas placut surprins de frumusetea casei si a interiorului ( dar mai ales a gradinii din spate) si de faptul ca nu auzisem de acest muzeu pentru cat de frumos este.
Ma uit la o reluare a emisiunii lui Pata si, din fericire, chiar din startul emisiunii spune ca aceasta se filmeaza, ca de obicei, in vila inginer Minovici
Jerome!!! Ai reaparut.
Minunat blog! mă înclin..
multumim, dar nu e blog. e un site web
hmm , un muzeu facut de un arhitect broscar , cata umilinta
Da. Pai asta a vrut sa spuna si poetul. Adica autorul.
Trimiteți un comentariu